De Sfântul Luca Chirurgul am auzit pentru prima dată în anul 2011. Eram în pelerinaj la Sankt Petersburg. În autocar două creștine discutau despre viața, minunile și cărțile Sfântului Luca. Le priveam nedumerit. Una dintre creștine mă întreabă dacă n-am auzit de Sfântul Luca Doctorul. Eu i-am răspuns că nu. Una dintre ele își dorea foarte mult să ajungă la sfânt, pentru că avea probleme la ochi și știa că Sfântul Luca al Crimeei cât a fost în viață a operat mii de persoane și face minuni și în ziua de astăzi. Aveam să-l descopăr mai bine citindu-i cărțile în același an după pelerinajul din Rusia. Pe lângă cartea cu viața sfântului și una scrisă chiar de sfânt am găsit și o carte despre minunile contemporane în care am aflat că se arată oamenilor și face operații și în prezent. Multe dintre persoane nici măcar nu-l știu și abia după ce văd o icoană cu sfântul își dau seama că este el.

După discuția scurtă cu cele două creștine, în sufletul meu încolțise dorința de a merge la Sfântul Luca în localitatea Simferopol din peninsula Crimeea. Îmi imaginam un bărbat înalt de o vârstă medie îmbrăcat în halat alb, muncind din greu prin spital. Gândurile nu-mi dădeau pace, mă întrebam cum a ajuns un doctor contemporan sfânt? Am găsit cartea cu viața sfântului, și, în plus, primisem în dar de la una dintre cele două creștine din pelerinajul din Rusia cartea “Puterea inimii” scrisă chiar de sfânt sub denumirea de Duh, Suflet și Trup. Am citit cărțile și în felul acesta am reușit să-l cunosc mai bine pe sfânt. Am fost mișcat până la lacrimi de viața sfântului. Îmi doream foarte mult să ajung cât mai repede la el. Am o prietenă actriță în București care merge destul de des în pelerinaje. Am sunat-o s-o întreb dacă știe ceva despre sfânt și dacă îmi poate recomanda pe cineva care să mă ducă la sfântul Luca. Mi-a dat câteva informații și mi-a spus: „dacă îți dorești atât de mult să-l întâlnești, să știi că la Spitalul Parhon din București este o mică părticică din sfintele lui moaște în paraclisul din incinta spitalului”.

Am făcut tot posibilul ca în prima delegație la București să merg la acest paraclis. Aveam 3 zile la dispoziție, așa că în una din zile am mers la paraclis. Eram foarte emoționat. În paraclis era doar domnul de la pancar. Știam că sfântul se arată oamenilor, unora în vis, unora în realitate, altora le face cunoscută prezența sa prin miros plăcut de mir. Am îndrăznit să-i cer și eu un semn. Fiind doar eu și domnul de la pancar, l-am întrebat dacă are o carte cu acatistul sfântului. Am cumpărat cartea și am început să citesc acatistul în fața racliței mici de lemn. Pe la jumătatea acatistului am început să simt o mireasmă plăcută. Începusem să am emoții și mai mari. Îmi spuneam în sinea mea să stau liniștit să nu fie o lucrare de la diavol. Însă parfumul devenea din ce în ce mai puternic. Am început să miros raclița, icoana sfântului, candela care ardea alături și florile ce erau acolo, dar nu, parfumul nu era de la ele. Am terminat de citit acatistul. I-am mulțumit sfântului, m-am închinat încă o dată pe la sfintele icoane, mi-am cumpărat și niște mir și am mers la unul dintre partenerii de afaceri. Persoana cu care m-am întâlnit m-a întrebat ce s-a întâmplat deoarece eram prea luminos, n-am putut să-i spun de frică să nu fiu înțeles greșit, i-am spus doar că vin de la paraclis și că mi-a plăcut foarte mult. Era toamna în septembrie când deja frunzele copacilor începeau să-și schimbe culoarea. A trecut și iarna, mă rugam sfântului să mă ajute să ajung la el la Biserica Sfânta Treime din Simferopol. Odată cu venirea primăverii am mers iar la paraclisul din București. De data aceasta i-am simțit prezența sfântului chiar de la intrare, începusem iar lupta cu gândurile mele. Să fie el sau doar o nălucire, m-am închinat ca de obicei și am ieșit afară. Stăteam la intrarea din paraclis și nu știam ce să cred. Simțeam mireasma foarte tare. În dreapta, lângă paraclis, o doamna spăla un veșmânt preoțesc. I-am povestit întâmplarea și am întrebat-o dacă știe ceva despre astfel de situații. Mi-a spus că a mai auzit și că în acel moment simțea și ea miresmea. Am lăsat paraclisul și am plecat pentru treburile mele.

În vara aceluiași an, părintele duhovnic mi-a spus că organizează un pelerinaj în Ucraina și Crimeea. Cred că am fost cel mai fericit om în acel moment. I-am spus că vreau să merg și eu. Am dat banii pentru pelerinaj și așteptam ziua plecării. În dimineața plecării, ne-am adunat cu toții în fața Bisericii Sfintei Parascheva din Iași, ne-am închinat în biserică și am plecat spre Republica Moldova. Am vizitat două biserici din Moldova după care am mers în Odessa, despre care voi scrie în alt articol. În Ucraina am fost și la Kiev, Cernigov și alte obiective. La venirea nopții , am trecut cu autocarul pe lângă măreața Catedrală a Pecerskăi și pe lângă statuia bolșevicilor cu care voiau să întreacă în înălțime catedrala, dar nu au reușit. Ne-am continuat drumul înspre Crimeea. Am călătorit toată noaptea. Eram obosiți de atâta stat pe scaun. Îmi doream măcar câteva minute să mă întind dar nu aveam unde. Au fost câteva persoane care s-au întins pe culoar. Dimineața pe la ora 5 un profesor a început să citească la microfon viața sfântului Luca pe scurt. Mărturisesc că am fost mișcat de gestul lui. Erau printre noi care nu știau nimic despre Sfântul Luca. Pentru mine a picat ca un balsam pentru împrospătarea memoriei. Stăteam cu ochii închiși pe scaunul din fața autocarului. Razele soarelui începuse să-mi bată în față. Era o liniște deplină, toată lumea asculta pe profesor. Avea un timbru vocal deosebit. A reușit să mă transpună în locurile și momentele din viața sfântului Luca. Lăsam lacrimile să-mi curgă, refuzam să deschid ochii, voiam să fiu acolo, în viața sfântului.

Ajunși la Simferopol am vizitat catedrala mare unde era un alt sfânt contemporan care a propovăduit în țările asiatice. Catedrala era foarte frumoasă. Am mers și la Catedrala Sfintei Treimi care adăpostește moaștele Sfântului Luca al Crimeei. Am intrat și ne-am închinat la sfintele icoane după care am mers la racla sfântului care se află pe partea stângă a bisericii. Știam din una din cărțile citite că racla a fost adusă în dar de un grup de pelerini evlavioși din Grecia, și că preotul care i-a însoțit l-a văzut pe Sfântul Luca cu dânșii în avion, iar la sosirea în Catedrala Sfintei Treimi în timp ce se închinau la sfintele moaște preotul însoțitor l-a văzut cum ii binecuvânta cu mâna pe cap pe fiecare.

Aproape că nu pot descrie în cuvinte momentul de la întâlnirea cu sfântul. Îmi venea să îmbrățișez racla cu sfintele moaște. Aș fi vrut să-i iau o parte din suferințele pe care le-a avut în viață. A fost un moment unic. Ne doream mult să ajungem și la cimitirul unde a fost mormântul sfântului, dar nu știam unde se află. Am găsit un băiat vorbitor de engleză care a binevoit să ne conducă. Ne-am închinat la mormânt și în capela din cimitir, după care ne-am întors la catedrala, prilej de a ne închina din nou la Sfântul Luca. După ne-am continuat, într-un final, drumul spre Mănăstirea Bahcisarai despre care voi scrie în alt articol.

[Best_Wordpress_Gallery id=”91″ gal_title=”Sfantul Luca”]