Pelerinaj în Ţara Sfânta

Pelerinaj in Ierusalim

Îmi amintesc cu drag de fiecare dată când eram copil şi aşteptam să vină duminica pentru a merge la Mănăstirea Slătioara cu tata, fraţii şi surorile mele. Când venea sâmbăta seara nu mai dormeam deloc de frică să nu cumva să nu mă ia cu ei la mănăstire.

Trebuia de fiecare dată să ne trezim la 4 dimineaţa pentru a putea parcurge cei 8 km prin pădure, uneori prin zăpezi ce depăşeau 1 metru înălţime. Vara era o adevărată splendoare să auzi păsările cântând, să simţi parfumul florilor sau clipocitul unui pârăiaş care străbătea pădurea. De fiecare dată poposeam doar câteva minute în vârful unui deal căruia i se spunea „la toacă”, ne închinam la Sfânta Cruce, cine dorea bătea puţin toaca şi ne grăbeam să prindem începutul slujbei; de multe ori ajungeam chiar când se băteau clopotele în jurul orei 6.00 dimineaţa.

Ajunşi la mănăstire, mergeam în croitoria părintelui Timotei pentru a ne lăsa bagajul, eventual să ne schimbăm de haine. De cum intram în croitorie, privirea îmi era furată de un tablou cu imaginea Ierusalimului, inima îmi bătea foarte tare; îmi doream foarte mult să ajung acolo, însă nu îndrăzneam să mărturisesc nimănui despre visul meu. Tot în croitorie mai era un tablou cu un om bătrân care ducea în spate arborele vieţii, în care se ducea o lupta între îngeri și diavoli; recunosc că de fiecare dată îmi inspira teamă, preferam să admir tabloul cu Ierusalimul.

Participam activ la slujbe, copii fiind uneori mai fugeam afară să cumpărăm prescuri sau să ne mai ciondănim cu ţigăncile de la Bogata. După slujbă luam masa în trapeza mănăstirii după care ne întorceam acasă într-un ritm mai lejer. Legat de acest vis, pot sa vă mai spun ca în studenţie obişnuiam să ieşim în fiecare seară la plimbare pe străzile Sucevei şi, aproape de fiecare dată, ajungeam în centrul oraşului, unde erau câteva agenţii de turism pe ferestrele cărora era plin de afişe de publicitate pentru diverse locuri din toată lumea; de fiecare dată eram atras de afişul pentru pelerinaj în Israel, deşi nu credeam că voi ajunge vreodată acolo.

Am făcut această introducere pentru a va împărtăşi cât de mult îmi doream să ajung la Ierusalim. Dat fiind faptul că m-am rugat şi mi-am dorit atât de mult să ajung, Bunul Dumnezeu s-a milostivit şi în primăvară anului 2009 am reuşit să merg în Ţara Sfântă. Am plecat cu o agenţie din Iaşi, nu cunoşteam pe nimeni, dar ca în fiecare pelerinaj după prima zi de călătorie, se leagă prietenii foarte strânse, uneori pe viaţă, să nu uităm că poţi avea şi ispite pe măsură…

Aveam emoţii, emoţiile erau cu atât mai mari pentru că urma să întâlnesc un bun prieten din apropiere de Nazaret pe care l-am cunoscut când am fost cu bursa de studii în Messina – Sicilia.
Eram în săptămâna mare din Postul cel Mare, cu toţii ne doream să vedem Lumina Sfânta. Odată ajunşi în aeroportul Bengurion, am fost preluaţi de autocare şi am mers la Biserica Sfântului Gheorghe din Lod (Lyda) pentru a ne închina la mormântul sfântului şi lanţul făcător de minuni (câteva persoane din grup au fost martori în alte ocazii la minuni săvârşite după atingerea lanţului cu care a fost legat Sfântul Gheorghe).

După ce ne-am cazat la Hotelul Ierusalim, am mers cu toţii să ne închinăm la Sfântul Mormânt al Mântuitorului. Ajunşi în curtea din faţă bisericii, am văzut stâlpii fulgeraţi de Lumina Sfântă în anul în care nu a fost lăsat să slujească patriarhul ortodox, ci patriarhul din biserica coptă şi Lumina Sfântă a coborât din cer, a făcut un tur al bisericii, a mers la stâlpii de care stătea rezemat patriarhul ortodox şi  abia după a mers la Sfântul Mormânt.

Intraţi în biserica mare, ne-am închinat la Piatra Mirungerii, am urcat pe Golgota, ne-am închinat la Sfântul Mormânt şi la stâlpul biciuirii. Legat de acest stâlp circulă tot felul de poveşti, pot doar să vă spun că m-a învrednicit Bunul Dumnezeu să aud zilnic bătăile de bici, care îmi secau sufletul gândindu-mă la chinurile lui Iisus. La Sfântul Mormânt trăirile erau intense, toată lumea plângea, personal recunosc că mă auzeam cum mă rugăm pentru duşmanii mei ca pentru mine însumi. La fel, legat de acest sfânt loc cunosc multe întâmplări despre care voi scrie în următoarele articole.