Programe pelerinaje

Vezi toata categoria Programe pelerinaje

Poezii

    • Mama in costum popular
    • Mă iartă și veghează

      Îmi amintesc mirosul tău mamă.
      Și brațele tale moi.
      Din pântecele tău Îngere,
      din sfatul tău bun
      am crescut cu ochii spre cer și inima aici, pe pământ,
      spre a iubi oamenii.

      O carte voi scrie spre slava numelui tău.
      Bătrânețea ta îmi este la fel de dragă
      pe cât ți-a fost ție
      pruncia mea.

      Ți-am albit nopțile
      și am adormit
      în lumina alinării tale.

      Iată pruncul tău
      E acum bărbat.
      Iartă tu, Îngere, toată tristețea
      anilor cu pozne.

      Mă iartă și veghează.

  • Citeste mai mult
    • Mama si Stelica
    • Rugă pentru mama

      Măicuţă cu chipul blând,

      Ai plecat de pe pământ.

      La Domnul şi Dumnezeu,…

      La copil şi soţul tău,

      La ginere şi nepoţel,

      La fraţi şi rudele din cer.

      Noi cu toţi ne-am adunat,

      Cu rude şi întregul sat

      Şi la mormânt te-am purtat.

      La ceruri te-ai înălţat,

      La Iisus Marele Împărat,

      Cu drag Lui să te închini,

      Să aibă grijă de-ai tăi copii.

      De acolo să ne veghezi

      Cu drag să ne îmbrăţişezi.

  • Citeste mai mult
    • Sebica
    • Circul din pădure

      Sebică mândru fecior
      A bătut dintr-un picior
      Să se-adune fiecare
      De la mic la cel mai mare,

      Pe câmpia din poiană
      În frunte cu o joiană
      Defilând într-o paradă
      Cu păuni umflaţi în coadă.

      Veveriţele-n copac
      Prinse toate-ntr-un gopac
      Salutau pe maimuţele
      Care se distrau şi ele,

      Pe bursucii de pe trunchi
      Care cântau din rărunchi
      Dând târcoale la cucoane
      La cerşit de nuci şi poame.

      Iepuraşii ţopăind
      Spre intrarea de la ring
      Căpriori în urma lor
      Dau din coadă şi picior.

      La petrecere mai vin
      Crocodilii de pe Nil,
      Iar vulpea cea şireată
      Da din coada sa moţată.

      Toţi odată adunaţi
      Trec prin faţă la băiat
      Pe toţi să-i răsplătească
      Cu mâncare boierească.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Poezii

Cugetari

    • Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu

      Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu

      După obișnuitul început se citesc:

      Condacul întâi

      Mult-smeritului Apostol şi rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, Iuda Tadeul, lauda mucenicilor, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi, să-i cântăm cu bucurie: Mare este Dumnezeu întru tine, Sfinte Apostole Tadeu al Galileii!

      Icosul întâi

      Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului și te numeai cu smerenie „Iuda, sluga lui Hristos și fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
      Bucură-te, învățătorul smereniei;
      Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
      Bucură-te, dascălul pocăinței;
      Bucură-te, stâlpul credinţei;
      Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
      Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 2-lea

      Spre a evita confuzia cu un alt Iuda, Sfantul Evanghelist Matei te-a numit cu înţelepciune Tadeu, ce se tâlcuieşte „lăudător” şi „mărturisitor” sau „sânii laptelui”. Te-a mai numit şi Levi, arătând astfel râvna şi vitejia ta în lupta pentru Mântuitorul nostru, după ce te-ai încredinţat că Iisus este Mesia. Iar alţii, numindu-te Varsava, ce se tâlcuieşte „fiul întoarcerii”, au arătat astfel imensa ta pocăinţă, credinţă şi dragoste, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 2-lea

      Spre tine năzuim, aşadar, cu încredere, o sfinte apostole Iuda-Tadeu-Levi, şi te chemăm în rugăciunile noastre. Apără-ne ca un leu de patimile sufleteşti şi trupeşti, ajută-ne sa înţelegem şi să împlinim cuvintele Sfintei Evanghelii, ajută-ne să mărturisim şi noi cu vorba, cu fapta şi cu gândul dreapta credinţă, spre slava lui Dumnezeu şi ajutorul aproapelui, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, râvnă aprinsă;
      Bucură-te, comoară necuprinsă;
      Bucură-te, mărturisitor înflăcărat;
      Bucură-te, luptător avântat;
      Bucură-te, biruinţă a patimilor;
      Bucură-te, bucuria îngerilor;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 3-lea

      În tinereţe, ai arătat mai întâi şi neiubire faţă de Hristos, nevrând ca din averea maicii tale sa I se facă parte şi Lui. Ţi-ai pus apoi sufletul pentru Hristos, devenind apostolul Lui, dându-ne astfel exemplu de pocăinţă, de smerenie de credinţă şi de iubire. Voiai cu înflăcărare ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, să creadă în El, să-L iubească, să se mântuiască şi să cânte în veci: Aliluia!

      Icosul al 3-lea

      La tine alergăm, o, sfinte Apostole Iuda Tadeu, ca la unul care înţelegi înşelarea diavolească prin ură şi prin necredinţă, să ne vindeci de patimi şi pe noi şi pe apropiaţii noştri, ai celor ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, dragoste nemăsurată;
      Bucură-te, evanghelie întrupată;
      Bucură-te, învăţătorul recunoştinţei;
      Bucură-te, dascălul nevoinţei;
      Bucură-te, cel ales şi încercat;
      Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor devotat;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 4-lea

      După Înălţarea Domnului, ai propovăduit, Sfinte, Apostole, Evanghelia, mai întâi în Iudeea, în Galileea, în Samaria şi în Idumeea. Apoi ai mers în Arabia, în Siria, în Mesopotamia şi in Edesa, cetatea lui Avgar, unde ai desăvârşit lucrarea începută de către un alt sfânt cu numele Tadeu, unul din cei şaptezeci de apostoli, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 4-lea

      Ai binevestit apoi cuvântul lui Dumnezeu şi în Persia, unde ai scris în limba greacă o epistolă către toţi credincioşii, scurtă, plină de învăţături folositoare despre taina Preasfintei Treimi şi a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi, despre Înfricoşata Judecată. Ne-ai sfătuit apoi să fugim de necurăţiile păcatelor trupeşti, de huliri, de mândrie, de neascultare, de invidie, de urâciune, de meşteşugiri şi de vicleşuguri. Ne-ai îndemnat apoi ca fiecare să fim statornici în propria chemare în credinţă, în rugăciune şi în dragoste. Ne-ai învăţat apoi să ne îngrijim de întoarcerea celor rătăciţi la adevărata credință şi să ne păzim de eretici, a căror pierzare o considerai asemenea cu cea a sodomitenilor. Ne-ai îndemnat apoi ca, pe lângă dreapta credinţă, să avem fapte bune cuviincioase chemării şi vrednice de mântuire, pentru care îţi cântăm:
      Bucură-te, că în puţine cuvinte ai spus lucruri mari;
      Bucură-te, povățuitorul celor slabi şi ai celor tari;
      Bucură-te, aprig luptător împotriva păcatului;
      Bucură-te, cel ce ne ocrotești de chinurile iadului;
      Bucură-te, apărător al valorilor creștine;
      Bucură-te, cinstitor al rânduielii divine;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 5-lea

      Nu cunoaştem mulţimea durerilor şi a ostenelilor tale, Apostole Sfinte, în timp ce L-ai propovăduit pe Hristos. Ştim, însă, că ai botezat şi ai încredinţat prin minuni popoarele, povăţuindu-le la mântuire. Iar credincioşii ajutaţi prin rugăciunile tale Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 5-lea

      Îndrăznim, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, la milostivirea ta. L-am supărat pe Dumnezeu prin faptele noastre de ocară şi suferim din cauza păcatelor noastre. Mijloceşte ajutor după voia lui Dumnezeu, pentru sufletele şi trupurile noastre ce zac în suferinţe sufleteşti şi trupeşti. Credem că tu acelaşi eşti acum ca şi atunci şi poţi să mângâi pe cei întristaţi ori deznădajduiţi ajutându-I în situaţii ce par a nu avea rezolvări, spre slava Preasfintei Treimi. Tu eşti cel care ştii că deznădejdea este cel mai mare păcat în care necuratul caută să ne arunce. Ajută-ne să stăruim în rugăciune pe noi, cei întristaţi, şi să înţelegem rostul suferinţei sau să ne izbăvim de aceasta pentru a nu cădea în deznădejde. Ajută-ne să ne purtăm crucea şi să răspundem chemării lui Hristos pe noi, cei ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, doctor al trupului;
      Bucură-te, vindecător al sufletului;
      Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi;
      Bucură-te, apărarea celor asupriţi;
      Bucură-te, dascăl al virtuţii;
      Bucură-te, mustrarea necredinţei;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 6-lea

      Te-ai dus apoi prin părţile Araratului, unde ai întors mulţime de popor de la înşelăciunea diavolească la Hristos. Ai fost prins, însă, de închinătorii la idoli şi, după îndelungate chinuri, ai fost spânzurat pe lemn în chip de cruce şi străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşi. Şi astfel ai trecut la Hristos Dumnezeu, unde cânţi împreună cu toti sfinţii Lui: Aliluia!

      Icosul al 6-lea

      Sfinte Apostole Iuda Tadeu, slăvim mucenicia ta şi te rugăm să mijloceşti pentru noi dobândirea înţelepciunii, pentru a şti când ne este de folos răbdarea suferinţei şi când trebuie să-l rugăm pe Dumnezeu să ne izbăvească de aceasta. Ajută-ne să dobândim tăria mărturisirii credinţei în aceste vremuri de cernere! Ajută-ne să vieţuim după voia lui Dumnezeu, apărând poruncile divine şi credinţa ortodoxă pentru care te-ai adus jertfă vie pe tine însuţi, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, slugă bună ce roade multe ai adus;
      Bucură-te, frate după duh al lui Iisus;
      Bucură-te, că voia Lui ai împlinit;
      Bucură-te, că, la fel ca El, în chip de cruce, pe lemn ai fost răstignit;
      Bucură-te, mucenic ce multe chinuri ai răbdat;
      Bucură-te, cel cu veşnica slavă încununat;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 7-lea

      Vestea minunilor tale s-a transmis peste timp din neam în neam şi, astfel, mulţi aleargă la tine atunci când se află în situaţii disperate. Tu pe toţi îi mângâi şi îi indemni să-L cinstească pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

      Icosul al 7-lea

      La tine alergăm şi noi cei luptaţi de patimile noastre şi ale altor oameni, prin gânduri necurate, prin necazuri îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre, prin boli şi prin ispite.
      Bucură-te, alungarea demonilor;
      Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
      Bucură-te, împăcarea celor despărţiţi;
      Bucură-te, mângâierea celor asupriţi;
      Bucură-te, mustrarea asupritorilor;
      Bucură-te, liniştea rugătorilor;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 8-lea

      Multe sunt mărturiile credincioşilor care au apelat la ajutorul tău în situaţii disperate. Fiecare mărturie reprezintă încă o dovadă că apostolia ta continuă şi în zilele noastre, căci, odată cu ajutorul tău, îi îndemni pe toţi cei ce ţi se roagă să se pocăiască şi să-I cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 8-lea

      Te rugăm, sfinte Apostole Iuda Tadeu, cercetează vieţile noastre şi vezi dacă ne aflăm pe drumul mântuirii şi dacă voia noastră corespunde cu voia lui Dumnezeu. Ajută-ne cum ştii şi cum poţi. Pe cei în vârstă, ajută-i să fie exemple bune pentru cei tineri. Pe cei tineri, ajută-i să fie bucurie părinţilor. Pe cei neînţelepţi, ajută-i să devină înţelepţi. Pe cei necredincioşi, ajută-i să devină credincioşi. Pe cei aflaţi în situaţii disperate, ajută-i să dobândească rugăciune, spovedanie, Împărtăşanie, izbăvirea de chinurile veşnice, fericire cerească, înţelepciune, cugetarea la patimile lui Hristos, răbdare, recunoştinţă pentru darurile deja primite, smerenie, credinţă, nădejde, dragoste, ocrotire, ajutor şi folos duhovnicesc. Cercetează-ne şi pe noi, cei ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, apărătorul cauzelor ce par a fi pierdute.
      Bucură-te, ocrotitorul celor aflaţi în examene;
      Bucură-te, cel ce îi ajuţi pe cei din închisori;
      Bucură-te, vindecătorul celor bolnavi;
      Bucură-te, că aduci linişte în sufletele întristate;
      Bucură-te, ajutorul celor aflaţi în felurite necazuri;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 9-lea

      Ai fost închipuit de pictor cu o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos pe piept, pentru a arăta râvna ta sfântă, şi cu o săgeată, spre mărturie a pătimirii tale, căci ai fost străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşii care nu ştiau să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 9-lea

      O, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, ajută-ne să sporim în credinţă, nădejde, dragoste, smerenie, curăţie, milostenie, cumpătare, blândeţe, îndelungă răbdare şi hărnicie. Ajută-ne să ne vindecăm de mânie, mândrie, zgârcenie, lăcomie, desfrânare, invidie, lene, vrăjitorie şi avorturi.
      Bucură-te, nădejde sfântă;
      Bucură-te, chemare neabătută;
      Bucură-te, chip al smereniei;
      Bucură-te, sălaş al evlaviei;
      Bucură-te, Levi, leu al rugăciunii;
      Bucură-te, Tadeu, izvor al înţelepciunii;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 10-lea

      Din pricina dispreţului pentru fapta lui Iuda Iscarioteanul, mulţi preferau sa te numească Levi sau Tadeu. Însă tu ţi-ai sfinţit numele în smerenie cântând mereu lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 10-lea

      Roagă-te şi pentru noi, Preasfintei Treimi, Sfinte Iuda Tadeu, să ne dăruiscă Pogorârea Duhului Sfânt, darurile Preasfântului Duh şi rugăciunea în Duh şi în Adevăr, nouă, celor ce-ţi cântăm:
      Bucură-te, următor credincios al lui Hristos;
      Bucură-te, că asculţi şi înveţi cele ce sunt de folos;
      Bucură-te, că ne înveţi să iertăm pentru a fi iertaţi;
      Bucură-te, că ne ajuţi să-I fim lui Iisus prieteni şi fraţi;
      Bucură-te, în via lui Hristos lucrător neobosit;
      Bucură-te, mare apărător al creştinului oropsit;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 11-lea

      Slăvim pe Preasfanta Treime, căci prin întruparea şi jertfa pe Cruce a Mântuitorului, a facut posibilă calea spre îndumnezeire. O cinstim Preasfânta Fecioară Maria care îi ajută pe creştini în încercările lor. Îi cinstim pe toti sfinţii şi îngerii alături de care mijloceşti pentru noi şi-I cânti lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul al 11-lea

      Cinstim pomenirea ta, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, şi te rugăm să mijloceşti ajutor de la Dumnezeu nouă, celor care îţi cântăm:
      Bucură-te, slăvindu-L pe Dumnezeu;
      Bucură-te, rugându-te pentru sufletul meu;
      Bucură-te, mijlocitorul mântuirii mele;
      Bucură-te, apărătorul meu în ispite grele;
      Bucură-te, chipul milosteniei;
      Bucură-te, înfăţişarea smereniei;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 12-lea

      Cu ce cuvinte vom lăuda viaţa ta smerită, râvna ta înflăcărată şi dragostea-ţi nemăsurată pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Cu ce cuvinte vom lăuda minunile tale preaslăvite prin care îi binecuvântezi pe cei care te cinstesc? Negăsind cuvinte pe măsură, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi-I cântăm împreună cu tine: Aliluia!

      Icosul al 12-lea

      Sfinte Apostole Iuda Tadeu, Îi mulţumim Preasfintei Treimi pentru ajutorul dat creştinilor prin mijlocirile tale şi ne rugăm ca şi de acum încolo să ne ajute şi pe noi să ne bucuram de milostivirea Sa, pentru rugăciunile tale.
      Bucură-te, izgonitorul tristeţii;
      Bucură-te, aducătorul blândeţii;
      Bucură-te, împăcarea celor învrăjbiţi;
      Bucură-te, salvare a celor năpăstuiţi;
      Bucură-te, lauda apostoliei;
      Bucură-te, aflătorul bucuriei;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul al 13-lea

      O, sfinte Apostole şi mucenice Iuda Tadeu, cel ce ai dobândit atâta iubire pentru Mântuitorul nostru, încât viaţa ta I-ai adus prinos, primeşte această rugăciune şi te roagă pentru apărarea noastră de Antihrist, de demoni şi de duşmani. Ajută-ne în necazuri şi în ispitele ce ne vin de la lume, de la trup si de la necuratul. Mijloceşte înţelepciune tuturor conducătorilor lumeşti si bisericeşti pentru a ne conduce pe căile mântuirii! Ajută-ne să trecem netulburati prin vămile văzduhului, ca, mântuiţi fiind, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) după care se zice icosul întâi şi condacul întâi.

      Icosul întâi

      Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mantuitorului şi te numeai cu smerenie „Iuda, sluga lui Hristos şi fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
      Bucură-te, învăţătorul smereniei;
      Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
      Bucură-te, dascălul pocăinţei;
      Bucură-te, stâlpul credinţei;
      Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
      Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
      Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

      Condacul întâi

      Mult-smeritului Apostol şi rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, Iuda Tadeul, lauda mucenicilor, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi, să-i cântăm cu bucurie: Mare este Dumnezeu întru tine, Sfinte Apostole Tadeu al Galileii!

      Apoi:
      Rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu

      Sfinte apostol Iuda Tadeu, eu, …(se spune numele), mă încredinţez îngrijirii tale. Roagă-te pentru mine; ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur în strădaniile mele. Te rog, fii alături de mine şi roagă-l pe Dumnezeu să-mi trimită speranţă în mâhnire, curaj în frică şi vindecare în timpul tuturor încercărilor. Te rog, cere-I Domnului nostru iubitor să-mi dea harul să accept orice îmi oferă viaţa şi să-mi susţină credinţa în puterea Sa vindecătoare.
      Iţi mulţumesc, Sfinte Iuda Tadeu, pentru speranţa pe care o dai tuturor celor care cred şi ajută-mă, te rog, să ofer şi altora acest dar al speranţei. După voia lui Dumnezeu, Amin.

      Altă Rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului

      O, Sfinte Iuda Tadeu, ruda a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor ce te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta.
      Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării.
      Privește deci la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune.
      Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață.
      Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că mila dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet vrând să se facă stăpână peste mine, O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbește-te și vino-mi te rog în ajutor și nu mă lăsa, ca încrederea mea în tine sa fie rușinată. Fie ca prin mijlocirea ta să se preamărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (aici se mărturisește necazul).
      Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de aceasta lovitură a durerii și să cadă în disperare. Asculta-mă o, Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu iți voi fi recunoscător în toate zilele mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutător al meu.
      Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin.

      Sursa foto 1: basilica.ro

      Sursa foto 2: doxologia.ro

  • Citeste mai mult
    • O minune a Maicii Domnului

      În anul 1997, în postul Adormirii Maicii Domnului, după hramul Mitropoliei Slătioara, un autocar se îndrepta de la Slătioara spre orașul Iași.

      În acel autocar erau mitropolitul Kiprian(bătrânul) de Oropos și Fili, preasfințitul Fotie al Bulgariei, preasfințitul Ambrozie de Methoni, schimonahul Adrian și mulți creștini din Grecia. Toți aceștia își povesteau unul altuia, pe drum, impresiile și trăirile pe care le-au avut la hramul la care tocmai participaseră. Ajunși în Iași, au fost și s-au închinat moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva în Catedrala Mitropolitană dar și în biserica Sfinților Trei Ierarhi, apoi s-au dus la Biserica de Stil Vechi – Sfânta Cuvioasă Parascheva, unde erau așteptați, cu bucuria vădită pe chipurile lor, de preotul paroh Vasile Leonte înconjurat de un grup de credincioși ieșeni. După ce arhiereii s-au închinat în biserică la icoane, mitropolitul Kiprian, din fața Sfântului Altar, a început să le vorbească în limba greacă celor adunați acolo. Tălmaciul era preasfintitul Ambrozie. Le-a mulțumit credincioșilor pentru primirea lor călduroasă și le-a mai adresat câteva îndemnuri duhovnicești. Apoi, făcând o pauză scurtă, și-a întors privirea spre părintele Adrian, care era undeva lângă el, și le-a spus celor adunați că acest părinte le va istorisi ceva ce-i va ajuta foarte mult duhovnicește sau, poate chiar, unora, le va schimba viața. Luat prin surprindere, căci nu se aștepta la asta, schimonahul Adrian – dându-și seama la ce face referire mitropolitul – făcu un pas în față, apoi tuși ușor ca să-și dreagă glasul. Privi scurt și timid mulțimea, trase aer adânc în pieptu-i de bătrân(era tot nins de vreme) și începu: „Ceea ce am a vă spune nu este o poveste, este realitate… Duceți-vă cu gândul la anul 1970; atunci se petrecea. La periferia Atenei, într-o zonă unde colcăia de lume, era o măcelărie renumită. Era renumită prin aceea că avea întotdeauna carne proaspătă, spre deosebire de altele, și aveai de unde alege după plac. Pentru asta stăteau oamenii la rând ore-n șir. Măcelarul era evreu. Într-una din zile, în rândul cumpărătorilor, cu pași mărunți, înainta un creștin cu fața dogorită de soarele mediteranean și, deasupra gurii, străjuia o mustață bogată, neagră – semnul distinctiv al creștinilor. Deoarece erau foarte mulți și rândul înainta anevoie, îl apucă plictiseala. Scoase atunci, din buzunarul hainei de postav, niște țigări strânse într-o hârtie mototolită, și-și aprinse una cu nerăbdare. Asta era una din patimile care-l războiau – fumatul, deși era creștin ortodox. Peste ceva timp strivise țigara sub talpă căci îi venise, deja, rândul la tejgheaua evreului. Îi spuse acestuia ce dorește și-apoi privi la evreu cum, pe o bucată de lemn(o scândură mai groasă), cu un satâr greu, ciopârțea dintr-un picior de vită spre a-i pregăti comanda. Tare se mai minuna creștinul de îndemânarea măcelarului evreu. Însă, tot uitându-se el cum satârul tăia năprasnic aerul și se oprea cu un trosnet puternic pe bucata de lemn, văzu că pe acel lemn era pictat ceva. Ascuțindu-și, curios, privirea, reuși să distingă fața Maicii Domnului. Acea bucată de lemn în care lovea, parcă cu ciudă, evreul, era icoana Maicii Domnului! Da, evreul, dinadins, ca să-și arate disprețul față de creștini, O batjocorea astfel pe Împărăteasa Cerului… Creștinul înghețase de spaimă. Deodată, cu sprâncenele împreunate de furie, sări vijelios peste tejghea, prinse icoana și o trase iute la el. Apoi, fulgerând din priviri, îi strigă cu mânie evreului: «Nu ți-e frică, păgânule?? Nu te temi tu să-ți bați joc, astfel, de Maica Domnului nostru?? Îndată-l va trimite pe arhanghelul Mihail, din înaltul Cerului, și te va spinteca cu sabia-i de foc!! »Evreul, cu un soi de nepăsare sfidătoare, privea la el și a început a se scutura de râs. Îndurerat, creștinul, ținea icoana pe brațul stâng iar cu degetele scurte și butucănoase de la mâna dreaptă, mătura, ușor, cu duioșie, bucățile de carne de pe fața Stăpânei noastre, apropiindu-și buzele să O sărute. Mai erau creștini în carmangerie. Toți murmurau între ei cu groază. În acea clipă, din icoană, s-a văzut o lumină orbitoare, vie, ca un petec de soare. Apoi, se auzi un glas de femeie, potolit dar dojenitor, dureros, spunându-i creștinului: «De ce te miri așa? Da, de ani de zile, acest evreu lovește cu satârul în Mine. Și Eu rabd! Rabd…pentru că mai lesne Îmi este Mie să îndur asemenea batjocură de la un evreu care nu Mă cunoaște, decât de la tine, creștinule, care, cu gura duhnind a tutun, te apropii să-Mi săruți chipul! Eu, în fiecare zi îți îndrept pașii pe cale și te apăr de tot răul, iar tu…tu, în schimb, în fiecare zi Îmi întinezi chipul cu gura ta spurcată! TU ești păgânul, nu el!!» Glasul a încetat și lumina a dispărut. În încăpere, deși erau atâția oameni, nu se mai auzea nimic. Nimic!…părea că și timpul s-a oprit din «măsurarea destrămării». Nimeni nu îndrăznea nici măcar să clipească. Toți au rămas uluiți de acea minune. Cu respirația tăiată, parcă așteptau ceva… După o scurtă zăbavă, se dezmetici creștinul, așeză în grabă icoana pe tejghea și, cu privirile plecate, rușinat, și-a făcut, iute, loc prin mulțime, pierzându-se în vâltoarea străzii. Ușor, ușor, oamenii prinseră a murmura. Numai măcelarul rămase, încă, încremenit și, așa cum era – proptit cu spatele-n perete, se holba, mut de uimire, la icoana de pe tejghea. În cele din urmă, se urni din loc și, cu mersul legănat și cu o grimasă de morocănos, îndemnă clienții să părăsească măcelăria spunându-le că a sosit ora închiderii. Nedumeriți dar și nemulțumiți oamenii au ieșit iar el a tras obloanele în urma lor. Era de-a dreptul răvășit… Trăia ceva ce nu simțise niciodată în viața lui, ceva ce nu-și putea explica dar, care, îi mistuia ființa, altădată, atât de îndârjită și de cătrănită. Abia ajunse înapoi lângă icoană și se uita la ea ca năucit. Încerca din răsputeri să-și stăpânească firea dar, fără izbândă… Se prăbuși în genunchi înaintea Împărătesei. Cu inima strânsă de durere, cu mișcări domoale, pline de gingășie, apucă icoana cu amândouă mâinile și, pentru prima dată, O privea în ochi pe Stăpâna Cerului și a Pământului. Pentru prima dată, după atâția ani, privirile lor se întâlneau, se cercetau, se cunoșteau… Simțea cum un val uriaș de fierbințeală îi potopea ființa, astâmpărându-se în piept. Ardea tot. Mintea nu mai era în stare să mai întrebe ceva; se oprise pentru câteva clipe. Ochii începură a se umezi și a revărsa șuvoaie de lavă… A plâns așa, nemișcat, o bucată. Apoi, cu gândul, începu să Îi vorbească: «Tu… Tu chiar trăiești! Ești vie!… Tu chiar ești Maica creștinilor!… Înseamnă că El, chiar este Hristosul, Mesia!» Plângea de parcă ar fi pierdut totul din lumea asta. O durere sfâșietoare se plimba din piept în cap și înapoi. «Atâta timp în întuneric…atâția ani Te-am batjocorit; și tocmai acum mi Te-ai arătat, Maica Hristosului întrupat!… Nu știu dacă mă vei ierta vreodată pentru tot trecutul meu, însă, știu ce trebuie să fac de acum înainte!» S-a ridicat oftând adânc, a spălat icoana de resturile de carne într-o găleată cu apă curată și, strângând-o tare la piept, a ieșit în stradă. Auzise, cu mult timp în urmă, că, undeva, la vreo patru ore de mers, creștinii au un locaș mai mare de rugăciune. Era mânăstirea Sf. Kiprian și Iustina din Attica, ce se afla sub păstorirea mitropolitului Kiprian. Prin îmbulzeala orașului, cu icoana la piept, cu lacrimile fierbinți pe față și cu pași mari și grăbiți porni într-acolo. Tot drumul nu văzu și nu auzi nimic. Mintea lui a vorbit întruna cu Împărăteasa. Când a ajuns la porțile mânăstirii, a întâlnit un călugăr bătrân și uscat căruia i-a povestit tot ce s-a petrecut. Preț de jumătate de ceas călugărul a ascultat minunându-se de vorbele evreului, apoi, la sfârșit, căutând adânc în ochii lui, l-a întrebat scurt: «Și acum?».«Și acum știu ce voi face.», răspunse măcelarul. «Vreau să mă botez!» A stat acolo, la mânăstire, vreo câteva zile, învățând despre ortodoxie și așteptând botezul. Povestirea lui se răspândise printre părinții din acea obște, sporindu-le dragostea către Cea Preacurată. După ce s-a botezat, el nu s-a mai întors la măcelărie, ci, a lepădat tot trecutul său și a ales o viață nouă – s-a făcut călugăr!…” Aici, după ce povesti oamenilor din biserică toate acestea, schimonahul Adrian, se opri. Se opri pentru că glasul începu să-i tremure de emoție; dădea să plângă. A suspinat o dată lung și, cuprinzând cu ochii mulțimea credincioșilor, i-a întrebat: „Știți cine este acel evreu?”. Făcu o pauză scurtă, apoi le-a strigat: „Eu sunt!!… Eu sunt acel evreu măcelar care mi-am bătut joc de Născătoarea de Dumnezeu atâta timp! Dar, Ea, cu dragostea Ei de mamă, m-a adus la Lumină!”. Oamenii adunați au început să se-nchine și să vorbească, ușor, între ei exprimându-și mirarea și slăvind-O pe Preasfânta Fecioară Maria. Parintele Adrian n-a mai putut continua și s-a retras la locul lui, acoperindu-și fața cu mâinile. Plângea… Preasfințitul Ambrozie, care a tradus tot, a preluat cuvântul și le-a spus celor ce priveau uimiți: „Două lucruri trebuie să învățați din viața acestui părinte: primul – cât de mult urăște Maica Domnului fumatul și, al doilea – cât de mult ne rabdă nelegiuirile și ne așteaptă ca, într-o bună zi, cu durere adâncă și cu dragoste de fiu, să ne întoarcem la Ea – Mama noastră!”

      Text preluat. Doresc sa-i mulțumesc pe aceasta cale persoanei care l-a editat. Doamne ajută!

       

  • Citeste mai mult
    • Maica Domnului Portarita
    • Minunile Maicii Domnului-Portărița

      Istoria acestei icoane este următoarea:

      Pe timpul împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, se afla în una din cetățile Niceei o văduvă care avea o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, mare și frumoasă. Icoana era păstrată într-un mic paraclis în care, zilnic, împreună cu fiul ei, înălța rugăciuni către Mântuitorul și Născătoarea de Dumnezeu. Înștiințându-se ostașii trimiși de împărat că văduva are o icoană în paraclis, au venit la ea și i-au zis:
      – Am venit să împlinim porunca împăratului, care a spus să distrugem toate icoanele. Dacă vrei să nu-ți luăm icoana, atunci să ne dai bani și nu te vom mai supăra.
      Atunci văduva i-a rugat să vină în ziua următoare și le va da bani. După plecarea ostașilor, văduva împreună cu fiul ei au luat icoana Maicii Domnului și au dus-o la malul mării, care se afla în apropiere și, cu lacrimi în ochi, au zis către Maica lui Dumnezeu: „Să nu te superi pe noi, Preabună Stăpână, dar fără voia noastră trebuie să ne despărțim de preasfânta ta icoană, ca să nu fie batjocorită de ostașii împăratului”.
      Apoi luând icoana, au pus-o pe apă dar icoana a rămas dreaptă și a pornit pe mare ca și cum ar fi fost purtată de o mână nevăzută. Atunci văduva a zis către fiul ei:
      – Eu sunt bătrână și nu mai am mult de trăit. De aceea, cu dragoste primesc să mor pentru dragostea Maicii Domnului și a lui Hristos. Iar tu, fiul meu, du-te la Sfântul Munte și slujește Maicii Domnului!”. Ascultând de îndemnul mamei sale, a plecat spre Sfântul Munte, după ce s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi.
      A doua zi venind ostașii și văzând că icoana nu mai este iar bătrâna nu are de unde să le dea bani, au ucis-o fără milă, iar fiul ei a venit la Sfântul Munte unde s-a călugărit și s-a nevoit, spunând părinților cele despre icoană. După ani de nevoință și-a dat sufletul în mâinile Maicii Domnului.
      Într-una din zile, părinții mănăstirii au văzut un stâlp de lumină care se înălța din mare până la cer. Adunându-se cu toții, s-au dus la malul mării să vadă această preaslăvită minune. Atunci au cunoscut că era o icoană care stătea în picioare pe mare. Urcându-se într-o barcă au încercat să se apropie de ea, dar icoana se depărta, nevoind să fie luată de ei. Încercând de mai multe ori și neputând reuși nimic, s-au întors în mănăstire și au început să se roage Maicii Domnului, ca să le dea în mâinile lor preasfânta ei icoană. După multe rugăciuni, Maica Domnului s-a arătat unui pustnic care locuia mai sus de mănăstire, cu numele Gavriil și i-a zis: „Să cobori la malul mării și să iei icoana mea, că vreau să mă dăruiesc vouă”. Ascultând de porunca Maicii Domnului, pustnicul a coborât la malul mării. Însemnându-se cu semnul crucii, a pășit pe mare ca pe uscat, iar icoana a venit pe apă în întâmpinarea lui. Luând-o în brațe și sărutând-o cu mare evlavie, a adus-o pe uscat. Când a pus piciorul pe pământ, în locul acela a izvorât un izvor, care curge și astăzi și care este numit „Agheasma Maicii Domnului”. Izvorul este la nivelul mării, dar are apă dulce, iar celor care o iau cu credință, le este vindecătoare de boli.
      Ieșindu-i înainte toți preoții îmbrăcați în veșminte, au dus-o cu mare cinste în biserică, unde au făcut Priveghere în cinstea Maicii Domnului. După terminarea slujbei, au încuiat biserica și s-au retras cu toții la chilii, preaslăvind pe Preacurata Stăpână. A doua zi, când a intrat paracliserul pentru a aprinde candelele, a văzut cu mirare că icoana Maicii Domnului dispăruse. Plin de spaimă, a plecat și a spus starețului de acest lucru. Căutând-o cu toții, au aflat-o că stătea în aer deasupra porților mănăstirii. Făcând rugăciuni, au luat-o și au dus-o din nou în biserică, dar a doua și a treia zi s-a repetat același lucru. Părinții, fiind în nedumerire, se rugau cu lacrimi Maicii Domnului să le arate ce trebuie să facă. Atunci, Maica Domnului s-a arătat din nou pustnicului Gavriil și i-a zis: „Spune părinților că am venit aici să îi păzesc eu pe ei, nu ei să mă păzească pe mine; de aceea, să nu mă mai supere ducând icoana mea în biserică”.
      Aflând starețul de toate acestea, a poruncit să se facă un paraclis la poarta mănăstirii, unde au așezat icoana și unde se află până în ziua de astăzi.

      Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, fiica țarului Rusiei, Alexei, s-a îmbolnăvit foarte grav. După nenumărate încercări pe la mulți doctori din acea vreme și-a întors nădejdea către Maica Domnului, rugând-o cu credință. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit că, dacă se va aduce din Sfântul Munte o copie a icoanei ei de la Mănăstirea Iviru, se va vindeca. La rugămintea țarului, au venit doi monahi de la mănăstire aducând o copie a icoanei Maicii Domnului. Când au ajuns cu icoana la curtea împărătească și s-au închinat cu toții, fiica țarului s-a făcut imediat sănătoasă. Drept mulțumire, țarul a dăruit Mănăstirii Iviru o mănăstire din Moscova, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care a devenit metocul Ivirului.

      Altădată, a venit la mănăstire un orb din naștere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, făgăduind că dacă îl va vindeca, primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii, îl va face din argint și-l va dărui mănăstirii. Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea și i-a deschis ochii, care nu văzuseră niciodată lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a văzut, a fost un lămâi. Mulțumind cu lacrimi Maicii Domnului și-a împlinit făgăduința, aducând un lămâi, destul de mare, făcut din argint și l-a pus în fața icoanei. De atunci, în fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate și acest lămâi și se pune în fața icoanei, pentru amintirea minunii și spre slava Prea-sfintei Fecioare.

      Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
      – Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!
      Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
      – De ce plângi, omule?
      Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
      Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
      – Nu mai fi necăjit, omule! Ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
      Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
      – Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
      Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
      Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

      Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru. Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând. Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta”. Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?”. Apoi au cântat Apărătoare Doamnă…
      Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea. A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei”.

      Altădată, venind pirații, un arab dintre ei cu numele Varvaros a lovit cu cuțitul în chipul Maicii Domnului, din care a început să curgă sânge. Văzând Varvaros aceasta, s-a căit pentru fapta sa și, părăsind faptele lui cele dintâi, a rămas în mănăstire, unde s-a botezat și s-a călugărit, făcând multă pocăință. Ajungând la înalte măsuri duhovnicești s-a sfințit, cunoscându-se sub numele de Sfântul Varvaros.

      Într-una din zile, terminându-se vinul, s-a arătat Preasfânta Stăpână umplând toate butoaiele. La fel s-a întâmplat cu uleiul și cu celelalte alimente, care se sfârșiseră. Același lucru se întâmplă până în ziua de astăzi, păstrându-se nemincinoasă făgăduința Maicii Domnului de a ocroti mănăstirea.

      De multe ori, venind turcii și cerând aur de la călugări, aceștia le ziceau: „Noi nu avem de unde să vă dăm. Mergeți, dacă vreți și luați din podoabele care sunt agățate la icoana Maicii Domnului”. Atunci turcii, privind cu frică la icoana Maicii Domnului, ziceau: „De acolo nu îndrăznim să luăm, căci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne îngrozește”. Și așa plecau, fără să ia nimic.
      Se spune că, aproape de sfârșitul lumii, va pleca icoana Preasfintei Fecioare din nou pe apă, precum a venit și atunci, călugării vor avea binecuvântarea să plece fiecare unde va voi, căci se va lua acoperământul Maicii Domnului de pe Sfântul Munte. Proorociile spun că, atunci când vor intra femeile în Sfântul Munte, va pleca și icoana.

      Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: „Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului – Editura Buna Vestire”.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Cugetari

Pelerinaje

    • Sf Luca
    • Întâlnirile mele cu Sfântul Luca al Crimeei

      De Sfântul Luca Chirurgul am auzit pentru prima dată în anul 2011. Eram în pelerinaj la Sankt Petersburg. În autocar două creștine discutau despre viața, minunile și cărțile Sfântului Luca. Le priveam nedumerit. Una dintre creștine mă întreabă dacă n-am auzit de Sfântul Luca Doctorul. Eu i-am răspuns că nu. Una dintre ele își dorea foarte mult să ajungă la sfânt, pentru că avea probleme la ochi și știa că Sfântul Luca al Crimeei cât a fost în viață a operat mii de persoane și face minuni și în ziua de astăzi. Aveam să-l descopăr mai bine citindu-i cărțile în același an după pelerinajul din Rusia. Pe lângă cartea cu viața sfântului și una scrisă chiar de sfânt am găsit și o carte despre minunile contemporane în care am aflat că se arată oamenilor și face operații și în prezent. Multe dintre persoane nici măcar nu-l știu și abia după ce văd o icoană cu sfântul își dau seama că este el.

      După discuția scurtă cu cele două creștine, în sufletul meu încolțise dorința de a merge la Sfântul Luca în localitatea Simferopol din peninsula Crimeea. Îmi imaginam un bărbat înalt de o vârstă medie îmbrăcat în halat alb, muncind din greu prin spital. Gândurile nu-mi dădeau pace, mă întrebam cum a ajuns un doctor contemporan sfânt? Am găsit cartea cu viața sfântului, și, în plus, primisem în dar de la una dintre cele două creștine din pelerinajul din Rusia cartea „Puterea inimii” scrisă chiar de sfânt sub denumirea de Duh, Suflet și Trup. Am citit cărțile și în felul acesta am reușit să-l cunosc mai bine pe sfânt. Am fost mișcat până la lacrimi de viața sfântului. Îmi doream foarte mult să ajung cât mai repede la el. Am o prietenă actriță în București care merge destul de des în pelerinaje. Am sunat-o s-o întreb dacă știe ceva despre sfânt și dacă îmi poate recomanda pe cineva care să mă ducă la sfântul Luca. Mi-a dat câteva informații și mi-a spus: „dacă îți dorești atât de mult să-l întâlnești, să știi că la Spitalul Parhon din București este o mică părticică din sfintele lui moaște în paraclisul din incinta spitalului”.

      Am făcut tot posibilul ca în prima delegație la București să merg la acest paraclis. Aveam 3 zile la dispoziție, așa că în una din zile am mers la paraclis. Eram foarte emoționat. În paraclis era doar domnul de la pancar. Știam că sfântul se arată oamenilor, unora în vis, unora în realitate, altora le face cunoscută prezența sa prin miros plăcut de mir. Am îndrăznit să-i cer și eu un semn. Fiind doar eu și domnul de la pancar, l-am întrebat dacă are o carte cu acatistul sfântului. Am cumpărat cartea și am început să citesc acatistul în fața racliței mici de lemn. Pe la jumătatea acatistului am început să simt o mireasmă plăcută. Începusem să am emoții și mai mari. Îmi spuneam în sinea mea să stau liniștit să nu fie o lucrare de la diavol. Însă parfumul devenea din ce în ce mai puternic. Am început să miros raclița, icoana sfântului, candela care ardea alături și florile ce erau acolo, dar nu, parfumul nu era de la ele. Am terminat de citit acatistul. I-am mulțumit sfântului, m-am închinat încă o dată pe la sfintele icoane, mi-am cumpărat și niște mir și am mers la unul dintre partenerii de afaceri. Persoana cu care m-am întâlnit m-a întrebat ce s-a întâmplat deoarece eram prea luminos, n-am putut să-i spun de frică să nu fiu înțeles greșit, i-am spus doar că vin de la paraclis și că mi-a plăcut foarte mult. Era toamna în septembrie când deja frunzele copacilor începeau să-și schimbe culoarea. A trecut și iarna, mă rugam sfântului să mă ajute să ajung la el la Biserica Sfânta Treime din Simferopol. Odată cu venirea primăverii am mers iar la paraclisul din București. De data aceasta i-am simțit prezența sfântului chiar de la intrare, începusem iar lupta cu gândurile mele. Să fie el sau doar o nălucire, m-am închinat ca de obicei și am ieșit afară. Stăteam la intrarea din paraclis și nu știam ce să cred. Simțeam mireasma foarte tare. În dreapta, lângă paraclis, o doamna spăla un veșmânt preoțesc. I-am povestit întâmplarea și am întrebat-o dacă știe ceva despre astfel de situații. Mi-a spus că a mai auzit și că în acel moment simțea și ea miresmea. Am lăsat paraclisul și am plecat pentru treburile mele.

      În vara aceluiași an, părintele duhovnic mi-a spus că organizează un pelerinaj în Ucraina și Crimeea. Cred că am fost cel mai fericit om în acel moment. I-am spus că vreau să merg și eu. Am dat banii pentru pelerinaj și așteptam ziua plecării. În dimineața plecării, ne-am adunat cu toții în fața Bisericii Sfintei Parascheva din Iași, ne-am închinat în biserică și am plecat spre Republica Moldova. Am vizitat două biserici din Moldova după care am mers în Odessa, despre care voi scrie în alt articol. În Ucraina am fost și la Kiev, Cernigov și alte obiective. La venirea nopții , am trecut cu autocarul pe lângă măreața Catedrală a Pecerskăi și pe lângă statuia bolșevicilor cu care voiau să întreacă în înălțime catedrala, dar nu au reușit. Ne-am continuat drumul înspre Crimeea. Am călătorit toată noaptea. Eram obosiți de atâta stat pe scaun. Îmi doream măcar câteva minute să mă întind dar nu aveam unde. Au fost câteva persoane care s-au întins pe culoar. Dimineața pe la ora 5 un profesor a început să citească la microfon viața sfântului Luca pe scurt. Mărturisesc că am fost mișcat de gestul lui. Erau printre noi care nu știau nimic despre Sfântul Luca. Pentru mine a picat ca un balsam pentru împrospătarea memoriei. Stăteam cu ochii închiși pe scaunul din fața autocarului. Razele soarelui începuse să-mi bată în față. Era o liniște deplină, toată lumea asculta pe profesor. Avea un timbru vocal deosebit. A reușit să mă transpună în locurile și momentele din viața sfântului Luca. Lăsam lacrimile să-mi curgă, refuzam să deschid ochii, voiam să fiu acolo, în viața sfântului.

      Ajunși la Simferopol am vizitat catedrala mare unde era un alt sfânt contemporan care a propovăduit în țările asiatice. Catedrala era foarte frumoasă. Am mers și la Catedrala Sfintei Treimi care adăpostește moaștele Sfântului Luca al Crimeei. Am intrat și ne-am închinat la sfintele icoane după care am mers la racla sfântului care se află pe partea stângă a bisericii. Știam din una din cărțile citite că racla a fost adusă în dar de un grup de pelerini evlavioși din Grecia, și că preotul care i-a însoțit l-a văzut pe Sfântul Luca cu dânșii în avion, iar la sosirea în Catedrala Sfintei Treimi în timp ce se închinau la sfintele moaște preotul însoțitor l-a văzut cum ii binecuvânta cu mâna pe cap pe fiecare.

      Aproape că nu pot descrie în cuvinte momentul de la întâlnirea cu sfântul. Îmi venea să îmbrățișez racla cu sfintele moaște. Aș fi vrut să-i iau o parte din suferințele pe care le-a avut în viață. A fost un moment unic. Ne doream mult să ajungem și la cimitirul unde a fost mormântul sfântului, dar nu știam unde se află. Am găsit un băiat vorbitor de engleză care a binevoit să ne conducă. Ne-am închinat la mormânt și în capela din cimitir, după care ne-am întors la catedrala, prilej de a ne închina din nou la Sfântul Luca. După ne-am continuat, într-un final, drumul spre Mănăstirea Bahcisarai despre care voi scrie în alt articol.

  • Citeste mai mult
    • P1110868
    • La Mănăstirea Diveevo

      În vara anului 2013 am mers în Rusia pentru a face Inelul de Aur. În acest fel am ajuns și la Mănăstirea Diveevo.

      La fel ca multe alte obiective și acesta era unul dintre visele mele. Cu doi ani înainte de a ajunge aici, primisem în dar de la o doamnă, prietenă foarte bună, o iconiță cu Sfântul Serafim de Sarov. Doamna avea icoana de la Ierusalim. O pusesem în casă lângă celelalte icoane și mă rugam cu credință Sfântului Serafim să mă ajute să ajung la el. Luasem blagoslovenie de la duhovnic (să nu-mi fie spre laudă) de a citi 40 de acatiste la Sfântul Serafim de Sarov. De câte ori mergeam la Biserica Sfântului Nectarie din Iași, pe unul dintre pereții bisericii, mai exact în strana din stânga era o icoană mare a Sfântului Serafim și printre alte rugăminți îi ceream să mă ajute să ajung la el. Simțeam puterea sfântului și mă asiguram că voi ajunge.

      Dorința s-a îndeplinit după doi ani. Am ajuns în satul Diveevo în jurul prânzului. Sincer mă așteptam să găsesc mănăstirea în pădure, însă, Mănăstirea Diveevo se află în centrul satului. Am mers și ne-am cazat și după ce ne-am primenit, ne-am îndreptat pașii înspre mănăstire. Nu ne venea să credem ochilor, 4 catedrale mari și o clopotniță înalta de 78 de metri. Peste tot erau flori și lumea mișuna precum albinele. Ardeam de nerăbdare să ajung la racla Sfântului Serafim, la Icoana Umilenie, și la celelalte sfinte. Auzisem că în curtea mănăstirii în tulpina unui mesteacăn a crescut un cap de urs, îmi doream să-l văd și să-l ating așa după cum veți vedea în fotografii.

      Am mers la Catedrala Sfintei Treimi și ne-am așezat la una dintre intrări. Erau grupuri mai multe. Fiecare intra pe ce ușa dorea, dar totul se făcea în deplină liniște și ordine. Mai puțin noi românii… Odată intrați în biserică ne-am închinat cu evlavie la Moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Aveai impresia că timpul stă pe loc. Simțeai o pace nemaiîntâlnită. Alături la câțiva metri se găseau 4 cutii de sticlă în care se găseau lucrurile Sfântului Serafim de la papuci până la sapă și topor. În partea dreaptă a catedralei se află Icoana Maicii Domnului Umilenie. Nu puteai să nu plângi privind la duioșenia Maicii Domnului. În acest timp era slujba Vecerniei.

      După slujba Vecerniei, am ieșit cu toții pentru a merge pe drumul Maicii Domnului Kanavka. Despre acest drum se spune că Sfântul Serafim de Sarov le-a poruncit călugărițelor să-l sape. Însă ele s-au lenevit, părându-li-se greu. Dar, într-o zi una din călugărițe vede un călugăr bătrân care săpa șanțul, ea s-a apropiat și îl vede pe Sfântul Serafim care a dispărut, ramanandu-i doar târnăcopul și lopata. Maica le-a povestit celorlalte din mănăstire după care au decis să împlinească voința sfântului. Săparea drumului a durat 3 ani. Pe acest drum călugărițele cu pelerinii merg zilnic după Vecernie cu icoana Maicii Domnului, spunând în gând de 150 de ori rugăciunea Borogodisnaia: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

      Drumul are 800 de metri și toți reușesc să spună de 150 de ori rugăciunea. La capătul drumului toți pelerinii se închină la icoana Maicii Domnului după care este dusă în biserică. Pe acest drum Maica Domnului trece zilnic și în funcție de credința fiecărui pelerin îi împlinește dorința. Au fost cazuri de oameni foarte bolnavi care s-au vindecat pe loc sau de alte probleme.

      În grupul nostru era o doamnă din Republica Moldova care a cunoscut o călugăriță și astfel am putut intra să vizităm prima mănăstire Kazanskaya cât și celelalte două biserici care i-au urmat cu hramurile Nașterea Domnului și Nașterea Maicii Domnului unde erau moaștele sfintelor adormite. Sfânta Alexandra prima stareță și fondatoarea întregului ansamblu de la Diveevo. În aceste biserici se citește Psaltirea neîncetat. În Biserica Nașterea Domnului arde veșnic o lumânare, iar în Biserica Nașterea Maicii Domnului arde o candelă, nestinsă niciodată.

      Istoria spune că fondatoarea mănăstirii este monahia Alexandra care era de neam nobil cu numele inițial Agatha Semenovna Melgunova. Ea i-a încredințat mănăstirea și obștea în grija starețului de la Mănăstirea Sarov care l-a rândul său i-a încredințat-o Sfântului Serafim de Sarov.

      Prima minune care a făcut-o Sfântul Serafim la această mănăstire a fost cu vindecarea lui Mihai Vasilievici Manturov, un om bogat care nu putea să meargă. După ce a fost uns cu untdelemn din candela Maicii Domnului de către Sfântul Serafim a putut să meargă. Atunci el și-a vândut averile și a devenit unul dintre ctitorii acestui sfânt lăcăș. Sfântul Serafim a prevestit că după moartea sa moaștele sale vor ajunge din nou la Diveevo. Fapt ce s-a întâmplat în anul 1991. Desigur că sunt foarte multe de scris, dar mă voi rezuma la atât. În viața Sfântului Serafim de Sarov putem afla multe lucruri frumoase despre acest sfânt lăcăș.

      Tot aici se găsesc și catedralele cu hramul Schimbarea la Față și Buna Vestire. După ce ne-am închinat la sfintele moaște ale sfintelor Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia am mers la masă. În incinta mănăstirii este o cantină de unde pelerinii își pot cumpăra mâncare. Odată cu lăsarea serii ne-am îndreptat spre hotel.

      Dimineață am revenit pentru a lua micul dejun. Părintele a constatat că șoferii lipseau. M-a rugat să merg în biserică să văd dacă îi găsesc. Însă din milostivirea Maicii Domnului și a Sfântului Serafim nu i-am găsit. Am profitat de aceasta și am mers să mă mai închin încă o dată la moaștele sfântului. I-am rugat pe pelerini să-mi dea voie, au înțeles că eram străin și nu s-au împotrivit. Bucuros că reușisem să mă închin pentru a doua oară am fugit să-l anunț pe părinte că nu i-am găsit. Mi-a spus să mai merg o dată. La fel, s-a întâmplat același lucru. Am trecut pentru a 3-a oară pe la Sfântul Serafim de Sarov. Undeva în spate la pancar niște doamne împărțeau pelerinilor câte 4 prescuri mici pe care erau inscripționate Maica Domnului Umilenie, Sfântul Serafim de Sarov, sau Sfânta Cruce. Am înțeles că este o tradiție lăsată de Sfântul Serafim, deoarece el împărțea de fiecare dată pesmeți pelerinilor care îl vizitau când era în viață. Între timp au venit alți colegi de grup după care ne-am îndreptat înspre Izvorul Sfântului Serafim de Sarov.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Pelerinaje

Fotografii

    • Buchet de icoane din Țara Sfântă II

      Buchet de icoane culese din Țara Sfântă în timpul pelerinajelor.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Fotografii