Visezi să explorezi tărâmurile pline de spiritualitate și istorie ale Egiptului? Alătură-te nouă într-o călătorie de neuitat, unde vei descoperi cele mai importante obiective religioase și culturale!

Obiectivele Pelerinajului:

Cairo Creștin:

Biserica Sf. Gheorghe
Biserica Suspendată El Muallaka (închinată Maicii Domnului)
Biserica Sf. Sergiu și Sf. Vah (pestera unde a locuit Maica Domnului cu Pruncul Iisus)
Biserica Sf. Mercurie
Biserica Sf. Varvara
Biserica Maadi (locul unui popas al Sfintei Familii pe malul Nilului)

Cairo Antic:

Piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos
Sfinxul din platoul Giza

Mănăstirile din Pustiul Nitriei – Wadi El Natrun:

Mănăstirea Sf. Macarie
Mormântul și o parte din moaștele Sf. Ioan Botezătorul
Mănăstirea Sfântului Paisie cel Mare
Mănăstirea Sf. Mina

Alexandria:

Farul din Alexandria
Catedrala Patriarhală Greacă
Biserica Sf. Sava cel Sfințit (locul martirizării Sf. Ecaterina)
Mănăstirea Sf. Ecaterina din Peninsula Sinai (opțional, ascensiune pe Muntele Sinai)
Mănăstirea Sf. Antonie cel Mare
Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul

Luxor:

Mormintele faraonilor din Valea Regilor
Templul Reginei Hatsepsut
Colosii de la Memnon
(Opțional) Zbor cu balonul la Luxor, Templul Karnak

Cairo:

Închinare la Biserica Sf. Nectarie
Croazieră pe Nil cu cină și spectacol specific egiptean

Prețul Pelerinajului: 600 euro + 900 dolari

Include:

Bilet de avion București – Cairo – București
Bagaj de mână (max. 10 kg) și bagaj de cală (max. 23 kg)
Taxe de aeroport, vize și trecerea frontierelor
8 nopți cazare conform programului
Demipensiune (mic dejun și cină)
Croazieră pe Nil cu cină și spectacol specific egiptean (45 dolari)
Transport la toate obiectivele cu autocar clasificat
Intrări la obiectivele menționate
Ghid specializat
Tips-uri
Asigurare medicală

Nu sunt incluse în preț:

Transportul până la Aeroportul Otopeni și retur
Asigurarea storno
Opționalele din program

📞 Înscrieri și informații:
Stelică Macovei – 0747-694383

Nu rata ocazia de a te conecta cu istoria și spiritualitatea Egiptului! Rezervă-ți locul acum!

Vă rog să distribuiți. Vă mulțumesc! Doamne ajută!

Cuvantari

Predica Parintelui Protoiereu Vasile Leonte la Duminica Orbului

9 iunie 202430 decembrie 2024 | Stelica Macovei

În această Duminică, am avut privilegiul de a asculta o predică extraordinară susținută de Părintele Protoiereu Vasile Leonte despre Sfânta Evanghelie la Duminică Orbului. Cuvintele sale pline de înțelepciune și lumină ne-au ghidat pașii către înțelegerea profundă a mesajului divin transmis de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Părintele Vasile Leonte ne-a îndemnat să reflectăm asupra semnificației spirituale a vindecării orbului din Evanghelia de astăzi. Ne-a adus aminte că, precum orbul a primit vederea fizică, așa și noi suntem chemați să ne deschidem ochii sufletului către lumina credinței și iubirii divine.

Într-o lume plină de întuneric și confuzie, Sfânta Evanghelie ne oferă lumină și îndrumare, iar prin ascultarea și punerea în practică a învățăturilor ei putem găși calea către mântuire și împlinire spirituală.

Mulțumim Părintelui Protoiereu Vasile Leonte pentru cuvintele pline de har și pentru darul sau de a ne călăuzi pe calea mântuirii. Să păstrăm în inimile noastre învățăturile sale și să ne străduim să trăim conform Sfintei Evanghelii, aducând astfel slavă lui Dumnezeu și luminând lumea cu iubirea și credința noastră.

Cugetari

Finicul făcător de minuni al Sfântului Sava (îndrumări)

29 august 2022 | Stelica Macovei

Finicul făcător de minuni al Sfântului Sava (îndrumări)

Preaevlavioșilor pelerini ai Sfintelor Locuri și ai Sfintei noastre Mănăstiri, țineți deja în mâinile voastre ca pe o prețioasă binecuvântare câteva frunze din finicul făcător de minuni pe care l-a sădit însuși Sfântul Sava în Lavra sa. Acest copac al sfântului se uscase în urmă cu câteva decenii, dar în mod minunat a odrăslit din nou, tânăr, în același loc, și continuă să săvârșească nenumărate minuni, în mod deosebit, în familiile evlavioase, dar sterile.

Iubiți frați în Hristos, nu uitați: condițiile de bază pentru ca harul Lui Dumnezeu să lucreze sunt credința neclintită, frica de Dumnezeu și evlavia către Cuviosul Sava. De asemenea, este necesar din partea frățiilor voastre postul – după puterea fiecăruia, împreunat cu abținerea de la relațiile conjugale trupești. Apoi, se subînțelege înmulțirea rugăciunii în familia frățiilor voastre, atât a celei personale cât și a celei împreună, precum și apropierea voastră în mod regulat de Preasfintele Taine ale Spovedaniei și Dumnezeieștii Împărtășanii.

La sfârșitul acestei nevoințe duhovnicești a frățiilor voastre (rugăciuni stăruitoare și înfrânare generală) faceți un “ceai”, fierbând frunzele de finic, care, după aceea, trebuiesc arse și în continuare purcedeți din nou la unirea trupească în credință, cu dragoste și frică de Dumnezeu.

Vă amintim că sterilitatea și neputința de a face copii în niciun caz nu constituie un blestem sau o pedeapsă a Lui Dumnezeu. Dimpotrivă chiar, de foarte multe ori prin acest mod deosebit de pedagogie se manifestă bogata iubire a Lui Dumnezeu, Care vrea ca întotdeauna să apelăm și să nădăjduim în pronia Sa atotputernică și atotbună, iar nu în ceva pământesc. Amintiți-vă câte femei sterpe din Sfânta Scriptură, prin răbdare și prin desăvârșită dragoste și nădejde în mila Lui Dumnezeu, au devenit cele mai fericite mame: Ana – mama Proorocului Samuel, Elisabeta – mama Cinstitului Înaintemergător, Sfânta Ana- bunica Domnului, mama Preasfintei noastre – și o mulțime de alte sfinte din Noul Testament, cu ale căror nume ar trebui să se scrie o carte osebită.

Iubiții nostrii frați, să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze așa cum știe El. Să-i mulțumim întotdeauna și pentru binecuvântările Sale și pentru binecuvântatele Sale pedagogii părintești. Un singur lucru să-l țineți minte bine: Domnul nu vrea să-I dăm, ca să ne dea, ci să-I dăruim odată cu buna dispoziție și inima curată. Daca vreodată vă va învrednici și veți dobândi copii, să nu credeți că vă aparțin la modul exclusiv. Toate sunt darurile Lui. Daca iarăși nu vă va dărui, din iubire lucrează, numai și numai din iubire.

Să învățăm să nu căutam darurile lui Dumnezeu, ci să cerem de la Însuși Dumnezeu și Împărăția Lui, așa cum ne-a spus (Matei 6, 33); atunci, toate acele lucruri de care realmente avem nevoie ni le va dărui în chip bogat și cu cuviință dumnezeiască. Vă urăm din tot sufletul ca harul Lui Dumnezeu și binecuvântarea Sfântului Sava să vă însoțească pretutindeni și pururea.

Moaștele Sfântului Sava

Despre izvorârea minunata a Aghiazmei

Deoarece apa era departe de Lavră, monahii se mâhneau și mult se necăjeau pentru aducerea ei. Deci, fericitul Sava nesuferind să-i vadă pe călugării săi atât de mâhniți a alergat la rugăciune în timpul nopții și s-a rugat Lui Dumnezeu cu căldură, zicând: „Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, dacă astfel, este iconomia înțelepciunii Tale cele ascunse, dacă este plăcut bunăvoinței și harului Tău ca acest loc să fie locuit de mulțimea bărbaților ce se tem de numele Tău, caută spre noi și fă să izvorască apa aici, aproape, spre desfătarea noastră”.

Așa s-a rugat și imediat a auzit un zgomot care se părea că iese de jos ca un pârâu și, aplecându-se, vede în acel miez de noapte cu lună plină un asin sălbatic săpând pământul cu piciorul său. După ce a săpat din destul și a adâncit scobitura și-a pus gura la ea și a băut. Cuviosul, precum era și de așteptat, gândindu-se că Dumnezeu i-a cercetat, se duse îndată acolo unde a văzut pe asin săpând și o harul Tău cel negrăit Hristoase – a aflat apa izvorând din pământ din care și până astăzi curge prin mijlocul Lavrei, nici vara împuținându-se deși se folosește de către toți din belșug.

Tot din vremea Sfântului Sava s-au construit și o mulțime de cisterne unde se adună apa de ploaie care se folosește pentru nevoile Lavrei. Însă apa Aghiazmei numai se bea de părinți și se dă binecuvântare închinătorilor evlavioși ce ajung până aici. Această apă este de asemenea foarte plăcută la gust, foarte ușoară, iar în timpul verii mai rece și desfătătoare. Ea iese din partea dreaptă și mai de jos a Lavrei.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Sava, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Datele de contact ale Mănăstirii Sfântul Sava:
Arhimandritul Evdokim,
Sfânta Mănăstire a Sfântului Sava,P.O. Box 19824, Ierusalim 91199, Israel
Telefonul Sfintei Lavre: (+972) 2 276 2915

Text preluat de pe pliantul primit de la mănăstire.

Povestiri

Maria lui Costică Cozma

17 iunie 202228 iulie 2022 | Stelica Macovei

În copilărie, de fiecare data în postul mare, obișnuiam să mergem la cimitirul cel nou din sat, pentru a aprinde lumânări la morminte. Luam lumânări din casă și împreună cu frații mai mici și câțiva vecini alergam spre cimitir. Începeam cu colțul îngerilor. Era un colțișor în cimitir unde erau îngropați pruncii, după care ne îndreptam spre celelalte morminte, ne uitam la poze încercând să ne aducem aminte persoanele adormite sau să recunoaștem oamenii din poze. Uneori mai judecam morții după poză, fără să ne dam seama că păcătuiam și că morții ne auzeau și chiar ne citeau gândurile. La întoarcerea acasă era o adevărată bucurie să privim înspre cimitir și să vedem luminile aprinse care păreau a se înălța la cer. Aproape de colțul îngerilor era și mormântul lui Costică Cozma, fiul Mariei și al lui Dumitru Cozma. Tatăl a 13 copii din care unul mi-a fost coleg, și anume Ilie Cozma. Avea pe cruce o fotografie alb negru în care părea că este viu.

Reușea să transmită nu doar imaginea lui, ci și temperamentul, caracterul și de ce nu toată bărbăția lui. Eram copil și nu reușeam să înțeleg prea multe. Mă întrebam de ce l-a luat Dumnezeu? L-a iubit prea mult sau poate greșise cu ceva, un blestem? Nu aveam de unde să știu asta. A lui Dumnezeu este judecata, nu stă în puterea noastră să judecăm. Priveam poza și mă gândeam că și Morții i-a fost greu să-i secere viața. O moarte cumplită, strivit intre două tafuri. A fost singurul copil al familiei Cozma. Se născuse pe 1 martie 1930. Un dar al primăverii, un mărțișor, am putea spune, împletit din dragostea celor doi părinți: Maria și Dumitru.

Părinții săi au fost chiaburi și aveau pământuri multe. Oameni mândrii ca nimeni alții din sat. Iubeau viața și participau la toate evenimentele din sat. Le plăcea foarte mult dansul, patimă pe care au transmis-o și moștenitorilor. Costică creștea văzând cu ochii spre bucuria și împlinirea părinților. Ajuns flăcău participa împreună cu părinții la nunțile și horile din sat, deoarece spera să-și găsească viitoarea consoartă. O iubea pe Saveta lui Petrea Buta, dar nu a fost să fie a lui.

Întâmplarea face ca una din nepoatele sale să se mărite, iar părinții l-au trimis la rude și pe la unele cunoștințe din Mălini pentru a le invita la nuntă. A mers și pe la niște rude mai îndepărtate, Petrea și Ioana Filimon. Aici o vede pe Maria, una din fiicele familiei Filimon, spălând rufe într-o vană. I-a plăcut de Maria, dar nu s-a gândit atunci că i-ar putea deveni soție. Le-a spus Ioanei și lui Petrea Filimon s-o aducă și pe Maria la nuntă. Maria era tânără, frumoasă și la rândul ei îndrăgostită de un băiat din satul natal, mai exact, din Poiana Mărului. Se uitase și ea la Costică care era roșu la față precum un rac copt, la fel, nu avea de unde să știe ce-i va rezerva viața.

Maria era născută tot în luna martie, mai exact pe data de 11 martie 1933. Maria a avut 9 frați din care 7 au rămas în viață. O sora murise în perioada războiului, iar un frățior de 3 ani l-a luat apa exact în ziua Paștelui. Numai Bunul Dumnezei știe ce durere a fost peste bieții părinți.

Maria își amintește cu drag despre satul natal, despre casa părintească ce era construită peste cealaltă parte a pârâului Suha, la marginea pădurii. În copilărie obișnuia să iasă cu alți copii să se joace în prundul Suhei. Să facă straturi de flori în mâl, să prindă pește sau să se scalde. Se bucurau de lucrurile mărunte pe care viața le oferea. Își amintește de prima zi de școală când în bancă se așezase lângă ea viitorul mare poet Nicolae Labiș, fiul învățătorilor din sat, Eugen și Ana-Profira Labiș. Școala era chiar în casa învățătorilor Labiș. Nicolae Labiș avea 5 ani și știa să citească spre uimirea copiilor. Era un pic șerpelit. Nicolae Labiș avea reviste și le citea copiilor din articole. Maria se uita la el ca mâța la calendar și se întreba cum de știe acest copil mai mic cu 2 ani decât ea să citească. De multe ori când Eugen Labiș pleca de acasă, Ana-Profira Labiș venea în clasă și o ruga pe Maria să vina să se joace cu Nicolae. Anii au trecut, iar după ce Nicolae Labiș a terminat 4 clase, familia împreună cu acesta s-au mutat în satul Mălini.

Venise războiul și oamenii erau îmbarcați în camioane pentru a fi evacuați în satul Borca peste Munții Stânișoarei. Mama Mariei, împreună cu ceilalți copii au fost și ei evacuați. Maria a rămas acasă împreună cu tatăl ei, Petrea Filimon. Trebuia să aibă grijă de animale și gospodărie. Două vaci și două junci plus celelalte orătănii. Uneori Ioana Filimon părăsea locul de evacuare, străbătea munții și dealurile pentru a veni acasă să ia de mâncare, lapte și carne tochită. Odată o întâlniseră soldații nemții dar nu i-au făcut nimic. Au fost buni cu dânsa. De multe ori în casa familiei Filimon se retrăgeau soldați nemți. Spune Maria că avea unsprezece ani și unul din soldați dorea să vorbească cu dânsa dar nu știa limba română. Ea l-a refuzat categoric. Erau unele femei ușuratice a căror soți erau plecați la război, iar ele își făceau de lucru cu dânșii. Soldații nemți aveau vin bun, ciocolată și bomboane. Le ademeneau foarte ușor.

Se terminase războiul. Costică Cozma a plecat în armată.

La acea vreme armata se făcea 3 ani. O perioadă destul de lungă. O perioadă de dor cumplit pentru tinerii îndrăgostiți. Mulți își pierdeau iubitele deoarece nu aveau răbdare să-i aștepte să-și termine serviciul militar. La fel a pățit și Costică. Venise acasă într-o permisie și a găsit-o pe prietena lui cu altul. S-a întors la unitate și s-a decis să-i scrie o scrisoare de dragoste Mariei lui Filimon și ea i-a răspuns.

În Păiseni, hramul satului se serbează de Sfântul Dimitrie. Costică a obținut permisie și a venit acasă. Așa cum era obiceiul oamenii mergeau la hram. Astfel Costică își întâlnește viitorii socrii la casa părintească. La ceva timp Costică a mers într-o seară la familia Filimon. Ioana Filimon a fiert un ceaun cu barabule și erau cu toții la masă în jurul ceaunului. În timp ce mâncau au auzit bătăi în poartă. Maria fără să bănuiască cine ar putea fi a ieșit afară cu o barabulă în mână. Când l-a văzut pe Costică a încremenit și a aruncat barabula cât mai încolo. A mers și a stat de vorbă cu el, la care Costică îi spune: „de ce mă ții la poartă, nu mă inviți în casă?” În acele vremuri era destul de greu pentru astfel de invitații, mai ales pentru fete. Maria l-a poftit în casă. L-au pus și pe el la masă. Au mai stat de vorbă și venise vremea de culcare. Ioana Filimon i-a pregătit patul de culcare lui Costică. Cap la cap cu patul Mariei. Într-o cameră se culcaseră cu toții. A nu se înțelege că Maria și Costică au dormit singuri. Cine știe cât de lungă a fost noaptea pentru ei. Să dormi în aceeași cameră, pat lângă pat și fără să poți face o mișcare din cauza celorlalți.

Costică o iubea pe Maria…. Maria însă se mai gândea la băiatul din sat fără să știe ce surpriză avea să-i rezerve viața.

După acea noapte Costică începuse să vină din ce în ce mai des la familia Filimon. Îi aducea de fiecare dată Mariei bomboane. Nu știe dacă îi aducea doar bomboane pentru că era zgârcit sau pentru că nu se găsea ciocolată la acea vreme cum se găsește acum.

Costică i-a cerut mâna Mariei și au decis să facă nuntă. În anul 1954 pe data de 20 iulie de Sânt Ilii au făcut nunta. Nuntă mare cu mulți invitați.

A fost prima nuntă din sat la care mesenii au mâncat borș cu carne și sarmale. Au primit și câte o sticlă de vin. În general până atunci la toate nunțile meniul era compus din două plăcinte și o sticlă de jumate de țuică sau vin. Iar muzica se auzea de la o scripcă și o cobză. Maria și Costică au avut formație de lăutari din Lămășeni. Costică a fost singurul copil al familiei Cozma și au ținut ca nunta să fie ca la nimeni altcineva. S-au cununat la biserica de stil nou din sat cu toate că ambele familii erau pe stil vechi, iar după au mers la Mănăstirea Slătioara și s-au cununat pe stil vechi. I-a cununat părintele Tarasie. La nunta venise și fostul prieten al Mariei din Poiana Mărului. A stat chiar până luni la nuntă. Maria spune despre el că era sărac și că avea un frate mai mare și nu se putea căsători înaintea lui deoarece trebuia să se căsătorească frații mai mari mai întâi. Motiv pentru care a decis să se mărite cu Costică. Nu putea să mai aștepte. Nu avea de unde să știe când se va căsători fratele cel mare.

Maria s-a acomodat foarte repede în satul Păiseni spre deosebire de mama mea care spunea: „nu știu de ce mi-a trebuit să vin în borta asta de sat.” Erau puține case în satul Păiseni, mai ales în capătul de sat unde locuia familia Cozma. Un pic mai încolo era familia Vasiliu și Curelaru. Vis a vis familia Cârneală, iar mai la vale familia Nistor cu care erau mereu în conflict de câteva generații.

Din cauza colectivizării pentru a nu-și pierde pământurile părinții lui Costică Cozma și-au făcut o casă în țarnă unde au locuit până la bătrânețe. Erau oameni aspri și foarte duri cu Costică. Nici pe Maria nu au menajat-o. Din contră îi purtau pică pentru că a născut mulți copii. Însă Costică era fericit. Își iubea copiii ca ochii din cap. Imediat după nuntă i-a spus: „Maria, vreau, zece copchii să-mi faci”. Bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu 13 copii. Nouă băieți și patru fete după cum urmează în ordinea cronologică: Alexandrina, Alexandru, Dumitru, Mihai, Ioan, Gheorghe, Neculai, Elena, Constantin, Maria, Ilie, Vasile și Anișoara.

Maria și Costică Cozma au cununat 6 familii și au botezat mai mulți copii. Amintim printre finii de cununie pe Ion și Viorica Lozniceru, Vasile și Maria Macovei, Vasile și Elena Moroșanu, Petrea lui Haralambie și Ioana, Ilie și Elena Sanovei, Dionisie și Elena Macovei.

Despre Costică Cozma, Maria spune că era un bărbat de noata 10, un bărbat ca nimeni altul. În cei douăzeci și cinci de ani de căsătorie nu a jicnit-o niciodată. Chiar dacă au făcut copii mulți nu s-au dat bătuți vreodată, au rămas aceiași de mai demult. Când Costică venea acasă de la lucru aducea mereu haine și încălțăminte la copii. Le spunea la vânzătoare vârsta copiilor sau vârsta celui mare și a celui mai mic și între acestea trebuia să le dea haine pe mărime. Lega papucii între ei cu șireturile îi arunca pe umăr și venea voios acasă. Era mereu o bucurie pentru el să-i reîntâlnească. Odată ajuns acasă, nu o mai lăsa pe Maria să facă treabă. Îi spunea, lasă, că tu, ești sătulă și, mă voi ocupa eu. Îi lua pe cei mici pe genunchi și îi hrănea cu mâna lui.

În tinerețe, Costică și Dumitru Cozma, erau foarte bătăuși. Aveau mereu conflicte cu Nistorenii. Nu era aproape eveniment în sat la care să nu se bată. Această râcă plecase de la unul din bunicii lui Costică care îi suflase femeia de sub nas unuia din Nistoreni. O femeie de la Brăiești. Și de aici au continuat timp de câteva generații. După cum spun și oamenii din sat de fiecare dată învingători ieșeau Cozmulenii. O singură dată au luat bătaie. La nunta lui Gheorghe Buta. Cei din familia Nistor nu băuseră și au venit acasă mai devreme. Cozmulenii se îmbătaseră și au venit acasă spre dimineață. Nistoreni i-au așteptat și au ieșit cu pari și cuțite și astfel au reușit să-i bată pe Cozmuleni. Au fost nevoiți să se întoarcă până la casa lui Gheorghe Plăcintă pentru a-i duce cu calul la dispensar pentru îngrijiri medicale.

Maria luase parte la bătaie. Era însărcinată cu Alexandrina, fata care i-a devenit nora lui Gheorghe Nistor. Nu aveau atunci, de unde, să știe că vor deveni cuscrii chiar dacă împotriva dorinței lor. Dar ca de obicei dragostea învinge. Așa cum cum toată râca între aceste familii pornise de la o idilă de dragoste, tot așa și acum iubirea avea să învingă totul și să determine cele două familii să-și îngroape săbiile.

După nașterea celui de-al treisprezecelea copil, în speță Anișoara, Costică i-a spus Mariei că acesta va fi ultimul copil. Nu știu dacă presimțea ceva despre nenorocirea care avea să-i curme viața și să-și lase familia și părinții în mare durere sau simțea că înaintează în vârstă.

Maria i-a fost fidelă și după moarte. Asemenea unei turturele. A preferat să-și crească copiii singură, învoindu-se cu ei la treburile gospodăriei. Alunga orice pretendent care încercă să-i facă curte. L-a iubit prea mult pe Costică pentru a-i putea face una ca asta, să se mărite cu altul. Și-a păstrat văduvia curată, așa cum și-a păstrat și fecioria până după nuntă. De multe ori își îneca lacrimile după ce adormeau copiii. Refuza să plângă în fața lor. Se trezea mereu cu noaptea în cap în jurul orelor 3:00 dimineața pentru a le pregăti mâncare caldă celor care plecau la muncă și pentru cei care mergeau la scoală. A fost îndemnată să-și dea copiii la stat sau să-i înfieze. Nu a putut face aceasta. A preferat să-i aibă alături, să le știe orice nevoie sau necaz.

În primul an de văduvie Alexandrina, fata cea mare, timp de un an de zile, își lua ceva de lucru și venea s-o încurajeze. De fiecare dată îi spunea că vor trece cu ajutorul lui Dumnezeu peste toate. De asemenea ginerele Toader Nistor venea și el de la serviciu, niciodată cu mâna goală pentru a-i oferi ajutorul necesar. Tot în primul an de văduvie, maica stareță, Cecilia de la Mănăstirea Păiseni o vizita destul de des pentru a o întări și a-i alina durerea.

Maria văzându-se în fața faptului împlinit și anume că a rămas fără soț, s-a îmbărbătat și și-a luat și rolul de tată, încercând astfel să suplinească lipsa soțului. Și-a crescut copiii în frică de Dumnezeu, în spiritul ortodoxiei însuflându-le pe cât posibil toate valorile morale, valori ce au fost transmise mai departe, regăsindu-se și la nepoți. Datorită muncii și educației oferite copiilor, Maria se bucură și culege roadele muncii sale. Copiii o iubesc nespus de mult, îi sunt veșnic recunoscători pentru tot ceea ce le-a oferit și în principal că a ținut familia închegată și nu au fost separați. Pentru copii, Maria este o icoană vie, o icoană a tuturor valorilor însuflate în inimile lor, o icoană pe care o venerează.

De câteva ori pe an, copiii organizează întâlniri pentru a se putea întâlni cu toții, dându-i posibilitatea mamei să se bucure de roadele muncii sale. Maria spune că și-a dorit dintotdeauna să fi putut să le ofere mai mult, cu toate că, toți copiii sunt realizați și sunt modele de familie.

Din anul 2008, Maria locuiește la fiica cea mică Anișoara, în orașul Suceava, unde i se oferă toate condițiile și se poate bucura de dragostea celor doi nepoți zilnic. Nepoții sunt în stare să-i împlinească orice dorință.

În prezent Maria are vârstă de 89 de ani, iar familia numără 90 de membrii, copii, gineri, nurori, nepoți și chiar strănepoți.

Pelerinaje

Acasă la Sfântul Pavel Tebeul din Egipt

27 ianuarie 202228 ianuarie 2022 | Stelica Macovei

În a șasea zi din pelerinajul efectuat în Egipt, după ce călătorisem prin deșert pentru escaladarea Muntelui Sinai, dimineață după micul dejun ne-am luat bagajele, ne-am urcat în autocar și, ne-am îndreptat înspre Mănăstirea Sfântul Pavel Tebeul. Părintele ghid ne-a citit rugăciunile dimineții în timp ce străbăteam deșertul. Pe partea stângă, din când în când, mai apărea cate un resort pe malul Mării Roșii. În memorie încă mai aveam imaginile cu corali și peștii colorați văzute cu o seară înainte. Încercam să–mi adun gândurile pentru întâlnirile cu cei doi mari sfinți ai lumii, Sfântul Pavel Tebeul și Sfântul Antonie cel Mare, și de ce nu, pentru ceea ce urma să vizităm și să vedem în cursul zilei. Doamna Maria Chirculescu (reprezentanta agenției de turism) ne citea din viețile acestor sfinți introducându-ne astfel în atmosfera locurilor sfinte pe care trebuia să le vedem.

Spicuiri din viața Sfântului Cuvios Pavel Tebeul

Așa după cum au relatat ucenicii sfântului Antonie: Macarie și Plotin, la vârsta de 90 de ani, Sfântul Antonie s-a rugat cinci ani lui Dumnezeu să-i descopere dacă mai există vreun rob al Său în pustie și să ducă o viață atât de austera ca a sa. Dumnezeu i-a răspuns Sfântului Antonie: „este un rob al lui Dumnezeu, mai înainte de tine și mai desăvârșit decât tine, la care dacă vei merge, îl vei afla în pustia cea mai dinăuntru. Deci scoală-te degrabă și te sârguiește de a merge la dânsul, mai înainte de a se duce el la Domnul!” Auzind acestea, Sfântul Antonie s-a sculat, și-a luat toiagul de finic și a plecat în căutarea robului lui Dumnezeu, Sfântul Pavel Tebeul. Drumul era foarte anevoios, mai ales din cauza arșiței din pustiu. Sfântul Antonie simțea cum slăbește și s-a rugat lui Dumnezeu să-l povățuiască și să-l învrednicească a-l întâlni și a-l vedea în trup pe robul Său. După ceva timp a întâlnit un centaur (om cu asemănare de cal) pe care l-a întrebat unde locuiește robul lui Dumnezeu. Centaurul i-a arătat cu mâna în ce direcție să meargă. Sfântul Antonie și-a continuat drumul anevoios iar la un loc pietros a întâlnit o alta fiară (satir) ce avea asemănare omenească până la brâu, iar în cealaltă parte a corpului avea picioare de capră și coarne în cap. După această întălnire sfântul și-a continuat drumul, iar în a treia zi, a văzut o leoaică ce se îndrepta spre vârful muntelui, pe care urmându-o a ajuns în apropierea peșterii Sfântului Pavel Tebeul bucurându-se foarte tare. Sfântul Pavel i-a simțit venirea și s-a închis înăuntru nevoind a-i deschide. După câteva ceasuri de insistență Sfântul Pavel i-a deschis ușa îmbrățișându-se reciproc cu lacrimi și chemându-se pe nume deoarece, Dumnezeu le-a descoperit fiecăruia numele. Are loc discuția dintre cei doi sfinți, Sfântul Pavel povestindu-i viața și pricina venirii în acest pustiu, iar Sfântul Antonie i-a spus cum decurg lucrurile în lume. Am auzit de minunea cu corbul care venea în fiecare zi să-i aducă Sfântului Pavel câte o jumătate de pâine să mănânce iar, de această dată, i-a adus o pâine întreagă pentru a o împarți cu Sfântul Antonie. Sfântul Antonie dorea să rămână și să slujească cu Sfântul Pavel, însă acesta l-a trimis să-i aducă mantia primită de la episcopul Atanasie. Defapt, Sfântul Pavel dorea să rămână singur pentru a pleca din viață către Domnul. Sfântul Antonie a alergat sperând să-l găsească în viață, dar întorcându-se pe drum a văzut sufletul sfântului în văzduh înconjurat de cete îngerești, apostoli și prooroci. A ajuns la chilia sfântului, l-a înfășurat cu mantia dar, neavând unelte cu ce să sape groapa se tânguia daca să se întoarcă la mănăstire cale de 3 zile sau să rămână și să moară lângă sfânt. Și cum stătea și se gândea ce să facă vede că din depărtare vin doi lei care, prin comportamentul lor îl jeleau pe sfânt și s-au apucat să-i sape groapa cu ghiarele. După ce au săpat groapa cei doi lei i-au lins tălpile Sfântului Antonie în semn de prețuire și pentru a primi binecuvântarea sa, după care au plecat în pustiu. Astfel Sfântul Antonie îl îngroapă pe Sfântul Pavel Tebeul și după o zi și o noapte de suspine se întoarce la mănăstire povestindu-le toate ucenicilor săi.

Pătruns de viața sfinților, printre lacrimile care îmi curgeau de mila lor și pentru curățarea păcatelor, observ printre curbele dintre dealuri o primă biserică, cea nouă din afara curții celei vechi.

Catedrela nouă din afara mănăstirii — Catredala nouă din afara mănăstirii

Am ajuns în parcare care era plină de autocare și autoturisme venite cu pelerini sau credincioșii locului spre vizitare și închinare.

Priveam zidurile înalte și la locul unde înainte era un scripete cu ajutorul căruia călugării urcau și coborau pentru a putea pleca din mănăstire pentru cele necesare obștii.

Intrare mănăstire, sus in stânga se vede turnul pentru scripete

Am ajuns și la poarta care pe vremuri nu exista. Am așteptat câteva minute la poarta până a venit părintele ghid al mănăstirii să ne preia pentru a face turul.

Un grup de copii tocmai ieșea și s-au apropiat de noi solicitandu-mi să fac poze cu ei. Am acceptat de dragul bucuriei ce li se citea pe față. Aș fi vrut să pot schimba câteva impresii cu dânșii despre mănăstire și sfânt dar din păcate nu vorbeam o limbă comună. Ne-am rezumat doar la fotografii.

Între timp a venit și părintele ghid și ne-a dus la trapeza veche a mănăstirii și la moară unde am văzut foarte multe obiecte vechi, așa cum se pot vedea în fotografiile de la finalul articolului. Am mers și la izvorul mănăstirii.

Acesta izvorăște dintr-o cameră, mai exact, camera transpiră și acele picături curg pe un șănțuleț mic într-o fântâniță din care am băut cu toții și ne-am adus și acasă deoarece este socotită ca o agheasmă mică.

Înspre izvor am văzut și copacul cu doua brațe ridicate înspre cer, asemenea Sfântului Pavel când se ruga la Dumnezeu.

Am stat câteva minute la umbra unui copac, din curte, la care un părinte în vârstă obișnuia să discute cu pelerinii în timp ce era înconjurat de pisici.

Părintele ghid ne-a mai povestit câteva ceva despre mănăstire, după care am mers și am vizitat biserica de deasupra peșterii unde există mormântul cu racla Sfântului Pavel.

Racla cu sfintele moaște ale Sfântului Pavel Tebeul

Așa după cum este obiceiul în bisericile copte, ne-am descălțat de papuci la intrare. Desigur, am mai făcut glume între noi care și cum ce papuci să luăm la ieșire. Bisericuța era plină de har. Pictura veche, pe alocuri coșcovită. Asta nu ne-a împiedicat să intrăm în atmosfera sfântă, să ne bucurăm și să ne încântăm sufletele. Părintele ghid ne-a explicat fiecare scena în parte. Ne-am închinat la sfintele moaște multumindu-i sfântului, după care ne-am îndreptat spre magazinul bisericesc, și spre autocar pentru a putea merge la Mănăstirea Sfântului Antonie.

[Best_Wordpress_Gallery id=”157″ gal_title=”Pavel Tebeul”]

Pelerinaje

Sinai, Muntele lui Dumnezeu

28 octombrie 202129 octombrie 2021 | Stelica Macovei

Dragii mei, nu știu voi cum sunteți, dar eu când aud de un loc unde se întâmplă minuni, deîndată simt o dorința arzătoare în piept de a ajunge în acel loc. Simt un foc mistuitor a cărui sunet urcă la cer către Dumnezeu. Nu-mi găsesc liniștea, uneori pic în deznădejde, uit de mine și de cei din jur, alteori discut cu mine să văd dacă este bună această stare, această dorință. Mă tot gândesc să nu fie o lucrare din mândrie sau altă patimă sufletească. Și astfel încep să mă rog lui Dumnezeu, Preasfintei Sale Maici și sfinților la a căror sfinte moaște doresc să ajung. Se întâmplă ca uneori să fie mai ușor, altădată mai greu, poate să aștept și ani, dar într-un final să ajung la obiectivele dorite.

Ispite, amânări la plecare

La fel mi s-a întâmplat și de data aceasta. Auzisem de pelerinajul organizat de agenția de turism Miriam Turism în Egipt. Urmăream postările din pelerinajele trecute, postate de agenție pe Facebook, iar focul din sufletul meu zvâcnea la fiecare loc sfânt prezentat în timpul programelor.

Am început să distribui anunțuri pentru a găsi pelerini doritori de a ajunge odată cu mine în Egipt – țară despre care nu știam prea multe, din ignoranță, sau poate că nu credeam că voi ajunge vreodată acolo.

Am stabilit data de plecare de câteva ori și s-a tot amânat. Picasem în deznădejde. Nici măcar vorbele persoanelor care trebuiau să mă însoțească nu-mi mai inspirau încredere. Dumnezeu știa de ce lăsa să se întâmple așa. Nebănuite sunt căile Domnului…

A venit luna septembrie și colega mea m-a anunțat că o să mergem. Ne-am adunat pelerini din diferite colțuri ale țării. Sâmbătă seara (25 septembrie 2021) eram cu toții la aeroportul din București și de acolo am plecat, în sfârșit, spre Cairo.

Pe drumul deșertului, spre Sinai

În a patra zi de pelerinaj, după ce în primele trei zile am vizitat câteva mănăstiri celebre și ne-am închinat la mari sfinți din secolele al treilea (Sfântul Mare Mucenic Mina) și al patrulea (părinții monahismului din Valea Nitriei, cum ar fi: Sfântul Paisie cel Mare, Sfântul Moise cel Negru, Sfântul Macarie cel Mare … ), ne-am îndreptat spre Peninsula Sinai, în sudul căreia se află Muntele Sinai – locul în care Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele Legii cu Cele Zece Porunci, Mănăstirea Sfintei Mucenițe Ecaterina, Muntele Horeb – unde Sfântul Ilie a stat ascuns de împărăteasa Izabela…

Drumul a fost lung, a trebuit să trecem cu autocarul pe sub Canalul Suez, după care ne-am continuat drumul prin deșert. Știam dinainte ce panoramă ne oferă acest drum. Îmi luasem cu mine două cărți, să am ce citi pentru a trece timpul mai ușor. Din când în când, ghidul ne mai oferea explicații despre viața și cultura din Egipt.

Escaladare de noapte, cu rugăciune, pe Muntele Sinai

Am ajuns după-amiază la hotelul din stațiunea Sfânta Ecaterina, ne-am cazat și am avut două ore la dispoziție până la cină. Cu toate că eram obosit, am mers la recepția hotelului în speranța că voi afla aces la wi-fi pentru internet, pentru a putea lua legătură cu cei din țară, în special cu prietenul meu drag Emanuel Bontaș și de a posta noutăți pe Facebook.

La recepție erau câteva magazine, de unde am primit și parola la internet. Au trecut cele două ore, după care am luat cina și am mers să dorm în jur de două ore.

La orele 11:00 noaptea trebuia să fim la recepție pentru a lua autocarul și să mergem spre Muntele Sinai. Mi s-a părut atât de ciudat să plecăm la acea oră, deoarece altădată plecasem la orele 2:00 dimineața.

Ajunși la baza muntelui, am trecut pe lângă mănăstire, am fost întâmpinați de câțiva beduini care încercau să ne vândă cu disperare diferite produse. Pentru beduinii din zonă, aceasta este principala sursă de venit – doar unii dintre ei au cămile și își pot câștiga existența din transportul pelerinilor.

La intrarea pe drumul de munte am trecut prin filtrul de securitate, exact ca la aeroport. Câțiva pelerini și-au închiriat cămilă și au plecat înspre vârful muntelui. Defapt aceste cămile ii duceau până la baza celor 750 de scări, făcute cu migală de călugări și beduini, pentru un acces mai ușor pănă în vîrful Muntelui Sinai.

În autocar, pe distanța scurtă de la hotel la parcarea din apropierea Mănăstirii Sfânta Ecaterina (locul de acces pe munte), doamna Maria Chirculescu (reprezentanta agenției de turism) și părintele care ne însoțea ne-au spus că ar fi bine să socotim acest munte sfânt ca pe o biserică – și mai mult decât atât! Eram în locul sacru, mergeam către înâlțimea montană pe care Dumnezeu a vorbit omului – profeților Moise și Ilie, iar noi, în această noapte, făceam nevoința de a urca (pe jos sau cu cămila, fiecare după starea sa fizică), până la răsăritul soarelui. Deci ar fi fost foarte bine doar să ne rugăm.

Mulți pelerini s-au folosit de aceste rugăciuni, împlinindu-li-se dorințele. Aveam la mine metania special făcută și pentru rostirea Borogodișnei, rugăciunea Sfântului Serafim de Sarov: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Pe drum ni s-a alăturat și un câine. După cum bine știam, beduinul ghid ne sfătuia să facem popasuri la acele chioșcuri improvizate, sau cum le mai spuneau ei „cafeteria”. Personal, toate acele popasuri și ritmul lejer de mers nu-mi făceau bine. Dar trebuia să mă supun și să mă gândesc și la ceilalți care își dădeau duhul mergând în noapte. Îmi spuneam rugăciunile în taină, chiar dacă eram atent și la ce se mai discuta în grup. Am ajuns la ultima cafeteria, unde ne așteptau pelerinii care luaseră cămile. Am mai stat acolo un pic, care și cum și-a mai comandat câte un ceai sau altceva, după care ne-am îndreptat spre scările de piatră.

Sfânta Liturghie de noapte

Părintele, împreună cu o familie, au plecat înainte pentru a pregăti cele necesare pentru a sluji Sfânta Liturghie la capela grec-ortodoxă de pe vârful muntelui.

Ajunși la scări, eu m-am desprins de grup, cu toate că era în toiul nopții și era destul de riscant, dar nu puteam suporta ritmul lent și gălăgia din grup. Am vrut să fiu doar eu cu Dumnezeu și frumusețea cerului înstelat. Așa întuneric cum era, mă uitam din când în când pe jos cu lanterna, să văd dacă nu găsesc vreo piatră specifică locului, în care să se vadă bine desenul (natural) al Rugului Aprins.

La un moment dat am întâlnit trei persoane care se odihneau, erau ruși sau sârbi după vorbă. I-am depășit și mi-am continuat drumul. Îmi mai venea câte un gând – dacă mi s-ar întâmplă ceva rău, ce mă fac, era doar vina mea, nu trebuia să părăsesc grupul…

În apropiere de vârf mi-a ieșit în cale un beduin, care m-a întrebat de unde sunt, i-am spus că eu sunt cu grupul lui Mohamed și mi-am continuat drumul. Am ajuns la capela ortodoxă din vârful Muntelui Sinai, mi-am schimbat rapid tricoul, pentru că era ud fleașcă, mi-am pus un alt tricou, un hanorac și geacă pentru a nu răci și am așteptat să ajungă ceilalți pelerini, după care a început Sfânta Liturghie de noapte, oficiată doar de preoții din grupul nostru. Mă rugam să nu mă apuce somnul. În biserică a fost doar grupul nostru, deși dimineață m-am speriat cât de mulți oameni am văzut că urcaseră pe munte și se aflau pe platoul de la 2285 m altitudine.

[Best_Wordpress_Gallery id=”155″ gal_title=”Capela Sinai”]

Răsărit de soare și peștera lui Moise

Spre finalul slujbei eu am ieșit afară, pentru a nu rata răsăritul soarelui. Se spune că răsăritul de pe Muntele Sinai este în top 10 locații din lume unde poate fi atât de spectaculos. Era rece, oamenii își puneau pe ei pături închiriate de la beduini. Fiecare încerca să prindă un loc cât mai bun pentru a privi răsăritul…

Și ca totul să fie la superlativ, a venit și doamna Chirculescu să ne întrebe dacă ne-am închinat la Peștera lui Moise. A fost maxim pentru mine când am auzit de peșteră. Am intrat și în câteva secunde mi-am spus ce aveam de spus și am făcut câteva fotografii. Îmi trecuse toată oboseala! Să ai parte să te închini într-un loc așa sfânt, unde Dumnezeu i-a înmânat Tablele Legii lui Moise, după ce acesta ținuse 40 de zile de post negru, stând în această peșteră și așteptând, nu putea fi descris în cuvinte…

Peste tot în aer plutea fericirea! Fiecare pelerin își vedea visul împlinit! Au intrat în capela ortodoxă, spre închinare, și mulți dintre ceilalți oameni de pe platou, așa încât părintele nu a putut pleca ușor, a stat să binecuvânteze pelerinii de toate națiile…

Coborând în lumina dimineții

Noi am început să coboram scările spre Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la baza muntelui (1200 m altitudine). Întâlneam grupruri de pelerini din toate colțurile lumii care urcau spre vârf, în timp ce noi – cei mai mulți – coboram. Toată lumea era fericită.

Scări de piatră - Sinai — Scări de piatră – Sinai

La capătul celor 750 de scări se vede în vale muntele Horeb, locul unde sfântul Ilie a stat ascuns din cauza împărătesei Izabela.

Începuseră să apară și cafeteriile și beduinii care ne invitau să închiriem cămilele la retur. Unii ne cereau ciocolată. Cu cât ne apropiam de baza muntelui, întâlneam copii de beduini care ne cereau bani sau ciocolată. Câteva fetițe aveau la vânzare un fel de trăistuțe colorate sau chestioare din mărgele. Recunosc că îmi era așa milă de ei, aș fi vrut să am puterea să-i ajut pe toți, cu atât mai mult cu cât aflasem că strămoșii lor din secolul al șaselea proveneau din… Oltenia, iar ei se considerau urmașii Vlahilor!

Într-un final am ajuns și la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, unde ne aștepta Ehab, ghidul nostru egiptean. De la ora 9 se deschidea accesul pentru vizitatori, așa că am stat și am așteptat să se deschidă poarta cea joasă și extrem de groasă a mănăstirii. Am văzut Rugul Aprins (arbustul care ardea și nu se mistuia, prin care Domnul i-a vorbit lui Moise).

Am vizitat muzeul și osuarul unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântul Ștefan Sinaitul (stând pe scaun!!!), așa cum obișnuia când era în viață și nu lăsa pe nimeni să urce pe munte până nu-și spovedea păcatele.

I-am mărturisit și eu păcatele în timp ce colegii se închinau. Am băut apă de la fântâna lui Moise care se află la intrarea principală, după care ne-am îndreptat spre autocar și de acolo la hotel pentru a ne primeni și de a ne îndrepta spre Ein Sokna la Marea Roșie.

Concluziile mele…

Aș spune, după ce am urcat a doua oară pe muntele Sinai, că merită tot efortul. Este locul sfânt unde aș reveni oricând, exact ca și în Sfântul Munte Athos. Consider că fiecare creștin trebuie să ajungă măcar o data în viață pe acest munte, mai ales că aici au binecuvântare și femeile. La finalul călătoriei vei avea parte de o bucurie imensă, o trăire precum cea din seara învierii sau cea de la coborârea de pe muntele Tabor din seara venirii norului sfânt la sărbătoarea Schimbarea la Față a Mântutorului. Și foarte interesant e faptul că nu am simțit febra musculară cum aș fi simț-o dacă urcam un alt munte. Am convingerea că Dumnezeu oferă fiecăruia puterea necesară pentru a urca si coborî acest sfânt munte și de a vedea și simți cu ochii liberi măreția Sa.

Cugetari

Înștiințarea Proconsulului Iudeei, Lentulus, către Senatul Romei, pentru chipul Mântuitorului

8 februarie 2021 | Stelica Macovei

Înștiințarea Proconsulului Iudeei, Lentulus, către Senatul Romei, pentru chipul Mântuitorului, care a fost intru acest chip:

Întru aceste vremi s-a arătat aici un om, (Carele încă trăiește), anume Iisus Hristos, a Căruia putere trece preste măsurile firii. Oamenii Îl numesc mare Prooroc. Iar ucenicii Lui Îi zic si Fiul lui Dumnezeu. El înviază morții și tămăduiește tot felul de boli. Este un om de un chip încuviințat și cu bune măsuri. În fața Sa se vede oarecare strâștie, însă care atrage în același timp și dragostea, și frica celor care-L văd. Părul Lui este ca floare unei alune timpurii. Însă de la rădăcină și până la urechi este neted, iar de acolo și până la umeri creț, și trece și mai jos de umeri. De la frunte, prin mijlocul capului are cărare (după obiceiul nazarinenilor). Fruntea Lui este lată și albă. Fața fără de nici o meteahnă și împodobită cu o rumeneala foarte plăcută. Fizionomia Lui este ighemonoasă (impunătoare) și mângâiecioasă. Nasul și gura sunt făcute cu mari măsuri. Barba este destul de deasă, în floarea părului și despărțită în furculiță. Ochii Îi sunt căprui și foarte vii. El este groaznic la ale Sale mustrări, dulce și plăcut la ale Sale învățături și sfaturi. Chipul feței Lui atrage ochii tuturor, amestecat fiind cu Semnotita, (adică cu o cinstire adâncă). Nu L-a văzut nimeni niciodată râzând , dar plângând adeseori. Statul Lui este drept, mâinile Lui mari și lungi și brațele foarte frumoase. El vorbește puțin, dar cu multă statornicie și este cel mai frumos om din lume.

Cugetari

Acatistul Sfântului Ierarh Teodosie al Cernigovului

25 ianuarie 202125 ianuarie 2021 | Stelica Macovei

Acatistul celui între sfinți Părintelui nostru Teodosie Arhiepiscopul Cernigovului, Făcătorul de minuni

După obișnuitul început se citesc:

Troparul Sfântului Teodosie al Cernigovului
(Tropar Glas 4)

Preabunule întru arhierei, Sfinte Ierarhe Teodosie, arătatu-te-ai luminător turmei tale si tot ca un luminător de veşnicile locaşuri te-ai învrednicit. Roagă-te înaintea tronului Împăratului slavei ca să fim izbăviți noi de toată reaua întâmplare și ca prin rugăciunile tale să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glas 4)

Lucrat-ai lui Hristos, păstorul tuturor păstorilor, Sfinte Ierarhe Teodosie, păscându-ţi oile tale în bogate păşuni duhovniceşti. Pentru aceasta primit-ai de la Hristos Mântuitorul lumii darul vindecării de neputinţele trupeşti şi sufleteşti, pentru cei ce vin cu credinţă la cinstitele tale moaşte, cerând ajutorul tău roagă-te părinte sfinte pentru toţi cei ce cheamă numele tău, ca să fim izbăviţi de tot vrăjmaşul şi să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul întâi

Fericimu-te pe tine, cu cântări de bucurie, sfinţite Părinte Teodosie, mare făcătorule de minuni, alesul lui Hristos, pentru neputrezirea moaştelor tale şi pentru multele tale minuni, mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Mare îndrăznire având la Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Icosul întâi

Arătatu-te-ai pe tine înger în trup de-Dumnezeu-înţelepţitule Teodosie, împodobitu-te-ai de mic copil cu virtuţi îngereşti; pentru aceea, după vrednicie, pus-ai fost de Dumnnezeu Înger păzitor al Bisericii din Cernigov, pe toţi îndrumându-i spre mântuire, arătându-te tuturor îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, înfrânării şi dragostei. Pentru aceea păstoriţii tăi înalţă glas către tine:
Bucură-te, îngere pământesc, bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, că eşti împreună vorbitor şi împreună slujitor cu îngerii;
Bucură-te, râvnitorule de viaţă netrupească;
Bucură-te, că şi după moarte împreună cu netrupeştile puteri sălăsluieşti;
Bucură-te, că l-ai iubit pe Hristos din tinereţile tale, din tot cugetul şi din toată inima;
Bucură-te, că din zorii vieţii tale lucrat-ai pentru Unicul Dumnezeu;
Bucură-te, că poruncile Domnului le-ai ţinut cu credinţă şi fără prihană;
Bucură-te, rod de fapte bune întru Hristos;
Bucură-te, că duhul tău l-ai întărit cu osârduitoare rugăciune;
Bucură-te, apărător al celor ce, cu dragoste, cinstesc amintirea ta;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 2-lea

Deşertăciunea lumii acesteia văzându-o, ameninţată de grabnică pieire, dorit-ai din toată inima să părăseşti lumea, pentru a-L sluji pe Dumnezeu în călugărie. Pentru aceea luând asupra ta jugul cel bun şi uşor al lui Hristos, făcutu-te-ai smerit şi ascultător monah la Mănăstirea Peşterilor de la Kiev, înălţând Făcătorului a toate cântarea îngerească Aliluia.

Icosul al 2-lea

Mintea ta de Dumnezeu înţelepţită aflându-o sfântul ierarh Dionisie al Kievului, te-a rânduit pe tine, Teodosie, arhidiacon la catedrala Sfintei Sofia a Înţelepciunii Dumnezeieşti, ca să slujeşti la altarul Domnului şi la săvârşirea Dumnezeieştilor Taine. Văzând în tine ales vas al Duhului Sfânt, cu umilinţă te chemăm zicând:
Bucură-te, că ai pus început nevoinţelor tale, sub acoperământul făcătorilor de minuni de la Lavra Peşterilor;
Bucură-te, că în tinereţele tale te-ai împodobit, cu asupra de măsură, cu virtuţile vieţii călugăreşti;
Bucură-te, prealuminoasă frumuseţe a monahilor;
Bucură-te, preaslăvita laudă a postitorilor;
Bucură-te, preaiubite împreună vorbitor al evlavioşilor sfinţiţi slujitori;
Bucură-te, că te-ai supus cu inima curată, nefăţarnic, ascultărilor;
Bucură-te, smerite nevoitorule, că toată nădejdea ţi-ai pus-o în Domnul;
Bucură-te, bunule râvnitor al iubitorilor de singurătate;
Bucură-te, alesule al lui Hristos, preafericite;
Bucură-te, că dat ne-ai fost de Dumnezeu ca mijlocitor pentru noi, neschimbat;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 3-lea

Cu putere de la Dumnezeu întăritu-te-ai, părinte Teodosie când ai fost hirotonisit ieromonah, de către sfântul ierarh Dionisie şi aşezat de dânsul egumen al Mănăstirii Korsun, pentru a paşte turma lui Hristos şi pentru a-i călăuzi pe monahi pe calea mântuirii, cu toţii înălţând cântare Dumnezeului Celui în Treime lăudat: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Smerenie nefăţarnică având, numitu-te-ai pe tine pământ şi cenuşă, preafericite Teodosie; pentru aceasta oprit ai fost, pe nedrept, de arhiereu de la săvârşirea celor sfinte; tu însă supusu-te-ai, fără crâcnire. Pentru aceea fericindu-te că urmându-L, cu adevărat pe Hristos, n-ai ţinut ură îţi cântăm:
Bucură-te, că neţinând ură, nimănui nu-i răsplăteşti răul cu rău;
Bucură-te că, ţinând canonul de la arhiereu, vădit-ai desăvârşită ascultare;
Bucură-te că, aflându-te sub canon nu ai cutezat să te apropii de epitrahil;
Bucură-te, că ai înfrânt potrivnicul cu smerenia, lăsându-te la oia lui Dumnezeu;
Bucură-te, monahule de Dumnezeu iubitule, împodobit cu blândeţe şi cuvioşie;
Bucură-te, că prin postire ai dobândit cununa muceniciei celei nesângeroase;
Bucură-te, părinte şi povăţuitor, de Dumnezeu înţelepţit al monahilor;
Bucură-te, mult încercat conducător al obştilor călugăreşti;
Bucură-te, credincios şi evlavios slujitor la altarul Domnului;
Bucură-te, că pentru noi cu căldură neîncetat mijloceşti înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 4-lea

Iscatu-s-a în cetatea Kievului vifor de prigoană împotriva Bisericii lui Dumnezeu de la eretica învăţătură a latinilor; pus ai fost atunci, de Dumnezeu înţelepţitule Teodosie, egumen al Mănăstirii Vadubeskaia, petru a o feri pe ea de acea mincinoasă învăţătură; făcutu-i-ai pe fraţi statornici în dreapta credinţă, pentru ca, fără de prihană să înalţe lui Dumnezeu cântare Aliluia.

Icosul al 4-lea

Aflâd despre de-Dumnezeu-plăcuta ta viaţă, părinte Teodosie, chematu-te-a de la Kiev la Cernigov ierarhul lui Dumnezeu Lazăr, ca să te aşeze în scaunul de arhimandrit al Mănăstirii Eleţ şi ca să aibă în tine un ajutor, întru ocârmuirea Bisericii; slujitu-l-ai pe el cu fiască iubire, arătându-te vrednic de această cinstire; pentru aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că pe sfiinţitul bătrân cu dragoste l-ai slujit;
Bucură-te, că precum un fiu tatălui său întrutotul ascultător i-ai fost;
Bucură-te, că bătrâneţile i le-ai mângâiat;
Bucură-te, că ostenelile vlădiceşti i le-ai uşurat;
Bucură-te, că podoaba sfintelor biserici cu râvnă ai susţinut-o;
Bucură-te, păstrător credincios al predaniilor apostolice;
Bucură-te, apărător cu osârdie al adevărului;
Bucură-te, că datoria de păstor duhovnicesc cu vrednicie ţi-ai îndeplinit-o;
Bucură-te, neprihănit slujitor al altarului Domnului;
Bucură-te, chip luminat de păstor duhovnicesc;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 5-lea

Dumnezeiasca stea calauzitoare către Ierusalimul ceresc făcutu-te-ai, prin virtuţile tale; pentru aceea văzându-te aşa, Preaminunate Teodosie, urmatu-te-au părinţii şi fraţii cu dragoste, ţinând învăţătura ta de suflet folositoare şi luând aminte la viaţa ta curată. Pentru aceea învăţatu-s-au, împreună cu tine să-i înalţe lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţi cântare îngerească Aliluia.

Icosul al 5-lea

Sfinţitul ierarh Lazăr simţindu-se împovărat de bătrâneţe şi de neputinţe trupeşti, doritu-te-a pe tine, Teodosie urmaş întru arhierie, cerând pentru aceasta Sanctităţii Sale Patriarhului Moscovei să te înalţe în rang de arhiepiscop. Văzând în aceasta un semn al proniei dumnezeieşti, cu dragoste te preamărim zicând:
Bucură-te, arhiereule al lui Dumnezeu, pe care Însuşi Veşnicul Arhiereu l-a ales;
Bucură-te, vrednic şi osârduitor urmaş al apostolilor;
Bucură-te, întru Hristos sfinţite părinte cel ce de la soborul sfinţilor ierarhi ruşi ai primit sfinţirea;
Bucură-te, bunule ierarh, iubitorule de săraci;
Bucură-te, arhipăstorule milostiv şi compătimitor;
Bucură-te, cel ce sfinţilor Mitrofan şi Dimitrie le eşti împreună vorbitor şi coliturghisitor;
Bucură-te, frumuseţea pravoslavnicilor arhierei;
Bucură-te, păstorul cel bun care ai fost gata să-ţi dai viaţa pentru turma ta;
Bucură-te, învăţătorule gură-de-aur;
Bucură-te, făclia de Dumnezeu aprinsă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 6-lea

Propovăduit-ai învăţătura lui Hristos sfinte ierarhe Teodosie cu cuvântul şi cu fapta, ca păstorul cel bun, urmându-l pe începătorul tuturor păstorilor duhovniceşti, Hristos Domnul, arătând tuturor iubire, povăţuindu-i pe calea mântuirii, poruncile lui Hristos urmându-le prin însăşi viaţa ta, pe toţi învăţându-i să înalţe necontenit cântare lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Strălucit-ai ca un Luceafăr peste ţinutul Cernigovului, ierarhule al lui Dumnezeu, Teodosie, turmei tale celei de Dumnezeu ţie încredinţate, dându-i lumină, prin virtuţile tale. Ca un adevărat monah, smerit şi iubitor de sărăcie, împărţeai îndată, tot ce aveai săracilor. Pentru aceea ca unui desăvârşit iubitor de sărăcie laudă îţi aducem zicând:
Bucură-te, nesecat izvor de milosârdie;
Bucură-te, că orfanilor adăpost le-ai dat;
Bucură-te, milostiv ocrotitor al văduvelor;
Bucură-te, că flămânzilor hrană le-ai dat;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor obidiţi;
Bucură-te, că pe cei întristaţi îi înveseleşti;
Bucură-te, ajutător al celor aflaţi în necazuri;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor feciorelnici;
Bucură-te, că dai tărie bătrânilor şi neputincioşilor;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 7-lea

Dorind din toată inima să te faci plăcut unicului Domn-Dumnezeu, până la sfârşitul vieţii, prin fapte de desăvârşire duhovnicească, sporit-ai necontenit în smerenie, înfrânatu-ţi-ai trupul cu postul şi rugăciunea, părinte ierarhe Teodosie, tuturor dându-le căldură, cu dragostea ta. Pentru aceasta te-ai învrednicit, încă pe pământ fiind, să cânţi lui Dumnezeu cântarea îngerească: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Descoperit-a Domnul în tine, sfinţite părinte Teodosie un nou ales rugător şi făcător de minuni în ţara Rusiei. Prin tine, se înfrumuseţează şi se umple de lumină Biserica pravoslavnică, cel ce ai mare îndrăznire înaintea lui Hristos. Căruia roagă-te pentru noi păcătoşii, cei ce cu iubire îţi cântăm ţie zicând:
Bucură-te, strălucit luminător al dreptei credinţe;
Bucură-te, neadormit străjer al ortodoxiei;
Bucură-te, cel ce cu mare râvnă aperi dreapta credinţă;
Bucură-te, stâlp neclintit al credinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă a virtuţilor;
Bucură-te, atlet fără seamăn al neprihănirii şi curăţiei;
Bucură-te, neistovită comoară de rugăciune;
Bucură-te, iconom credincios al dumnezeieştilor taine;
Bucură-te, că turma ta o ai păzit cu credinţă şi întru dreapta cinstire;
Bucură-te, că stai în Împărăţia cerurilor laolaltă cu sfinţii;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 8-lea

Ajungând, cu ajutorul lui Dumnezeu la capătul călătoriei tale pământeşti, sfinţite părinte Teodosie, încredinţatu-ţi-ai duhul tău Domnului în cinste şi sfinţenie, trecând la liniştea veşnică. Primit-ai de la Hristos Dumnezeu lumina slavei cele neveştejite, intrând în ceata sfinţilor care îi cântă Lui cântarea de veşnica laudă: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Întru tine, sfinţite părinte al lui Dumnezeu, Teodosie, totul este neîmpuţinată iubire. Fiindcă, de când te aflai în viaţă, până când te-ai înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, turma ta duhovnicească nu ai părăsit-o. Caută cu milostivire la cei ce vin la tine cu credinţă, bolnavilor le dă vindecare, celor în suferinţă mângâiere, celor în nevoi, izbăvire. Pentru aceasta, cu recunoştinţă îţi cântăm:
Bucură-te, că din tinereţe sărăcia cu duhul o ai iubit-o;
Bucură-te, că te-ai făcut slujitor celor pe care Hristos i-a numit fraţi mai mici ai săi;
Bucură-te, că ne deschizi porţile milosârdiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mânia lui Dumnezeu, pe drept pornită asupra noastră, o prefaci în milostivire;
Bucură-te, că şi după plecarea ta la Domnul rămas-ai printre noi;
Bucură-te, că dai viaţă, cu harul lui Hristos, sufletelor ucise de păcate;
Bucură-te, nesecat izvor de milosârdie;
Bucură-te, luminător al celor ce umblă în bezna rătăcirilor;
Bucură-te, că, din înălţimile cereşti iei aminte la necazurile noastre;
Bucură-te, că pe toţi ne îmbrăţişezi cu iubirea ta;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 9-lea

Locuitorii Cernigovului au dat slavă lui Dumnezeu, aflând de minunata ta arătare, sfinte ierarhe Teodosie, în faţa urmaşului tău, arhiepiscopul Ioan, care s-a vindecat de o suferinţă trupească, prin tine, mijlocitor, cu îndrăznire înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta credincioşii ţi-au înfrumuseţat îndată mormântul şi au pus să ţi se zugrăvească chipul, înălţând lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi, cântare: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Gurile binevestitoare oricât de multe şi de răsunătoare ar fi, nu-ţi vor putea înălţa cuvânt de slavă, cu vrednicie, sfinţite părinte Teodosie; nimeni nu va cunoaşte pe de-a-ntregul minunile izvorâte de la moaştele tale neputrezite şi de la sfintele tale icoane. Pentru aceea, cu bucurie slăvind pe Dumnezeu întru sfinţii Săi, laudă îţi aducem, strigând către tine:
Bucură-te, că în corturile luminate ale raiului sălăsluieşti;
Bucură-te, că neputrezirea moaştelor tale învierea cea de obşte o preînchipuie;
Bucură-te, că prin arătările tale faci bine credincioşilor;
Bucură-te, că ne îndemni să chemăm rugăciunile tale mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, mângâietorul cu dragoste al lacrimilor şi suspinelor celor aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, că îndeplineşti cu grăbire rugăminţile celor trudiţi şi împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, că îi scapi de moarte năprasnică pe cei tari în credinţă;
Bucură-te, că îndemni la îndeplinirea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, că dai orbilor vedere, că pe surzi îi faci să audă;
Bucură-te, părinte că şi după moarte îţi iubeşti turma duhovnicească şi că îi aduni pe păstoriţii tăi, la mormântul tău, aşa cum îşi adună o mamă copiii;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 10-lea

Veşnică mântuire ţi-ai agonisit, sfinte ierarhe Teodosie cela ce împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii stai astăzi în lumina raiului, având necontenit înainte prealuminata faţă a lui Hristos Dumnezeul nostru. Căruia neîncetat roagă-te pentru noi păcătoşii, pentru ca prin mijlocirea ta să Îi cântăm împreună Aliluia!

Icosul al 10-lea

Bisericii dreptmăritoare eşti zid de apărare, sfinte ierarhe Teodosie care, prin mulţimea minunilor tale dai tărie credincioşilor şi, prin puterea lui Dumnezeu spulberi ereticile învăţături. Minunatu-s-au schismaticii care s-au apropiat de cinstitele tale moaşte, întorcându-se la dreapta credinţă. Pentru aceasta, cu frică şi cu evlavie cântăm dimpreună cu toţi credincioşii:
Bucură-te, că preaslăvirea moaştelor tale ne-a adus tuturor bucurie;
Bucură-te, că prin neputrezirea trupului tău ai prefăcut necredinţa staroverilor în credinţă;
Bucură-te, că prin slăvitele tale minuni ai ruşinat erezia studiţilor;
Bucură-te, că femeia care nu recunoştea puterea sfintei cruci o ai facu-o să se închine ei;
Bucură-te, că i-ai dat îndată vedere copilului orb care a venit la mormântul tău;
Bucură-te, că i s-a dezlegat limba mutului care s-a uns cu untdelemn de la candela de pe mormântul tău;
Bucură-te, că tot cu untdelemn de la candela de pe mormântul tău se tămăduiau rănile;
Bucură-te, că i-ai readus la viaţă pe cei aflaţi în pragul morţii;
Bucură-te, că de la moaştele tale, prin harul lui Hristos se vindecau cei cu minţile rătăcite;
Bucură-te, că aduc mângâiere şi vindecare credincioşilor acoperemintele de la mormântul tău;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 11-lea

Înainte de a fi fost trecut în ceata sfinţilor, chiar din ziua când trupul tău a fost încredinţat pământului au început şi nu contenesc cântările la moaştele tale, cerând mijlocire rugătoare la Dumnezeu, sfinţite părinte Teodosie. În ziua preaslăvirii tale, soborul sfinţiţilor slujitori al Bisericii ruseşti, a ridicat, cu slavă din cripta-peşteră moaştele tale, ducându-le la catedrala cetăţii Cernigovului, pentru a li se aduce acolo obşteasca închinăciune. Pentru aceasta primeşte acum şi smerita noastră cântare de laudă, rugându-te să ne stai în ajutor, pentru ca, prin pocăinţă să ne mântuim, şi să sporim, prin îndurările tale, în îndeplinirea poruncilor lui Hristos, Căruia ca Unui Dumnezeu îi cântăm Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fost-ai în timpul vieţii tale, sfinte ierarhe Teodosie, luminător plin de har, lumina lină a smereniei şi dragostei în sfeşnicul Bisericii lui Hristos; strălucit-ai ca un soare şi după trecerea ta la Domnul, răspândind, prin minuni fără seamăn, bezna schizmei şi ereziilor, întorcându-i la Dumnezeu pe cei cu inima curată. Pentru aceea, cu dragoste prăznuind sfântă amintirea ta, cântăm către tine:
Bucură-te, stea luminoasă răsărită deasupra pământului Cernigovului;
Bucură-te, că întreg pământul rusesc cu stralucirea ta îl luminezi;
Bucură-te, slava şi apărarea cetăţii Cernigovului;
Bucură-te, că eşti străjer neadormit întregului nostru pământ şi fierbinte rugător;
Bucură-te, că înaintea tronului Împăratului împăraţilor pentru împăratul nostru mijlocitor te faci;
Bucură-te, că numele tău de la un capăt la altul al ţării noastre se preaslăveşte;
Bucură-te, că prin arătările tale pe necredincioşi îi aduci la credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că prin minunile tale pe cei străini de neamul nostru îi aduci la dreapta credinţă;
Bucură-te, că, împreună cu puterile cereşti neîncetat aduci cântare lui Dumnezeu;
Bucură-te, că, aflându-te în ceruri, vezi slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 12-lea

Cel ce fost-ai ales vas de preţ al harului dumnezeiesc, sfinte ierarhe Teodosie, cheamă în ajutor pentru noi harul lui Dumnezeu, ca prin el să dobândim mântuire, să avem biruinţă asupra păcatelor noastre, luptând împotriva lor, necontenit şi pentru ca întăriţi fiind prin rugăciunile tale de către Dătătorul tuturor bunătăţilor Hristos Domnul, să-L preaslăvim împreună cu tine cântând Aliluia!

Icosul al 12-lea

Slăvind în cântări multele şi neasemuitele tale minuni şi nevoinţe duhovniceşti, sfintite părinte Teodosie, cu inima înfrântă şi smerită lăudăm şi preamărim pe Domnul,Cel ce te-a înălţat pe tine, ca semn al bunăvoinţei Sale faţă de Biserica dreptmăritoare, stâlp şi temelie a adevărului; ca unui neobosit şi fierbinte mijlocitor pentru noi înaintea lui Dumnezeu, într-un glas strigăm către tine:
Bucură-te, că în via Domnului din zori şi până în noaptea vieţii tale cu vrednicie truditu-te-ai;
Bucură-te, că întru bucuria Stăpânului tău, primit ai fost ca un rob bun şi credincios;
Bucură-te, că viaţa ta ne arată calea către locaşurile de sus;
Bucură-te, că ai primit cununa nemuririi şi a slavei cereşti;
Bucură-te, stea prealuminoasă pe cerul Bisericii;
Bucură-te, că prin tine pământul rusesc se slăveşte, în chip minunat;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii în locaşurile cereşti sălăşluieşti;
Bucură-te, că pe noi păcătoşii de pe pământ cu dragoste neîncetat ne cercetezi;
Bucură-te, prin care Hristos se preaslăveşte;
Bucură-te, prin care satana se umple de ruşine;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu Sfinte Ierarhe Teodosie, slăvite făcătorule de minuni.

Condacul al 13-lea

O, mare alesule al lui Dumnezeu, făcătorule de minuni sfinţite părinte Teodosie. Primeşte de la noi nevrednicii smerita rugăciune întru lauda ta, cei ce venim la tine cu fiască dragoste, rugându-te să fii mijlocitor pentru noi înaintea lui Dumnezeu, ca să ne izbăvească de toată nevoia şi de tot necazul şi năpasta, de războiul cel dintre noi, de moarte năprasnică, de veşnicile chinuri în veacul viitor şi pentru a ne învrednici de viaţa veşnică şi de a cânta Domnului împreună cu tine, într-un glas, Aliluia!

Acest condac se cântă de trei ori, apoi icosul întâi şi condacul întâi.

Icosul întâi

Condacul întâi

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH TEODOSIE AL CERNIGOVULUI FĂCĂTORUL DE MINUNI

O, sfântă minte, sfinte ierarhe Teodosie, puternice rugător şi mijlocitor pentru noi, la Domnul, cei ce cu credinţă te chemăm, căzând cu evlavie înaintea raclei cu cinstitele şi vindecătoarele tale moaşte (sau a icoanei tale). Pomeneşte-ne pe noi înaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, necontenit rugându-te pentru noi. Ştim că suntem despărţiţi de tine din pricina păcatelor noastre şi că nevrednici suntem să te avem părinte şi mijlocitor. Dar ştim şi că, urmând pilda Domnului eşti iubitor de oameni şi nu încetezi a te ruga pentru noi; fă-te mijlocitor înaintea milostivului Dumnezeu pentru pacea Bisericii sale luptătoare aici pe pământ şi pentru ca păstorii ei să-şi sporească râvna întru mântuirea oamenilor. Roagă pe Părintele ceresc să dea fiecăruia darul care îi este spre folos duhovnicesc, credinţa adevărată, nădejde neclintită, dragoste neistovită; cetăţilor noastre tărie, pace lumii, nouă izbăvire de toată năpasta şi de venirea asupra noastră a altor neamuri; copiii şi tinerii să aibă buna creştere întru credinţă, bătrânii şi neputincioşii să aibă parte de mângâiere şi întărire, bolnavii de vindecare, văduvele şi orfanii de milă şi ajutor, rătăciţii de îndreptare, săracii de ajutor la vreme. Nu ne dezamagi în nădejdile noastre, fii nouă grabnic ajutător, ca un părinte care îşi iubeşte familia; ajută-ne să purtăm cu răbdare şi împăcare de sine jugul lui Hristos, îndrumă-ne pentru ca în pace, în pocăinţă şi fără de osândă să avem parte de sfârşit creştinesc şi să fim moştenitori Împărăţiei Cerurilor, unde acum, împreună cu îngerii şi cu sfinţii îl preamăreşti pe Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

Multumesc Agentiei Miriam Turism pentru acordul dat pentru preluarea acatistului!

Cugetari

Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu

26 iulie 202026 iulie 2020 | Stelica Macovei

Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu

După obișnuitul început se citesc:

Condacul întâi

Mult-smeritului Apostol şi rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, Iuda Tadeul, lauda mucenicilor, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi, să-i cântăm cu bucurie: Mare este Dumnezeu întru tine, Sfinte Apostole Tadeu al Galileii!

Icosul întâi

Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului și te numeai cu smerenie „Iuda, sluga lui Hristos și fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
Bucură-te, învățătorul smereniei;
Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
Bucură-te, dascălul pocăinței;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Spre a evita confuzia cu un alt Iuda, Sfantul Evanghelist Matei te-a numit cu înţelepciune Tadeu, ce se tâlcuieşte „lăudător” şi „mărturisitor” sau „sânii laptelui”. Te-a mai numit şi Levi, arătând astfel râvna şi vitejia ta în lupta pentru Mântuitorul nostru, după ce te-ai încredinţat că Iisus este Mesia. Iar alţii, numindu-te Varsava, ce se tâlcuieşte „fiul întoarcerii”, au arătat astfel imensa ta pocăinţă, credinţă şi dragoste, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Spre tine năzuim, aşadar, cu încredere, o sfinte apostole Iuda-Tadeu-Levi, şi te chemăm în rugăciunile noastre. Apără-ne ca un leu de patimile sufleteşti şi trupeşti, ajută-ne sa înţelegem şi să împlinim cuvintele Sfintei Evanghelii, ajută-ne să mărturisim şi noi cu vorba, cu fapta şi cu gândul dreapta credinţă, spre slava lui Dumnezeu şi ajutorul aproapelui, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, râvnă aprinsă;
Bucură-te, comoară necuprinsă;
Bucură-te, mărturisitor înflăcărat;
Bucură-te, luptător avântat;
Bucură-te, biruinţă a patimilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

În tinereţe, ai arătat mai întâi şi neiubire faţă de Hristos, nevrând ca din averea maicii tale sa I se facă parte şi Lui. Ţi-ai pus apoi sufletul pentru Hristos, devenind apostolul Lui, dându-ne astfel exemplu de pocăinţă, de smerenie de credinţă şi de iubire. Voiai cu înflăcărare ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, să creadă în El, să-L iubească, să se mântuiască şi să cânte în veci: Aliluia!

Icosul al 3-lea

La tine alergăm, o, sfinte Apostole Iuda Tadeu, ca la unul care înţelegi înşelarea diavolească prin ură şi prin necredinţă, să ne vindeci de patimi şi pe noi şi pe apropiaţii noştri, ai celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, dragoste nemăsurată;
Bucură-te, evanghelie întrupată;
Bucură-te, învăţătorul recunoştinţei;
Bucură-te, dascălul nevoinţei;
Bucură-te, cel ales şi încercat;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor devotat;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

După Înălţarea Domnului, ai propovăduit, Sfinte, Apostole, Evanghelia, mai întâi în Iudeea, în Galileea, în Samaria şi în Idumeea. Apoi ai mers în Arabia, în Siria, în Mesopotamia şi in Edesa, cetatea lui Avgar, unde ai desăvârşit lucrarea începută de către un alt sfânt cu numele Tadeu, unul din cei şaptezeci de apostoli, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai binevestit apoi cuvântul lui Dumnezeu şi în Persia, unde ai scris în limba greacă o epistolă către toţi credincioşii, scurtă, plină de învăţături folositoare despre taina Preasfintei Treimi şi a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi, despre Înfricoşata Judecată. Ne-ai sfătuit apoi să fugim de necurăţiile păcatelor trupeşti, de huliri, de mândrie, de neascultare, de invidie, de urâciune, de meşteşugiri şi de vicleşuguri. Ne-ai îndemnat apoi ca fiecare să fim statornici în propria chemare în credinţă, în rugăciune şi în dragoste. Ne-ai învăţat apoi să ne îngrijim de întoarcerea celor rătăciţi la adevărata credință şi să ne păzim de eretici, a căror pierzare o considerai asemenea cu cea a sodomitenilor. Ne-ai îndemnat apoi ca, pe lângă dreapta credinţă, să avem fapte bune cuviincioase chemării şi vrednice de mântuire, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că în puţine cuvinte ai spus lucruri mari;
Bucură-te, povățuitorul celor slabi şi ai celor tari;
Bucură-te, aprig luptător împotriva păcatului;
Bucură-te, cel ce ne ocrotești de chinurile iadului;
Bucură-te, apărător al valorilor creștine;
Bucură-te, cinstitor al rânduielii divine;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Nu cunoaştem mulţimea durerilor şi a ostenelilor tale, Apostole Sfinte, în timp ce L-ai propovăduit pe Hristos. Ştim, însă, că ai botezat şi ai încredinţat prin minuni popoarele, povăţuindu-le la mântuire. Iar credincioşii ajutaţi prin rugăciunile tale Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Îndrăznim, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, la milostivirea ta. L-am supărat pe Dumnezeu prin faptele noastre de ocară şi suferim din cauza păcatelor noastre. Mijloceşte ajutor după voia lui Dumnezeu, pentru sufletele şi trupurile noastre ce zac în suferinţe sufleteşti şi trupeşti. Credem că tu acelaşi eşti acum ca şi atunci şi poţi să mângâi pe cei întristaţi ori deznădajduiţi ajutându-I în situaţii ce par a nu avea rezolvări, spre slava Preasfintei Treimi. Tu eşti cel care ştii că deznădejdea este cel mai mare păcat în care necuratul caută să ne arunce. Ajută-ne să stăruim în rugăciune pe noi, cei întristaţi, şi să înţelegem rostul suferinţei sau să ne izbăvim de aceasta pentru a nu cădea în deznădejde. Ajută-ne să ne purtăm crucea şi să răspundem chemării lui Hristos pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, doctor al trupului;
Bucură-te, vindecător al sufletului;
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, apărarea celor asupriţi;
Bucură-te, dascăl al virtuţii;
Bucură-te, mustrarea necredinţei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Te-ai dus apoi prin părţile Araratului, unde ai întors mulţime de popor de la înşelăciunea diavolească la Hristos. Ai fost prins, însă, de închinătorii la idoli şi, după îndelungate chinuri, ai fost spânzurat pe lemn în chip de cruce şi străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşi. Şi astfel ai trecut la Hristos Dumnezeu, unde cânţi împreună cu toti sfinţii Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Sfinte Apostole Iuda Tadeu, slăvim mucenicia ta şi te rugăm să mijloceşti pentru noi dobândirea înţelepciunii, pentru a şti când ne este de folos răbdarea suferinţei şi când trebuie să-l rugăm pe Dumnezeu să ne izbăvească de aceasta. Ajută-ne să dobândim tăria mărturisirii credinţei în aceste vremuri de cernere! Ajută-ne să vieţuim după voia lui Dumnezeu, apărând poruncile divine şi credinţa ortodoxă pentru care te-ai adus jertfă vie pe tine însuţi, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, slugă bună ce roade multe ai adus;
Bucură-te, frate după duh al lui Iisus;
Bucură-te, că voia Lui ai împlinit;
Bucură-te, că, la fel ca El, în chip de cruce, pe lemn ai fost răstignit;
Bucură-te, mucenic ce multe chinuri ai răbdat;
Bucură-te, cel cu veşnica slavă încununat;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Vestea minunilor tale s-a transmis peste timp din neam în neam şi, astfel, mulţi aleargă la tine atunci când se află în situaţii disperate. Tu pe toţi îi mângâi şi îi indemni să-L cinstească pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

La tine alergăm şi noi cei luptaţi de patimile noastre şi ale altor oameni, prin gânduri necurate, prin necazuri îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre, prin boli şi prin ispite.
Bucură-te, alungarea demonilor;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, împăcarea celor despărţiţi;
Bucură-te, mângâierea celor asupriţi;
Bucură-te, mustrarea asupritorilor;
Bucură-te, liniştea rugătorilor;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Multe sunt mărturiile credincioşilor care au apelat la ajutorul tău în situaţii disperate. Fiecare mărturie reprezintă încă o dovadă că apostolia ta continuă şi în zilele noastre, căci, odată cu ajutorul tău, îi îndemni pe toţi cei ce ţi se roagă să se pocăiască şi să-I cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Te rugăm, sfinte Apostole Iuda Tadeu, cercetează vieţile noastre şi vezi dacă ne aflăm pe drumul mântuirii şi dacă voia noastră corespunde cu voia lui Dumnezeu. Ajută-ne cum ştii şi cum poţi. Pe cei în vârstă, ajută-i să fie exemple bune pentru cei tineri. Pe cei tineri, ajută-i să fie bucurie părinţilor. Pe cei neînţelepţi, ajută-i să devină înţelepţi. Pe cei necredincioşi, ajută-i să devină credincioşi. Pe cei aflaţi în situaţii disperate, ajută-i să dobândească rugăciune, spovedanie, Împărtăşanie, izbăvirea de chinurile veşnice, fericire cerească, înţelepciune, cugetarea la patimile lui Hristos, răbdare, recunoştinţă pentru darurile deja primite, smerenie, credinţă, nădejde, dragoste, ocrotire, ajutor şi folos duhovnicesc. Cercetează-ne şi pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, apărătorul cauzelor ce par a fi pierdute.
Bucură-te, ocrotitorul celor aflaţi în examene;
Bucură-te, cel ce îi ajuţi pe cei din închisori;
Bucură-te, vindecătorul celor bolnavi;
Bucură-te, că aduci linişte în sufletele întristate;
Bucură-te, ajutorul celor aflaţi în felurite necazuri;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Ai fost închipuit de pictor cu o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos pe piept, pentru a arăta râvna ta sfântă, şi cu o săgeată, spre mărturie a pătimirii tale, căci ai fost străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşii care nu ştiau să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

O, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, ajută-ne să sporim în credinţă, nădejde, dragoste, smerenie, curăţie, milostenie, cumpătare, blândeţe, îndelungă răbdare şi hărnicie. Ajută-ne să ne vindecăm de mânie, mândrie, zgârcenie, lăcomie, desfrânare, invidie, lene, vrăjitorie şi avorturi.
Bucură-te, nădejde sfântă;
Bucură-te, chemare neabătută;
Bucură-te, chip al smereniei;
Bucură-te, sălaş al evlaviei;
Bucură-te, Levi, leu al rugăciunii;
Bucură-te, Tadeu, izvor al înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Din pricina dispreţului pentru fapta lui Iuda Iscarioteanul, mulţi preferau sa te numească Levi sau Tadeu. Însă tu ţi-ai sfinţit numele în smerenie cântând mereu lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Roagă-te şi pentru noi, Preasfintei Treimi, Sfinte Iuda Tadeu, să ne dăruiscă Pogorârea Duhului Sfânt, darurile Preasfântului Duh şi rugăciunea în Duh şi în Adevăr, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, următor credincios al lui Hristos;
Bucură-te, că asculţi şi înveţi cele ce sunt de folos;
Bucură-te, că ne înveţi să iertăm pentru a fi iertaţi;
Bucură-te, că ne ajuţi să-I fim lui Iisus prieteni şi fraţi;
Bucură-te, în via lui Hristos lucrător neobosit;
Bucură-te, mare apărător al creştinului oropsit;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Slăvim pe Preasfanta Treime, căci prin întruparea şi jertfa pe Cruce a Mântuitorului, a facut posibilă calea spre îndumnezeire. O cinstim Preasfânta Fecioară Maria care îi ajută pe creştini în încercările lor. Îi cinstim pe toti sfinţii şi îngerii alături de care mijloceşti pentru noi şi-I cânti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cinstim pomenirea ta, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, şi te rugăm să mijloceşti ajutor de la Dumnezeu nouă, celor care îţi cântăm:
Bucură-te, slăvindu-L pe Dumnezeu;
Bucură-te, rugându-te pentru sufletul meu;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii mele;
Bucură-te, apărătorul meu în ispite grele;
Bucură-te, chipul milosteniei;
Bucură-te, înfăţişarea smereniei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Cu ce cuvinte vom lăuda viaţa ta smerită, râvna ta înflăcărată şi dragostea-ţi nemăsurată pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Cu ce cuvinte vom lăuda minunile tale preaslăvite prin care îi binecuvântezi pe cei care te cinstesc? Negăsind cuvinte pe măsură, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi-I cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Sfinte Apostole Iuda Tadeu, Îi mulţumim Preasfintei Treimi pentru ajutorul dat creştinilor prin mijlocirile tale şi ne rugăm ca şi de acum încolo să ne ajute şi pe noi să ne bucuram de milostivirea Sa, pentru rugăciunile tale.
Bucură-te, izgonitorul tristeţii;
Bucură-te, aducătorul blândeţii;
Bucură-te, împăcarea celor învrăjbiţi;
Bucură-te, salvare a celor năpăstuiţi;
Bucură-te, lauda apostoliei;
Bucură-te, aflătorul bucuriei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, sfinte Apostole şi mucenice Iuda Tadeu, cel ce ai dobândit atâta iubire pentru Mântuitorul nostru, încât viaţa ta I-ai adus prinos, primeşte această rugăciune şi te roagă pentru apărarea noastră de Antihrist, de demoni şi de duşmani. Ajută-ne în necazuri şi în ispitele ce ne vin de la lume, de la trup si de la necuratul. Mijloceşte înţelepciune tuturor conducătorilor lumeşti si bisericeşti pentru a ne conduce pe căile mântuirii! Ajută-ne să trecem netulburati prin vămile văzduhului, ca, mântuiţi fiind, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) după care se zice icosul întâi şi condacul întâi.

Icosul întâi

Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mantuitorului şi te numeai cu smerenie „Iuda, sluga lui Hristos şi fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
Bucură-te, învăţătorul smereniei;
Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
Bucură-te, dascălul pocăinţei;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul întâi

Apoi:
Rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu

Sfinte apostol Iuda Tadeu, eu, …(se spune numele), mă încredinţez îngrijirii tale. Roagă-te pentru mine; ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur în strădaniile mele. Te rog, fii alături de mine şi roagă-l pe Dumnezeu să-mi trimită speranţă în mâhnire, curaj în frică şi vindecare în timpul tuturor încercărilor. Te rog, cere-I Domnului nostru iubitor să-mi dea harul să accept orice îmi oferă viaţa şi să-mi susţină credinţa în puterea Sa vindecătoare.
Iţi mulţumesc, Sfinte Iuda Tadeu, pentru speranţa pe care o dai tuturor celor care cred şi ajută-mă, te rog, să ofer şi altora acest dar al speranţei. După voia lui Dumnezeu, Amin.

Altă Rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului

O, Sfinte Iuda Tadeu, ruda a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor ce te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta.
Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării.
Privește deci la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune.
Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață.
Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că mila dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet vrând să se facă stăpână peste mine, O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbește-te și vino-mi te rog în ajutor și nu mă lăsa, ca încrederea mea în tine sa fie rușinată. Fie ca prin mijlocirea ta să se preamărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (aici se mărturisește necazul).
Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de aceasta lovitură a durerii și să cadă în disperare. Asculta-mă o, Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu iți voi fi recunoscător în toate zilele mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutător al meu.
Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin.

Sursa foto 1: basilica.ro

Sursa foto 2: doxologia.ro

Fotografii

Buchet de icoane din Țara Sfântă II

31 martie 202018 iulie 2024 | Stelica Macovei

Buchet de icoane culese din Țara Sfântă în timpul pelerinajelor.

Stelique – Pelerinul din Paiseni

Stelique – Pelerinul din Paiseni

Autor: Stelica Macovei

Pelerinaj în Egipt: Religie, Istorie, Cultură, Civilizație Perioada: 15 – 24 Februarie 2025

Predica Parintelui Protoiereu Vasile Leonte la Duminica Orbului

Finicul făcător de minuni al Sfântului Sava (îndrumări)

Maria lui Costică Cozma

Acasă la Sfântul Pavel Tebeul din Egipt

Sinai, Muntele lui Dumnezeu

Înștiințarea Proconsulului Iudeei, Lentulus, către Senatul Romei, pentru chipul Mântuitorului

Acatistul Sfântului Ierarh Teodosie al Cernigovului

Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu

Buchet de icoane din Țara Sfântă II