Poezii

    • Mama in costum popular
    • Mă iartă și veghează

      Îmi amintesc mirosul tău mamă.
      Și brațele tale moi.
      Din pântecele tău Îngere,
      din sfatul tău bun
      am crescut cu ochii spre cer și inima aici, pe pământ,
      spre a iubi oamenii.

      O carte voi scrie spre slava numelui tău.
      Bătrânețea ta îmi este la fel de dragă
      pe cât ți-a fost ție
      pruncia mea.

      Ți-am albit nopțile
      și am adormit
      în lumina alinării tale.

      Iată pruncul tău
      E acum bărbat.
      Iartă tu, Îngere, toată tristețea
      anilor cu pozne.

      Mă iartă și veghează.

  • Citeste mai mult
    • Mama si Stelica
    • Rugă pentru mama

      Măicuţă cu chipul blând,

      Ai plecat de pe pământ.

      La Domnul şi Dumnezeu,…

      La copil şi soţul tău,

      La ginere şi nepoţel,

      La fraţi şi rudele din cer.

      Noi cu toţi ne-am adunat,

      Cu rude şi întregul sat

      Şi la mormânt te-am purtat.

      La ceruri te-ai înălţat,

      La Iisus Marele Împărat,

      Cu drag Lui să te închini,

      Să aibă grijă de-ai tăi copii.

      De acolo să ne veghezi

      Cu drag să ne îmbrăţişezi.

  • Citeste mai mult
    • Sebica
    • Circul din pădure

      Sebică mândru fecior
      A bătut dintr-un picior
      Să se-adune fiecare
      De la mic la cel mai mare,

      Pe câmpia din poiană
      În frunte cu o joiană
      Defilând într-o paradă
      Cu păuni umflaţi în coadă.

      Veveriţele-n copac
      Prinse toate-ntr-un gopac
      Salutau pe maimuţele
      Care se distrau şi ele,

      Pe bursucii de pe trunchi
      Care cântau din rărunchi
      Dând târcoale la cucoane
      La cerşit de nuci şi poame.

      Iepuraşii ţopăind
      Spre intrarea de la ring
      Căpriori în urma lor
      Dau din coadă şi picior.

      La petrecere mai vin
      Crocodilii de pe Nil,
      Iar vulpea cea şireată
      Da din coada sa moţată.

      Toţi odată adunaţi
      Trec prin faţă la băiat
      Pe toţi să-i răsplătească
      Cu mâncare boierească.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Poezii

Cugetari

    • Maica Domnului Portarita
    • Minunile Maicii Domnului-Portărița

      Istoria acestei icoane este următoarea:

      Pe timpul împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, se afla în una din cetățile Niceei o văduvă care avea o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, mare și frumoasă. Icoana era păstrată într-un mic paraclis în care, zilnic, împreună cu fiul ei, înălța rugăciuni către Mântuitorul și Născătoarea de Dumnezeu. Înștiințându-se ostașii trimiși de împărat că văduva are o icoană în paraclis, au venit la ea și i-au zis:
      – Am venit să împlinim porunca împăratului, care a spus să distrugem toate icoanele. Dacă vrei să nu-ți luăm icoana, atunci să ne dai bani și nu te vom mai supăra.
      Atunci văduva i-a rugat să vină în ziua următoare și le va da bani. După plecarea ostașilor, văduva împreună cu fiul ei au luat icoana Maicii Domnului și au dus-o la malul mării, care se afla în apropiere și, cu lacrimi în ochi, au zis către Maica lui Dumnezeu: „Să nu te superi pe noi, Preabună Stăpână, dar fără voia noastră trebuie să ne despărțim de preasfânta ta icoană, ca să nu fie batjocorită de ostașii împăratului”.
      Apoi luând icoana, au pus-o pe apă dar icoana a rămas dreaptă și a pornit pe mare ca și cum ar fi fost purtată de o mână nevăzută. Atunci văduva a zis către fiul ei:
      – Eu sunt bătrână și nu mai am mult de trăit. De aceea, cu dragoste primesc să mor pentru dragostea Maicii Domnului și a lui Hristos. Iar tu, fiul meu, du-te la Sfântul Munte și slujește Maicii Domnului!”. Ascultând de îndemnul mamei sale, a plecat spre Sfântul Munte, după ce s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi.
      A doua zi venind ostașii și văzând că icoana nu mai este iar bătrâna nu are de unde să le dea bani, au ucis-o fără milă, iar fiul ei a venit la Sfântul Munte unde s-a călugărit și s-a nevoit, spunând părinților cele despre icoană. După ani de nevoință și-a dat sufletul în mâinile Maicii Domnului.
      Într-una din zile, părinții mănăstirii au văzut un stâlp de lumină care se înălța din mare până la cer. Adunându-se cu toții, s-au dus la malul mării să vadă această preaslăvită minune. Atunci au cunoscut că era o icoană care stătea în picioare pe mare. Urcându-se într-o barcă au încercat să se apropie de ea, dar icoana se depărta, nevoind să fie luată de ei. Încercând de mai multe ori și neputând reuși nimic, s-au întors în mănăstire și au început să se roage Maicii Domnului, ca să le dea în mâinile lor preasfânta ei icoană. După multe rugăciuni, Maica Domnului s-a arătat unui pustnic care locuia mai sus de mănăstire, cu numele Gavriil și i-a zis: „Să cobori la malul mării și să iei icoana mea, că vreau să mă dăruiesc vouă”. Ascultând de porunca Maicii Domnului, pustnicul a coborât la malul mării. Însemnându-se cu semnul crucii, a pășit pe mare ca pe uscat, iar icoana a venit pe apă în întâmpinarea lui. Luând-o în brațe și sărutând-o cu mare evlavie, a adus-o pe uscat. Când a pus piciorul pe pământ, în locul acela a izvorât un izvor, care curge și astăzi și care este numit „Agheasma Maicii Domnului”. Izvorul este la nivelul mării, dar are apă dulce, iar celor care o iau cu credință, le este vindecătoare de boli.
      Ieșindu-i înainte toți preoții îmbrăcați în veșminte, au dus-o cu mare cinste în biserică, unde au făcut Priveghere în cinstea Maicii Domnului. După terminarea slujbei, au încuiat biserica și s-au retras cu toții la chilii, preaslăvind pe Preacurata Stăpână. A doua zi, când a intrat paracliserul pentru a aprinde candelele, a văzut cu mirare că icoana Maicii Domnului dispăruse. Plin de spaimă, a plecat și a spus starețului de acest lucru. Căutând-o cu toții, au aflat-o că stătea în aer deasupra porților mănăstirii. Făcând rugăciuni, au luat-o și au dus-o din nou în biserică, dar a doua și a treia zi s-a repetat același lucru. Părinții, fiind în nedumerire, se rugau cu lacrimi Maicii Domnului să le arate ce trebuie să facă. Atunci, Maica Domnului s-a arătat din nou pustnicului Gavriil și i-a zis: „Spune părinților că am venit aici să îi păzesc eu pe ei, nu ei să mă păzească pe mine; de aceea, să nu mă mai supere ducând icoana mea în biserică”.
      Aflând starețul de toate acestea, a poruncit să se facă un paraclis la poarta mănăstirii, unde au așezat icoana și unde se află până în ziua de astăzi.

      Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, fiica țarului Rusiei, Alexei, s-a îmbolnăvit foarte grav. După nenumărate încercări pe la mulți doctori din acea vreme și-a întors nădejdea către Maica Domnului, rugând-o cu credință. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit că, dacă se va aduce din Sfântul Munte o copie a icoanei ei de la Mănăstirea Iviru, se va vindeca. La rugămintea țarului, au venit doi monahi de la mănăstire aducând o copie a icoanei Maicii Domnului. Când au ajuns cu icoana la curtea împărătească și s-au închinat cu toții, fiica țarului s-a făcut imediat sănătoasă. Drept mulțumire, țarul a dăruit Mănăstirii Iviru o mănăstire din Moscova, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care a devenit metocul Ivirului.

      Altădată, a venit la mănăstire un orb din naștere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, făgăduind că dacă îl va vindeca, primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii, îl va face din argint și-l va dărui mănăstirii. Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea și i-a deschis ochii, care nu văzuseră niciodată lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a văzut, a fost un lămâi. Mulțumind cu lacrimi Maicii Domnului și-a împlinit făgăduința, aducând un lămâi, destul de mare, făcut din argint și l-a pus în fața icoanei. De atunci, în fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate și acest lămâi și se pune în fața icoanei, pentru amintirea minunii și spre slava Prea-sfintei Fecioare.

      Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
      – Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!
      Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
      – De ce plângi, omule?
      Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
      Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
      – Nu mai fi necăjit, omule! Ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
      Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
      – Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
      Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
      Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

      Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru. Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând. Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta”. Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?”. Apoi au cântat Apărătoare Doamnă…
      Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea. A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei”.

      Altădată, venind pirații, un arab dintre ei cu numele Varvaros a lovit cu cuțitul în chipul Maicii Domnului, din care a început să curgă sânge. Văzând Varvaros aceasta, s-a căit pentru fapta sa și, părăsind faptele lui cele dintâi, a rămas în mănăstire, unde s-a botezat și s-a călugărit, făcând multă pocăință. Ajungând la înalte măsuri duhovnicești s-a sfințit, cunoscându-se sub numele de Sfântul Varvaros.

      Într-una din zile, terminându-se vinul, s-a arătat Preasfânta Stăpână umplând toate butoaiele. La fel s-a întâmplat cu uleiul și cu celelalte alimente, care se sfârșiseră. Același lucru se întâmplă până în ziua de astăzi, păstrându-se nemincinoasă făgăduința Maicii Domnului de a ocroti mănăstirea.

      De multe ori, venind turcii și cerând aur de la călugări, aceștia le ziceau: „Noi nu avem de unde să vă dăm. Mergeți, dacă vreți și luați din podoabele care sunt agățate la icoana Maicii Domnului”. Atunci turcii, privind cu frică la icoana Maicii Domnului, ziceau: „De acolo nu îndrăznim să luăm, căci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne îngrozește”. Și așa plecau, fără să ia nimic.
      Se spune că, aproape de sfârșitul lumii, va pleca icoana Preasfintei Fecioare din nou pe apă, precum a venit și atunci, călugării vor avea binecuvântarea să plece fiecare unde va voi, căci se va lua acoperământul Maicii Domnului de pe Sfântul Munte. Proorociile spun că, atunci când vor intra femeile în Sfântul Munte, va pleca și icoana.

      Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: „Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului – Editura Buna Vestire”.

  • Citeste mai mult
    • Sfantul Glicherie
    • Acatistul Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul

      După obișnuitul început se citesc:

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 2

      Ca o rază de lumină din părinţi credincioşi ai strălucit Sfinte Ierarhe Glicherie, şi cu dumnezeieştile cuvinte Biserica lui Hristos Dumnezeu ai împodobit, iar acum în ceruri în Biserica cea biruitoare, cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 2

      De la Sfântul Botez arvuna dreptei credinţe ai primit Sfinte Ierarhe Glicherie şi la vreme potrivită Dumnezeu te-a ridicat ca să curăţeşti Biserica Lui de neghina relei credinţe papistăşeşti. Pentru aceasta te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel de din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
      Bucură-te, cel ce cu dreapta credinţă te-ai împodobit;
      Bucură-te, că strămoşii tăi pentru credinţă au suferit;
      Bucură-te, că tu absenţa lor ai suplinit;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşilor ai pătimit;
      Bucură-te, că înnoirile papistaşilor ai ruşinat;
      Bucură-te, că adevărata credinţă prin răbdare şi pătimire ai demonstrat;
      Bucură-te, că din Suceava la laşi ai plecat;
      Bucură-te, că în Mănăstirea Cetăţuia ai intrat;
      Bucură-te, că viaţa călugărească acolo ai învăţat;
      Bucură-te, cel ce mintea cu dumnezeieşti cugetări ţi-ai luminat;
      Bucură-te, căci cu focul dragostei dumnezeieşti te-ai adăpat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 3

      După ce viaţa călugărească desăvârşit ai învăţat, la treapta diaconiei şi preoţiei ai fost ridicat Sfinţite Ierarhe Glicherie, slujind un an la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Paraschiva şi cu totul lui Dumnezeu dăruindu-te ai cântat: Aliluia!

      Icosul 3

      Dorind o viaţă mai aleasă, la Sfânta Mănăstire a Neamţului te-ai sălăşluit, unde pildă de viaţă sfântă tuturor arătându-te, preot slujitor ai fost rânduit şi întru toate credincios te-ai arătat Sfinte Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel ce pe toţi din Mănăstirea Cetăţuia viata sfântă i-ai învăţat;
      Bucura-te, cel ce în Mitropolia Moldovei ca preot ai slujit;
      Bucură-te, cel ce şi Cuvioasei Paraschiva cu credinţă i-ai slujit;
      Bucură-te, cel ce frica de Dumnezeu pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că tuturor pildă de viaţă sfântă te-ai arătat;
      Bucură-te, că pe Hristos în inima ta l-ai purtat;
      Bucură-te, că lui Dumnezeu cu smerenie şi credinţă te-ai rugat;
      Bucură-te, căci cu cuvântul şi fapta pe Hristos l-ai mărturisit;
      Bucură-te, că pe mulţi la dreapta credinţă i-ai povăţuit;
      Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai trăit;
      Bucură-te, că în ispite şi in pătimiri ca un diamant ai strălucit;
      Bucură-te, mărgăritar al credinţei, nebiruit de vrăjmaşi;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 4

      Cu răutate pornindu-se oarecând nou calendariştii asupra binecredincioşilor creştini ortodocşi, toţi fiii cei adevăraţi ai Bisericii noastre s-au bucurat nespus de mult de alegerea ta ca păstor al lor, Sfinte Ierarhe Glicherie, şi văzând în tine un puternic apărător al legii strămoşeşti au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 4

      Strălucind ca un luceafăr al Ortodoxiei, chemat ai fost de Mântuitorul Hristos la treapta preoţiei pe care ai slujit-o cu vrednicie jertfindu-te pentru dreapta credinţă; Domnul Iisus te-a ridicat pe tine în scaunul arhieresc, sfinţit fiind de Mitropolitul Galaction. Pentru aceasta, bucurându-ne de iconomia lui Dumnezeu te lăudăm pe tine cântând:
      Bucură-te, că preoţia la care ai fost chemat cu sfinţenie ţi-ai plinit;
      Bucura-te, că slujind Domnului cu frică, la treaptă mai înaltă ai fost chemat;
      Bucură-te, că Domnul cu cinstea arhierească te-a îmbrăcat;
      Bucură-te că Arhiereu vrednic lui Hristos te-ai arătat;
      Bucură-te, ca Mitropolit vrednic tuturor creştinilor ortodocşi te-ai dovedit;
      Bucură-te, căci cu toate virtuţile arhiereşti ai fost împodobit;
      Bucură-te, că spre păstorire mitropolia binecredincioşilor ţi s-a încredinţat;
      Bucură-te că ajutat fiind de popor Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că pe fiii tăi frica de Dumnezeu i-ai învăţat;
      Bucură-te, că prin post şi rugăciune pe toţi vrăjmaşii i-ai ruşinat;
      Bucură-te, cel ce întru ajutorul tuturor cu sârguinţă ai stat;
      Bucură-te, cel ce pe cei săraci totdeauna i-ai miluit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 5

      Vestea despre vieţuirea ta cu mare sfinţenie, sfinţite Ierarhe Glicherie, a ajuns până departe peste hotarele ţării noastre, şi, toţi auzind lăudau pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

      Icosul 5

      Şezut-ai pe scaunul Mitropoliei tuturor binecredincioşilor din toată România ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii lui Hristos, luminând pe toţi cu învăţăturile cele drepte ale credinţei strămoşeşti. Pentru aceasta şi noi cu umilinţă te lăudăm zicând:
      Bucură-te, că scaunul Mitropoliei în Slătioara Hristos ţi-a rânduit;
      Bucură-te, cel ce ca un fulger al turmei, ţara ai strălucit;
      Bucură-te, că ales păstor al turmei lui Hristos te-ai numit;
      Bucură-te, că de mâinile papistaşilor oile cuvântătoare le-ai ferit;
      Bucură-te, că ademenirile noilor calendarişti le-ai biruit;
      Bucură-te, că de ameninţările duşmanilor nicidecum nu te-ai înfricoşat;
      Bucură-te, căci cu arma adevărului te-ai înarmat;
      Bucură-te, căci pe popii cei mincinoşi cu mult curaj i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că împreună cu Părintele David pe vrăjmaşi ai biruit;
      Bucură-te, căci ca Sfântul Marcu Efeseanul ai fost legat;
      Bucură-te, că pentru adevăr în lanţuri ai fost legat;
      Bucură-te, că prin aceasta Sfinţilor Apostoli ai urmat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie !

      Condacul 6

      Propovăduind cu mare râvnă si îndrăzneală cuvântul Dumnezeului celui adevărat, Ierarhe Glicherie ţi-ai ferit credincioşii de uneltirile răilor prigonitori, întărindu-i pe toţi să rabde cu vitejie pentru Hristos care va da biruinţă. Drept aceea să-i cântăm toţi: Aliluia!

      Icosul 6

      Fiind hirotonit arhiereu după rânduiala Sfintelor Canoane la Moara Domnească din Bucureşti şi întorcându-te în Moldova la Mănăstirea Slătioara, cu mare bucurie ai fost primit de preoţi şi de poporul cel drept credincios pe toţi mângâindu-i în dreapta credinţă; pentru aceasta, cinstindu-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel plin de dumnezeiască râvnă care la ai tăi te-ai întors;
      Bucură-te, Ierarhe fericite al Domnului nostru Iisus Hristos;
      Bucură-te, cela ce de fiii duhovniceşti cu dragoste ai fost aşteptat;
      Bucură-te, că pe toţi fiii tăi ca arhiereu i-ai binecuvântat;
      Bucură-te, că din închisoare şi exil la SIătioara ai venit;
      Bucură-te, că iarăşi cu mare bucurie Părintele David te-a primit;
      Bucură-te, că Dumnezeu întru toate te-a întărit;
      Bucura-te, că pe toţi la dreapta credinţă i-ai îndreptat;
      Bucură-te, că pe cei rătăciţi cu mare îndrăzneală i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că de momeli şi daruri nu te-ai lăsat înşelat;
      Bucură-te, căci cu înfricoşări nu te-au înspăimântat;
      Bucură-te, că defăimare şi necinste ai răbdat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 7

      Mai înainte de hirotonisirea ta ca arhiereu, în ziua de Sfântul Grigorie al Neochesareei, de la Răchitoasa din exil ai fost răpit noaptea şi adus în Bucureşti, de frica noilor papistaşi, Ierarhe Glicherie, sfinţit fiind arhiereu ai luat crucea lui Hristos cântându-i cu credinţă: Aliluia!

      Icosul 7

      Hristos Mântuitorul nostru căutând spre sfintele tale rugăciuni te-a scos din temniţă şi din exil, preafericite Ierarhe Glicherie, spre folosul Bisericii tale, ca cel ce erai încercat prin toate greutăţile marilor mărturisitori ai adevărului; pentru aceasta şi noi lăudându-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel ce pentru adevăr în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, cel ce şi acolo ca în mănăstire cu tot sufletul te-ai rugat;
      Bucură-te, că Hristos a primit rugăciunea ta şi nu te-ai ruşinat;
      Bucură-te, că prin voia Lui din închisoare ai fost slobozit;
      Bucură-te, că pe toţi credincioşii în credinţă i-ai întărit;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate toate le-ai reclădit;
      Bucură-te, că lui Hristos Dumnezeu i-ai mulţumit;
      Bucură-te, că râvna ta pentru Ortodoxie Dumnezeu ţi-a răsplătit;
      Bucură-te, căci cu cunună cerească te-a încununat;
      Bucură-te, că mărturisitorilor celor de demult te-ai asemănat;
      Bucură-te, că împreună cu dânşii ai fost numărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 8

      Apărător celor dosădiţi şi puternic luptător împotriva noilor calendarişti care au stricat tradiţia frumoaselor aşezăminte ale Sfinţilor Părinţi te-ai arătat Ierarhe Glicherie, călăuzind turma ta cu strălucirea minunatelor tale nevoinţe prin pustietatea cea sălbatică a patimilor, către pământul făgăduinţei cereşti, al lui Hristos căruia împreună să-i cântăm: Aliluia!

      Icosul 8

      Cei ce iubeau minciuna şi inovaţiile papistăşeşti căutau asupra ta felurite pricini şi acuzaţii nedrepte pentru ca din nou să fii arestat şi izgonit din mijlocul turmei tale. Dar tu ca un adevărat păstor ai stat până la moarte şi ţi-ai pus sufletul pentru oile tale, Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta şi noi smeriţii te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cela ce eşti adevărat arhiereu al lui Hristos;
      Bucură-te, că tuturor credincioşilor le eşti de mare folos;
      Bucură-te, că în necazuri ca un diamant te-ai dovedit;
      Bucură-te, că viclenia papistaşilor ai vădit;
      Bucură-te, că de către dânşii cu cruzime ai fost schingiuit;
      Bucură-te, că răutatea lor întru nimic o ai socotit;
      Bucură-te, că după bătăi şi în tot felul de necazuri mai strălucit ai ieşit;
      Bucură-te, că la Piatra Neamţ până la moarte ai fost bătut;
      Bucură-te, că după bătaie la Bucureşti în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, că femeia ministrului de interne te-a hrănit şi te-a adăpat;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşească pe toate le-ai răbdat;
      Bucură-te, că puternicii timpului te-au persecutat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 9

      Cu multă grijă ai privegheat asupra duhovniceştii tale turme în vreme de furtună, Preasfinţite Ierarhe Glicherie, şi pe toţi i-ai îmbărbătat să nu se abată de la dreapta credinţă, ci lui Hristos Dumnezeu laudă să-i aducă strigând: Aliluia!

      Icosul 9

      Ca o mlădiţă odrăslită din tulpina neamului nostru, preafericite Glicherie, pentru credinţa ta şi pentru a păzi pe credincioşi în dreapta credinţă, ai fost aruncat în temniţă multe bătăi suferind,
      de cununa cea neveştejită a mărturisitorilor te-ai învrednicit; pentru aceasta şi noi cu dragoste strigăm ţie:
      Bucură-te, Ierarhe Glicherie că adevărul ai slujit;
      Bucură-te, că pentru popor şi dreapta credinţă mult ai pătimit;
      Bucură-te, că pentru predaniile sfinţilor mult te-ai ostenit;
      Bucura-te, cel ce cu bărbăţie pe potrivnici i-ai biruit;
      Bucură-te, cel ce în noianul pătimirilor te-ai arătat iscusit;
      Bucură-te, că pe fraţii cei mincinoşi prin înţelepciune i-ai biruit;
      Bucură-te, căci conducerea Sfântului Munte te-a blagoslovit;
      Bucură-te, că Patriarhul Ierusalimului te-a întărit;
      Bucură-te, că pe poporul cel credincios cu frica lui Dumnezeu l-ai îngrădit;
      Bucură-te că te-ai aflat neamului nostru stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 10

      Minunatele tale fapte bune, Ierarhe Glicherie, nu s-au măsurat cu lungimea vremii ci cu inima ta cea aprinsă pentru dreapta credinţă. Dar îndelunga ta păstorie a turmei lui Hristos, mai puternică a făcut inima ta; pentru aceasta te-ai învrednicit a fi împreună cu sfinţii şi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 10

      Ca un zid puternic te-ai arătat în faţa vrăjmaşilor credinţei strămoşeşti, Ierarhe Glicherie, că prin tot felul de chinuri au căutat să te slăbească în credinţa ta şi minciuna să o mărturiseşti. Dar tu ca un stâlp de foc ai rămas, până departe luminând şi pildă vie păstoriţilor tăi făcându-te. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm zicând ţie:
      Bucură-te, cel pe care jandarmii cu patul armei te-au lovit;
      Bucură-te, căci cu cizmele ai fost călcat şi strivit;
      Bucură-te, că prin gard de sârmă ghimpată ai fost trecut;
      Bucură-te, că până la moarte urmele rănilor le-ai purtat;
      Bucură-te, că prin suferinţe lui Hristos ai bineplăcut;
      Bucură-te, că din sângele tău pământul ţării s-a adăpat;
      Bucură-te, că adevărul cu viaţa ta l-ai pecetluit;
      Bucură-te, că în dreaptă credinţă ai rămas neclintit;
      Bucură-te, că dureri nesuferite ai răbdat;
      Bucură-te, că pilda sfinţilor mucenici ai răbdat;
      Bucură-te, că Ţara Moldovei prinos lui Dumnezeu te-a dat;
      Bucură-te, al Bisericii strămoşeşti stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 11

      De multe ori ai fost arestat, la ani grei de temniţă, ai fost osândit şi la moarte ai fost condamnat, sfinte Ierarhe Glicherie; dar tu răbdând asemeni celor de demult care mărturiseau adevărul, ai rămas neclintit în credinţă şi lui Dumnezeu laudă aducând cântai cu evlavie: Aliluia!

      Icosul 11

      Saizeci de ani ai păstorit biserica lui Hristos ca preot, arhiereu şi mitropolit îngrijindu-te de oile turmei tale duhovniceşti cu multă sârguinţă. Pentru aceasta, după cuviinţă te lăudăm pe tine şi zicem:
      Bucură-te, neobosit Păstor al turmei duhovniceşti;
      Bucură-te, că predaniile Sfinţilor Părinţi cu râvnă mucenicească le-ai păzit;
      Bucură-te, că pe fiii tăi în chinuri fiind nu i-ai părăsit;
      Bucură-te, că dreapta credinţă pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te cel ce cu osârdie pildele sfinţilor ai urmat;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate le-ai reconstruit;
      Bucură-te, cel ce Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că şi alte mănăstiri cu viaţă duhovnicească ai împodobit;
      Bucură-te, cel ce smerenia cea adâncă pe preoţii tăi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că marilor cuvioşi cu adevărat ai urmat;
      Bucură-te, că şi în Sfântul Munte multora le-ai fost folositor;
      Bucură-te, că şi la mormântul Domnului cu râvnă te-ai închinat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 12

      Dărâmat-au necredincioşii papistaşi toate sfintele biserici zidite de tine dar prin credinţa ta iarăşi le-ai ridicat şi ai slujit cu vrednicie în ele; iar acum, în ceruri fiind şi asupra bisericii tale veghind, mai mândre lăcaşuri s-au înălţat spre slava întregii ortodoxii. Pentru aceasta cu credinţa cântăm cu toţii lui Dumnezeu Cel ce pe toate spre bine le orânduieşte Aliluia!

      Icosul 12

       

      In vremea când s-a ridicat furtuna asupra Bisericii, te-a ales pe tine Dumnezeu, sfinte Ierarhe Glicherie, ca pe o corabie salvatoare a neamului românesc, pentru păstrarea dreptei credinţe. Iar după plecarea ta la cele cereşti ne-a dăruit Dumnezeu sfintele tale moaşte ca o comoară de mult preţ care se odihneşte în Mănăstirea Slătioara; pentru aceasta zicem către tine:
      Bucură-te, apărător neînfricat al turmei lui Hristos;
      Bucură-te, că te-ai arătat fiilor tăi adevărat păstor cuvios;
      Bucură-te, cel ce ai cinstit slujba cea încredinţată ţie;
      Bucură-te, că nu te-ai abătut de la Sfânta Ortodoxie;
      Bucură-te, că înainte de adormire îngerii ţi-au slujit Sfânta liturghie;
      Bucură-te, că acum cu sfinţii în ceruri ai mângâiere;
      Bucură-te, căci credinţa cea bună până la sfârşit o ai păzit;
      Bucură-te, căci împreună cu Sfinţii Apostoli lupta cea bună ai luptat;
      Bucură-te, căci cununa biruinţei şi a dreptăţii de la Hristos ai luat;
      Bucură-te, că pildă de viaţă înaltă pentru toţi ai lăsat;
      Bucură-te, fierbinte mărturisitor al credinţei strămoşeşti;
      Bucură-te, că şi acum din ceruri de noi te îngrijeşti;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 13

      O, preafericite Ierarhe Glicherie, care cu vrednicie lui Hristos ai slujit şi prin strădaniile şi pătimirile tale din această viată te-ai învrednicit să dobândeşti partea cea de-a dreapta Tatălui Ceresc, primind smeritele noastre rugăciuni de acum, cere de la bunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii Sale tărie iar ţării noastre pace, întru toate bună sporire, nouă credincioşilor iertare de păcate şi mare milă ca să cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

      Apoi se zice Icosul 1 şi condacul 1.

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Rugăciune către Sfântul Ierarh Glicherie

      Sfinte Ierarhe Glicherie cel ce ai fost cu adevărat trăitor cu multă smerenie al vieţii călugăreşti şi purtător al darurilor celor cereşti, ai pus credinţa cea dreptslăvitoare mai presus de toate cele vremelnice şi ai îndurat chinuri si condamnare la moarte pentru apărarea legii noastre strămoşeşti şi pentru poporul cel dreptcredincios pe care l-ai întărit şi legea cea sfântă l-ai învăţat. Datori suntem cu toţii să te cinstim pe tine care ai fost odrăslit în ţara Moldovei şi cu credinţa cea sfântă a Ortodoxiei ai fost împodobit iar acum te bucuri de slava mucenicilor şi a mărturisitorilor lui Hristos; primeşte rugăciunea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea Bunului şi Preamilostivului Dumnezeu cel în Treime lăudat. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe toata lumea care te cinsteşte pe tine ca pe un stâlp neclintit al dreptei credinţe. Roagă-te Domnului să se întărească unitatea şi dragostea de credinţă între fraţi, să se reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma dreptcredincioşilor de toată reaua întâmplare ca într-un cuget şi într-un glas să-L preaslăvim pe Dătătorul darurilor şi Mântuitorul nostru. Priveghează şi te roagă pentru noi, ca izbăviţi fiind prin mijlocirile tale de cursele celui rău, lupta cea bună a mântuirii să o ducem în toate clipele vieţii noastre rămânând neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilor noştri. Roagă-te Domnului să trimită grabnicul Său ajutor tuturor dreptcredincioşilor care aleargă la sprijinul şi ajutorul tău, să asculte toate cererile de mântuire şi de folos în viaţa de acum şi cea viitoare. Dă dar sfintelor tale moaşte ca toţi cei ce ţi se vor închina cu credinţă să primească ajutorul tău pentru cererea pe care fiecare din noi o facem, dobândind cele de folos spre binele nostru şi să preamărim pe Preabunul Dumnezeu, cel Întreit închinat în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

  • Citeste mai mult
    • Cum sa ne rugam
    • Cum să ne rugăm

      „Mie mi se pare că cel mai important pentru săvârșirea rugăciunii este concentrarea duhovnicească, sinceritatea sufletească, lepădarea de deșertăciunea lumească și de ispitele care te apasă în timpul rugăciunii, să se îndrepte în grabă către Dumnezeu. Nu la tot omul acest lucru este accesibil în măsuri egale.

      Rugăciunea către Domnul Dumnezeu se poate împărți, condiționat de starea sufletească a celui ce se roagă, în trei forme:

      1. Rugăciunea de cerere, când persoana care se roagă cere ajutorul lui Dumnezeu să-l izbăvească de nenorociri, pentru ajutorul aproapelui, pentru vindecarea de boli, pentru liniștire în scârbe, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru iertarea de păcate sau pentru adormiți. Rugăciunea de cerere pentru majoritatea credincioșilor se arată a fi cea mai principală. Chiar omul care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în deplinătate, se poate ruga într-un moment dificil Atotțiitorului cu rugămintea de scăpare. Venind in biserică și rugându-ne întotdeauna cerem ceva de la Dumnezeu.
      2. Rugăciunea de mulțumire este rugăciunea înălțată cu mulțumire pentru sprijinul dat omului în lucrările sale, pentru împlinirea dorințelor mai înainte cerute în rugăciune. Cu părere de rău, nu toți credincioșii se adresează lui Dumnezeu cu mulțumire; adică Dumnezeu mi-a dat, dar eu, la timpul potrivit, I-am mulțumit?
      3. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu este cea mai înaltă rugăciune către Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Este o preaslăvire adusă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate: pentru mâhnire, durere, nenorociri, pentru scăpare și izbăvire, pentru că trăim, pentru bucurie și scârbe și, încă o dată repet, pentru tot și pentru toate. Dumnezeu este Creatorul nostru, toate izvorăsc de la El, El ne-a creat pe noi și cu a Lui mare milostivire ne-a dat posibilitatea să ne mântuim sufletele noastre prin viața noastră cuvioasă, ca astfel să putem intra în Împărăția Sa. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu se aude în biserică întotdeauna, mai ales în timpul cel mai important din slujba bisericească: Sfânta Liturghie.

      Venind în Biserică, rugați-vă pentru prietenii dumneavoastră ca Domnul să le ajute să trăiască, să păzească și să înmulțească credința. Rugați-vă pentru vrăjmași și pentru cei ce vă necăjesc ca să vă împăcați cu ei. Niciodată să nu uitați să vă rugați pentru cei adormiți, rugăciunea voastră ajută sufletele plecate din viață. Luați aminte că întotdeauna trebuie să ajutăm oamenilor.”

      Părintele Arsenie, Amintirile Ludmilei Sergheievna, volumul III, Editura Bunavestire.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Cugetari

Pelerinaje

    • Stelique Athos
    • Drumul înspre Schitul Sfanta Ana

      La Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos am ajuns pentru prima dată în primăvară anului 2016.

      Eram pentru a patra oară în Sfântul Munte și din milostivirea Bunului Dumnezeu, a Preacuratei Sale Maici și ale Sfintei Ana am ajuns și la acest schit. Într-una din zile, după ce am vizitat mai multe sfinte mănăstiri, am dormit la Schitul Prodromu, după care, dimineața ne-am îndreptat pașii spre Peștera Sfântul Nil Atonitul – marele izvorâtor de mir. Cărarea pe care am străbătut-o ne oferea un peisaj de vis, munte, vegetație înverzită pe ici și colo cu flori de primăvară. Pe partea stânga era marea. Am vizitat Peștera Sfântului Nil și ne-am îndreptat spre Kavsokalyvia unde am și poposit peste noapte.

      Dimineață după ce ne-am închinat a trebuit să urcăm câteva sute de metri înălțime și după câțiva kilometrii parcurși am ajuns în vârful unei culmi din munte unde era amplasată o cruce din lemn. Priveliștea era de nedescris. Am poposit pentru câteva minute, am făcut fotografii, am admirat toată panorama privind în jos spre mare, spre locul unde se află Schitul Sfintei Ana cu toate chiliile din împrejurimi. La coborâre drumul a fost destul de anevoios, trebuia să fim atenți la pietrele ascuțite pentru a nu cădea sau a ne accidenta în ele. În treacăt am găsit și alte chilii. Din păcate nu le-am vizitat. Ne-am minunat la una dintre ele din cauza marmurei care a fost adusă acolo pentru construcție, întrucât nu erau drumuri pentru mașini.

      Am ajuns și la Schitul Sfintei Ana, unde am fost primiți după obiceiul din Sfântul Munte cu apă, ouzo și rahat. Am intrat în biserica mare, ne-am închinat la sfintele icoane, la sfintele moaște (piciorul stâng) ale Sfintei Ana care sunt mereu calde. Tot aici este și Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, așa cum veți observa în fotografia atașată la articol. Sunt nenumărate dovezi, fotografii ale pruncilor născuți, ce dovedesc că după ce tații lor au vizitat schitul și au făcut rugăciuni către Sfânta Ana, acestea s-au împlinit. Mulțumiți de harul primit la schit, i-am mulțumit Sfintei Ana că ne-a învrednicit să ajungem și ne-am îndreptat pașii spre Mănăstirea Sfântul Pavel.

      Am ajuns încă odată la Schitul Sfintei Ana când am fost pe vârful muntelui, așa cum am descris în articolul „Pelerinaj la Paraclisul Panaghia și Vârful Athonului”.

  • Citeste mai mult
    • P1020560
    • Muntele Sinai

      La Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai am ajuns în vara anului 2012. Îmi doream foarte mult să ajung aici.

      În primul pelerinaj efectuat în Țara Sfântă nu am mers pe Muntele Sinai. În anul 2012 mă sunase o prietenă să-mi spună că se organizează pelerinaj în Israel pentru a vedea minunea arătării norului sfânt de Sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului. Nu știam ce să fac, îmi doream foarte mult să merg dar nu mă puteam hotărî. Mi-a venit în minte să mă duc la Catedrala Mitropolitană din Iași pentru a mă închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Intru în biserică, mă închin la iconostasul din spate și mă așez la rând. Mi-am spus în gând toate dorințele și așteptam să ajung la raclă pentru a săruta sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva. Pe la jumătatea rândului ridic privirea și o văd pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina pictată pe unul dintre stâlpii catedralei. Dintr-odată inima începuse să bată și mai tare, iar acum, în sufletul duceam o luptă cu gândurile mele, între a mă duce sau nu în pelerinaj. Sfânta Ecaterina mă privea și nu știam ce să-i răspund. Mi-am spus: „Sfânta Ecaterina a suportat moartea pe roată și eu nevrednicul și păcătosul nu sunt în stare să merg până la ea”. A avut un impact foarte mare asupra mea. Pe loc m-am decis să plec, am renunțat la toate gândurile materialnice (casă, servici, etc.), m-am închinat, am sărutat icoana sfintei, am trecut și pe la racla Sfintei Parascheva și m-am întors acasă. Ajuns acasă am sunat pe părintele care organiza pelerinajul și m-am înscris. Nu cunoșteam pe nimeni din grup. Am fost informat că voi sta în cameră cu un domn din Suceava, originar din comuna Mălini. Ulterior l-am cunoscut și am aflat că avea o sora măritată în satul meu și că părinții lui locuiau pe uliță cu bunica mea de la Suha, Mălini.

      După ce am vizitat mai multe obiective din Israel într-o dimineață ne-am îndreptat spre Marea Moartă unde ne-am oprit în jur de o oră. O parte din pelerini s-au băgat în mare – aceasta era foarte sărată. După ce s-au clătit la dușurile existente ne-am îndreptat spre Marea Roșie. Am trecut vama în Egipt. Am fost preluați de un alt autocar cu un ghid local și ne-am continuat drumul prin deșert. Ghidul vorbea românește, făcându-ne să credem că a studiat în România, dar aparent ne înșelasem. Vorbea foarte frumos despre țara noastră, ne-a spus că la poalele muntelui Sinai a trăit cândva o mare comunitate de valahi, care erau ostași vestiți și buni muncitori. Ei ar fi construit Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Am întâlnit și câțiva beduini care vorbeau română, ghidul spunea că se trăgeau din acei valahi.

      Drumul a fost destul de lung – aproape o zi de mers numai prin deșert. Totul era pustiu, din când în când își făcea apariția câte o stațiune turistică plină de verdeață și case de vacanță. Era atât de ciudat să vezi numai praf și totul ars de jur împrejur și la apariția acestor stațiuni tot autocarul exclama: „viață, verdeață, etc.”!

      În drum spre mănăstire am fost opriți la un punct de control pentru a ne fi verificate actele sau dacă aveam lucruri interzise la noi. Am fost înștiințați să nu facem poze și să fim cooperanți cu soldații. Priveam uimiți la unul dintre soldați care stătea întins pe acoperișul punctului de control lângă o mitralieră plină de cartușe. Nu spunea nimeni nimic; nici nu îndrăzneai într-o asemenea atmosferă.

      Spre seară, destul de obosiți de atâta drum, începuse să-și facă apariția la orizont Muntele Sinai. Ardeam de nerăbdare să ajung. În același timp îmi spuneam că nu o să urc muntele, că îmi este frică. I-am mărturisit asta și colegului meu, care a început să râdă și să-mi spună că doar nu am venit degeaba până aici și că mă va obliga să urc.

      Într-un final am ajuns și la hotel, un fel de loc de camping cu multe căsuțe construite din piatră cu 2 apartamente. Ni s-au dat cheile. Ne-am cazat și am mers la masă. Ghidul ne-a spus să nu pierdem timpul și să mergem la somn pentru că cei care vor dori să urce pe munte, ar trebui să se trezească la ora 2.00 dimineața. Îmi doream foarte mult să merg pe munte, dar în același timp îmi doream să particip și la Sfânta Liturghie la mănăstire, pentru a mă închină la moaștele Sfintei Ecaterina, și de a primi inelul de argint ca binecuvântare.

      Organizatorul ne-a spus că o singură dată a avut un grup care a reușit să urce pe munte să vadă răsăritul și au ajuns și la slujbă. Mi-am spus că voi încerca și voi face tot posibilul să repet ceea ce au făcut cei din grupul respectiv. Camerele erau dotate cu duș, însă am avut parte de niște invitați nepoftiți: niște furnici destul de mari. Am adormit cu speranța că nu vom fi deranjați de ele. La ora 2.00 ne-am trezit, am mers la autocar care ne-a dus până la poalele muntelui unde ne aștepta un beduin care ne-a preluat de la ghidul local. Erau foarte mulți beduini cu cămile la poalele muntelui. Încercau să ne ademenească cu transportul cu cămila. Din grupul nostru nu a fost nimeni interesat.

      Doar că 3 beduini s-au ținut de noi până în vârful muntelui și aproape de final erau niște trepte de piatră pe o distanță de câteva sute de metri și s-au ținut de 3 doamne mai în vârstă, chipurile le ajutau să pășească. Beduini se puneau și în genunchi la picioarele lor pentru a le avea de clienți. Chiar dacă ele au opus rezistență nu s-au lăsat și în vârful muntelui le-au cerut câte 20 de dolari. O doamnă nu a vrut să le dea banii și au făcut scandal. Nu puteam citi acatistul sfintei în tihnă din cauza lor. Într-un final o domnișoară din grup a dat de la ea 20 de dolari doar ca să le închidă gura.

      În timp ce urcam muntele întâlneam corturi amenajate ale beduinilor, un fel de chioșc în care găseai produse alimentare, apă și suveniruri. Beduinul ghid ne oprea pe la ele să facem popas, deși noi eram convinși că era o strategie de-a lor pentru a face cumpărături. Pe la aceste corturi aveau și pături de închiriat, care aveau un miros distinctiv de cămilă. De asemenea, erau și cămile de închiriat, bineînțeles.

      După isprava cu beduinii am terminat de citit acatistul și așteptam să răsară soarele. Se spune că pe Muntele Sinai este cel mai frumos răsărit de soare. Într-adevăr, a fost de nedescris.

      După ce am văzut răsăritul am început să coborâm spre mănăstire, doar că îmi doream s-o facem în alt ritm, cât mai repede posibil. Așa că i-am făcut semn ghidului că vreau să plec și nu m-a lăsat până nu i-am dat 5 dolari. Bucuros că m-a lăsat să plec, nu am mai ținut cont de ce vor zice cei din grup. Am luat-o la fugă. Când treceam pe lângă corturile beduinilor ieșeau și strigau: „taxi, taxi”, doar că alergam atât de tare și până terminau de strigat, ajungeam la un alt cort.

      Am ajuns la mănăstire. Am găsit o poartă laterală pe unde am intrat în curte și am mers în biserică. Slujba abia începuse. O parte dintre colegii care nu au urcat pe munte au fost surprinși de apariția mea. Nu le venea să creadă. Doar că eram frânt, nu mă mai țineau picioarele, m-am pus în genunchi, nu mă mai interesa nimic. La mai mult de o oră au ajuns și ceilalți pelerini. Eram cu toții bucuroși că am reușit. Organizatorul ne-a spus că am fost al doilea grup care am reușit să urcăm muntele și să prindem și slujba. Cei de la mănăstire au niște reguli foarte stricte. Nu scot sfintele moaște decât la slujba, indiferent de cine vine la mănăstire. Slujba se ține în limba greacă. La închinare la sfintele moaște un călugăr ne-a dăruit câte un inel de argint așa cum am menționat mai sus.

      Mănăstirea are o biblioteca impresionantă cu manuscrise vechi, considerată a doua bibliotecă din lume după cea de la Vatican. Tot aici se găsește un muzeu cu icoane foarte vechi. În incinta mănăstirii este și capela Sfântului Trifon unde sunt ținute osemintele părinților. Tot în această capelă sunt moaștele Sfântului Ștefan Sinaitul stând pe scaun. Se spune că Sfântul Ștefan Sinaitul nu lăsa pe nimeni să urce pe munte fără să se mărturisească. După ce am vizitat muzeul, am văzut și rugul aprins din care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Eram toți copleșiți de emoții. La ieșire din curtea mănăstirii erau copii de beduini care vindeau niște pietricele. Aceste pietre indiferent cum le crăpai, se vedeau pe ele fire de rug. Am fost și la locul unde Moise ar fi izbit de piatră vițelul de aur care a ieșit din foc după ce evreii și-au aruncat în foc bijuteriile când îl așteptau să coboare cu tablele legii.

      I-am mulțumit lui Dumnezeu și Sfintei Ecaterina pentru că ne-a învrednicit să ajungem în acele sfinte locuri și ne-am îndreptat spre Israel.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Pelerinaje

Fotografii

    • Picture 158
    • Pelerinajul la Peștera Sfântului Atanasie al Athonului

      În anul 2010 când am efectuat primul pelerinaj în Sfântul Munte Athos, am vizitat şi peştera Sfântului Atanasie al Athonului. Peştera se află în apropierea Schitului Prodromu în pustiul Viglei la o distanță de 15 minute.

      Am plecat cu colegii de grup pe cărarea care duce spre peşteră. Era primăvară şi vremea era frumoasă. Peisajul era superb – într-o parte se vedea marea şi în cealaltă muntele.

      Organizatorul ne-a informat că peştera este într-o stânca abruptă şi că în această peştera se retrăgea Sfântul Atanasie pentru rugăciune. Din această peşteră a plecat sfântul spre Marea Lavră când s-a întâlnit cu Maica Domnului şi s-a întâmplat minunea cu izvorul de agheazmă.

      A trebuit să coboram nişte scări de piatră, după care să urcăm câteva trepte până la peşteră. Ne-am închinat şi ghidul ne-a spus că undeva deasupra în stâncă se găsesc oseminte ale unor vieţuitori care s-au nevoit în stâncă, am ridicat aparatul de fotografiat deasupra capului şi am făcut poze şi aşa ne-am convis că este adevărat.

      Va mărturisesc că osemintele nu mai sunt acolo; au fost ridicate după cum am constatat în alte pelerinaje făcute în acest loc.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Fotografii