Poezii

    • Mama in costum popular
    • Mă iartă și veghează

      Îmi amintesc mirosul tău mamă.
      Și brațele tale moi.
      Din pântecele tău Îngere,
      din sfatul tău bun
      am crescut cu ochii spre cer și inima aici, pe pământ,
      spre a iubi oamenii.

      O carte voi scrie spre slava numelui tău.
      Bătrânețea ta îmi este la fel de dragă
      pe cât ți-a fost ție
      pruncia mea.

      Ți-am albit nopțile
      și am adormit
      în lumina alinării tale.

      Iată pruncul tău
      E acum bărbat.
      Iartă tu, Îngere, toată tristețea
      anilor cu pozne.

      Mă iartă și veghează.

  • Citeste mai mult
    • Mama si Stelica
    • Rugă pentru mama

      Măicuţă cu chipul blând,

      Ai plecat de pe pământ.

      La Domnul şi Dumnezeu,…

      La copil şi soţul tău,

      La ginere şi nepoţel,

      La fraţi şi rudele din cer.

      Noi cu toţi ne-am adunat,

      Cu rude şi întregul sat

      Şi la mormânt te-am purtat.

      La ceruri te-ai înălţat,

      La Iisus Marele Împărat,

      Cu drag Lui să te închini,

      Să aibă grijă de-ai tăi copii.

      De acolo să ne veghezi

      Cu drag să ne îmbrăţişezi.

  • Citeste mai mult
    • Sebica
    • Circul din pădure

      Sebică mândru fecior
      A bătut dintr-un picior
      Să se-adune fiecare
      De la mic la cel mai mare,

      Pe câmpia din poiană
      În frunte cu o joiană
      Defilând într-o paradă
      Cu păuni umflaţi în coadă.

      Veveriţele-n copac
      Prinse toate-ntr-un gopac
      Salutau pe maimuţele
      Care se distrau şi ele,

      Pe bursucii de pe trunchi
      Care cântau din rărunchi
      Dând târcoale la cucoane
      La cerşit de nuci şi poame.

      Iepuraşii ţopăind
      Spre intrarea de la ring
      Căpriori în urma lor
      Dau din coadă şi picior.

      La petrecere mai vin
      Crocodilii de pe Nil,
      Iar vulpea cea şireată
      Da din coada sa moţată.

      Toţi odată adunaţi
      Trec prin faţă la băiat
      Pe toţi să-i răsplătească
      Cu mâncare boierească.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Poezii

Cugetari

    • Maica Domnului Portarita
    • Minunile Maicii Domnului-Portărița

      Istoria acestei icoane este următoarea:

      Pe timpul împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, se afla în una din cetățile Niceei o văduvă care avea o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, mare și frumoasă. Icoana era păstrată într-un mic paraclis în care, zilnic, împreună cu fiul ei, înălța rugăciuni către Mântuitorul și Născătoarea de Dumnezeu. Înștiințându-se ostașii trimiși de împărat că văduva are o icoană în paraclis, au venit la ea și i-au zis:
      – Am venit să împlinim porunca împăratului, care a spus să distrugem toate icoanele. Dacă vrei să nu-ți luăm icoana, atunci să ne dai bani și nu te vom mai supăra.
      Atunci văduva i-a rugat să vină în ziua următoare și le va da bani. După plecarea ostașilor, văduva împreună cu fiul ei au luat icoana Maicii Domnului și au dus-o la malul mării, care se afla în apropiere și, cu lacrimi în ochi, au zis către Maica lui Dumnezeu: „Să nu te superi pe noi, Preabună Stăpână, dar fără voia noastră trebuie să ne despărțim de preasfânta ta icoană, ca să nu fie batjocorită de ostașii împăratului”.
      Apoi luând icoana, au pus-o pe apă dar icoana a rămas dreaptă și a pornit pe mare ca și cum ar fi fost purtată de o mână nevăzută. Atunci văduva a zis către fiul ei:
      – Eu sunt bătrână și nu mai am mult de trăit. De aceea, cu dragoste primesc să mor pentru dragostea Maicii Domnului și a lui Hristos. Iar tu, fiul meu, du-te la Sfântul Munte și slujește Maicii Domnului!”. Ascultând de îndemnul mamei sale, a plecat spre Sfântul Munte, după ce s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi.
      A doua zi venind ostașii și văzând că icoana nu mai este iar bătrâna nu are de unde să le dea bani, au ucis-o fără milă, iar fiul ei a venit la Sfântul Munte unde s-a călugărit și s-a nevoit, spunând părinților cele despre icoană. După ani de nevoință și-a dat sufletul în mâinile Maicii Domnului.
      Într-una din zile, părinții mănăstirii au văzut un stâlp de lumină care se înălța din mare până la cer. Adunându-se cu toții, s-au dus la malul mării să vadă această preaslăvită minune. Atunci au cunoscut că era o icoană care stătea în picioare pe mare. Urcându-se într-o barcă au încercat să se apropie de ea, dar icoana se depărta, nevoind să fie luată de ei. Încercând de mai multe ori și neputând reuși nimic, s-au întors în mănăstire și au început să se roage Maicii Domnului, ca să le dea în mâinile lor preasfânta ei icoană. După multe rugăciuni, Maica Domnului s-a arătat unui pustnic care locuia mai sus de mănăstire, cu numele Gavriil și i-a zis: „Să cobori la malul mării și să iei icoana mea, că vreau să mă dăruiesc vouă”. Ascultând de porunca Maicii Domnului, pustnicul a coborât la malul mării. Însemnându-se cu semnul crucii, a pășit pe mare ca pe uscat, iar icoana a venit pe apă în întâmpinarea lui. Luând-o în brațe și sărutând-o cu mare evlavie, a adus-o pe uscat. Când a pus piciorul pe pământ, în locul acela a izvorât un izvor, care curge și astăzi și care este numit „Agheasma Maicii Domnului”. Izvorul este la nivelul mării, dar are apă dulce, iar celor care o iau cu credință, le este vindecătoare de boli.
      Ieșindu-i înainte toți preoții îmbrăcați în veșminte, au dus-o cu mare cinste în biserică, unde au făcut Priveghere în cinstea Maicii Domnului. După terminarea slujbei, au încuiat biserica și s-au retras cu toții la chilii, preaslăvind pe Preacurata Stăpână. A doua zi, când a intrat paracliserul pentru a aprinde candelele, a văzut cu mirare că icoana Maicii Domnului dispăruse. Plin de spaimă, a plecat și a spus starețului de acest lucru. Căutând-o cu toții, au aflat-o că stătea în aer deasupra porților mănăstirii. Făcând rugăciuni, au luat-o și au dus-o din nou în biserică, dar a doua și a treia zi s-a repetat același lucru. Părinții, fiind în nedumerire, se rugau cu lacrimi Maicii Domnului să le arate ce trebuie să facă. Atunci, Maica Domnului s-a arătat din nou pustnicului Gavriil și i-a zis: „Spune părinților că am venit aici să îi păzesc eu pe ei, nu ei să mă păzească pe mine; de aceea, să nu mă mai supere ducând icoana mea în biserică”.
      Aflând starețul de toate acestea, a poruncit să se facă un paraclis la poarta mănăstirii, unde au așezat icoana și unde se află până în ziua de astăzi.

      Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, fiica țarului Rusiei, Alexei, s-a îmbolnăvit foarte grav. După nenumărate încercări pe la mulți doctori din acea vreme și-a întors nădejdea către Maica Domnului, rugând-o cu credință. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit că, dacă se va aduce din Sfântul Munte o copie a icoanei ei de la Mănăstirea Iviru, se va vindeca. La rugămintea țarului, au venit doi monahi de la mănăstire aducând o copie a icoanei Maicii Domnului. Când au ajuns cu icoana la curtea împărătească și s-au închinat cu toții, fiica țarului s-a făcut imediat sănătoasă. Drept mulțumire, țarul a dăruit Mănăstirii Iviru o mănăstire din Moscova, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care a devenit metocul Ivirului.

      Altădată, a venit la mănăstire un orb din naștere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, făgăduind că dacă îl va vindeca, primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii, îl va face din argint și-l va dărui mănăstirii. Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea și i-a deschis ochii, care nu văzuseră niciodată lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a văzut, a fost un lămâi. Mulțumind cu lacrimi Maicii Domnului și-a împlinit făgăduința, aducând un lămâi, destul de mare, făcut din argint și l-a pus în fața icoanei. De atunci, în fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate și acest lămâi și se pune în fața icoanei, pentru amintirea minunii și spre slava Prea-sfintei Fecioare.

      Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
      – Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!
      Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
      – De ce plângi, omule?
      Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
      Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
      – Nu mai fi necăjit, omule! Ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
      Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
      – Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
      Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
      Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

      Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru. Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând. Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta”. Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?”. Apoi au cântat Apărătoare Doamnă…
      Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea. A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei”.

      Altădată, venind pirații, un arab dintre ei cu numele Varvaros a lovit cu cuțitul în chipul Maicii Domnului, din care a început să curgă sânge. Văzând Varvaros aceasta, s-a căit pentru fapta sa și, părăsind faptele lui cele dintâi, a rămas în mănăstire, unde s-a botezat și s-a călugărit, făcând multă pocăință. Ajungând la înalte măsuri duhovnicești s-a sfințit, cunoscându-se sub numele de Sfântul Varvaros.

      Într-una din zile, terminându-se vinul, s-a arătat Preasfânta Stăpână umplând toate butoaiele. La fel s-a întâmplat cu uleiul și cu celelalte alimente, care se sfârșiseră. Același lucru se întâmplă până în ziua de astăzi, păstrându-se nemincinoasă făgăduința Maicii Domnului de a ocroti mănăstirea.

      De multe ori, venind turcii și cerând aur de la călugări, aceștia le ziceau: „Noi nu avem de unde să vă dăm. Mergeți, dacă vreți și luați din podoabele care sunt agățate la icoana Maicii Domnului”. Atunci turcii, privind cu frică la icoana Maicii Domnului, ziceau: „De acolo nu îndrăznim să luăm, căci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne îngrozește”. Și așa plecau, fără să ia nimic.
      Se spune că, aproape de sfârșitul lumii, va pleca icoana Preasfintei Fecioare din nou pe apă, precum a venit și atunci, călugării vor avea binecuvântarea să plece fiecare unde va voi, căci se va lua acoperământul Maicii Domnului de pe Sfântul Munte. Proorociile spun că, atunci când vor intra femeile în Sfântul Munte, va pleca și icoana.

      Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: „Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului – Editura Buna Vestire”.

  • Citeste mai mult
    • Sfantul Glicherie
    • Acatistul Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul

      După obișnuitul început se citesc:

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 2

      Ca o rază de lumină din părinţi credincioşi ai strălucit Sfinte Ierarhe Glicherie, şi cu dumnezeieştile cuvinte Biserica lui Hristos Dumnezeu ai împodobit, iar acum în ceruri în Biserica cea biruitoare, cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 2

      De la Sfântul Botez arvuna dreptei credinţe ai primit Sfinte Ierarhe Glicherie şi la vreme potrivită Dumnezeu te-a ridicat ca să curăţeşti Biserica Lui de neghina relei credinţe papistăşeşti. Pentru aceasta te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel de din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
      Bucură-te, cel ce cu dreapta credinţă te-ai împodobit;
      Bucură-te, că strămoşii tăi pentru credinţă au suferit;
      Bucură-te, că tu absenţa lor ai suplinit;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşilor ai pătimit;
      Bucură-te, că înnoirile papistaşilor ai ruşinat;
      Bucură-te, că adevărata credinţă prin răbdare şi pătimire ai demonstrat;
      Bucură-te, că din Suceava la laşi ai plecat;
      Bucură-te, că în Mănăstirea Cetăţuia ai intrat;
      Bucură-te, că viaţa călugărească acolo ai învăţat;
      Bucură-te, cel ce mintea cu dumnezeieşti cugetări ţi-ai luminat;
      Bucură-te, căci cu focul dragostei dumnezeieşti te-ai adăpat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 3

      După ce viaţa călugărească desăvârşit ai învăţat, la treapta diaconiei şi preoţiei ai fost ridicat Sfinţite Ierarhe Glicherie, slujind un an la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Paraschiva şi cu totul lui Dumnezeu dăruindu-te ai cântat: Aliluia!

      Icosul 3

      Dorind o viaţă mai aleasă, la Sfânta Mănăstire a Neamţului te-ai sălăşluit, unde pildă de viaţă sfântă tuturor arătându-te, preot slujitor ai fost rânduit şi întru toate credincios te-ai arătat Sfinte Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel ce pe toţi din Mănăstirea Cetăţuia viata sfântă i-ai învăţat;
      Bucura-te, cel ce în Mitropolia Moldovei ca preot ai slujit;
      Bucură-te, cel ce şi Cuvioasei Paraschiva cu credinţă i-ai slujit;
      Bucură-te, cel ce frica de Dumnezeu pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că tuturor pildă de viaţă sfântă te-ai arătat;
      Bucură-te, că pe Hristos în inima ta l-ai purtat;
      Bucură-te, că lui Dumnezeu cu smerenie şi credinţă te-ai rugat;
      Bucură-te, căci cu cuvântul şi fapta pe Hristos l-ai mărturisit;
      Bucură-te, că pe mulţi la dreapta credinţă i-ai povăţuit;
      Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai trăit;
      Bucură-te, că în ispite şi in pătimiri ca un diamant ai strălucit;
      Bucură-te, mărgăritar al credinţei, nebiruit de vrăjmaşi;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 4

      Cu răutate pornindu-se oarecând nou calendariştii asupra binecredincioşilor creştini ortodocşi, toţi fiii cei adevăraţi ai Bisericii noastre s-au bucurat nespus de mult de alegerea ta ca păstor al lor, Sfinte Ierarhe Glicherie, şi văzând în tine un puternic apărător al legii strămoşeşti au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 4

      Strălucind ca un luceafăr al Ortodoxiei, chemat ai fost de Mântuitorul Hristos la treapta preoţiei pe care ai slujit-o cu vrednicie jertfindu-te pentru dreapta credinţă; Domnul Iisus te-a ridicat pe tine în scaunul arhieresc, sfinţit fiind de Mitropolitul Galaction. Pentru aceasta, bucurându-ne de iconomia lui Dumnezeu te lăudăm pe tine cântând:
      Bucură-te, că preoţia la care ai fost chemat cu sfinţenie ţi-ai plinit;
      Bucura-te, că slujind Domnului cu frică, la treaptă mai înaltă ai fost chemat;
      Bucură-te, că Domnul cu cinstea arhierească te-a îmbrăcat;
      Bucură-te că Arhiereu vrednic lui Hristos te-ai arătat;
      Bucură-te, ca Mitropolit vrednic tuturor creştinilor ortodocşi te-ai dovedit;
      Bucură-te, căci cu toate virtuţile arhiereşti ai fost împodobit;
      Bucură-te, că spre păstorire mitropolia binecredincioşilor ţi s-a încredinţat;
      Bucură-te că ajutat fiind de popor Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că pe fiii tăi frica de Dumnezeu i-ai învăţat;
      Bucură-te, că prin post şi rugăciune pe toţi vrăjmaşii i-ai ruşinat;
      Bucură-te, cel ce întru ajutorul tuturor cu sârguinţă ai stat;
      Bucură-te, cel ce pe cei săraci totdeauna i-ai miluit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 5

      Vestea despre vieţuirea ta cu mare sfinţenie, sfinţite Ierarhe Glicherie, a ajuns până departe peste hotarele ţării noastre, şi, toţi auzind lăudau pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

      Icosul 5

      Şezut-ai pe scaunul Mitropoliei tuturor binecredincioşilor din toată România ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii lui Hristos, luminând pe toţi cu învăţăturile cele drepte ale credinţei strămoşeşti. Pentru aceasta şi noi cu umilinţă te lăudăm zicând:
      Bucură-te, că scaunul Mitropoliei în Slătioara Hristos ţi-a rânduit;
      Bucură-te, cel ce ca un fulger al turmei, ţara ai strălucit;
      Bucură-te, că ales păstor al turmei lui Hristos te-ai numit;
      Bucură-te, că de mâinile papistaşilor oile cuvântătoare le-ai ferit;
      Bucură-te, că ademenirile noilor calendarişti le-ai biruit;
      Bucură-te, că de ameninţările duşmanilor nicidecum nu te-ai înfricoşat;
      Bucură-te, căci cu arma adevărului te-ai înarmat;
      Bucură-te, căci pe popii cei mincinoşi cu mult curaj i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că împreună cu Părintele David pe vrăjmaşi ai biruit;
      Bucură-te, căci ca Sfântul Marcu Efeseanul ai fost legat;
      Bucură-te, că pentru adevăr în lanţuri ai fost legat;
      Bucură-te, că prin aceasta Sfinţilor Apostoli ai urmat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie !

      Condacul 6

      Propovăduind cu mare râvnă si îndrăzneală cuvântul Dumnezeului celui adevărat, Ierarhe Glicherie ţi-ai ferit credincioşii de uneltirile răilor prigonitori, întărindu-i pe toţi să rabde cu vitejie pentru Hristos care va da biruinţă. Drept aceea să-i cântăm toţi: Aliluia!

      Icosul 6

      Fiind hirotonit arhiereu după rânduiala Sfintelor Canoane la Moara Domnească din Bucureşti şi întorcându-te în Moldova la Mănăstirea Slătioara, cu mare bucurie ai fost primit de preoţi şi de poporul cel drept credincios pe toţi mângâindu-i în dreapta credinţă; pentru aceasta, cinstindu-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel plin de dumnezeiască râvnă care la ai tăi te-ai întors;
      Bucură-te, Ierarhe fericite al Domnului nostru Iisus Hristos;
      Bucură-te, cela ce de fiii duhovniceşti cu dragoste ai fost aşteptat;
      Bucură-te, că pe toţi fiii tăi ca arhiereu i-ai binecuvântat;
      Bucură-te, că din închisoare şi exil la SIătioara ai venit;
      Bucură-te, că iarăşi cu mare bucurie Părintele David te-a primit;
      Bucură-te, că Dumnezeu întru toate te-a întărit;
      Bucura-te, că pe toţi la dreapta credinţă i-ai îndreptat;
      Bucură-te, că pe cei rătăciţi cu mare îndrăzneală i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că de momeli şi daruri nu te-ai lăsat înşelat;
      Bucură-te, căci cu înfricoşări nu te-au înspăimântat;
      Bucură-te, că defăimare şi necinste ai răbdat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 7

      Mai înainte de hirotonisirea ta ca arhiereu, în ziua de Sfântul Grigorie al Neochesareei, de la Răchitoasa din exil ai fost răpit noaptea şi adus în Bucureşti, de frica noilor papistaşi, Ierarhe Glicherie, sfinţit fiind arhiereu ai luat crucea lui Hristos cântându-i cu credinţă: Aliluia!

      Icosul 7

      Hristos Mântuitorul nostru căutând spre sfintele tale rugăciuni te-a scos din temniţă şi din exil, preafericite Ierarhe Glicherie, spre folosul Bisericii tale, ca cel ce erai încercat prin toate greutăţile marilor mărturisitori ai adevărului; pentru aceasta şi noi lăudându-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel ce pentru adevăr în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, cel ce şi acolo ca în mănăstire cu tot sufletul te-ai rugat;
      Bucură-te, că Hristos a primit rugăciunea ta şi nu te-ai ruşinat;
      Bucură-te, că prin voia Lui din închisoare ai fost slobozit;
      Bucură-te, că pe toţi credincioşii în credinţă i-ai întărit;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate toate le-ai reclădit;
      Bucură-te, că lui Hristos Dumnezeu i-ai mulţumit;
      Bucură-te, că râvna ta pentru Ortodoxie Dumnezeu ţi-a răsplătit;
      Bucură-te, căci cu cunună cerească te-a încununat;
      Bucură-te, că mărturisitorilor celor de demult te-ai asemănat;
      Bucură-te, că împreună cu dânşii ai fost numărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 8

      Apărător celor dosădiţi şi puternic luptător împotriva noilor calendarişti care au stricat tradiţia frumoaselor aşezăminte ale Sfinţilor Părinţi te-ai arătat Ierarhe Glicherie, călăuzind turma ta cu strălucirea minunatelor tale nevoinţe prin pustietatea cea sălbatică a patimilor, către pământul făgăduinţei cereşti, al lui Hristos căruia împreună să-i cântăm: Aliluia!

      Icosul 8

      Cei ce iubeau minciuna şi inovaţiile papistăşeşti căutau asupra ta felurite pricini şi acuzaţii nedrepte pentru ca din nou să fii arestat şi izgonit din mijlocul turmei tale. Dar tu ca un adevărat păstor ai stat până la moarte şi ţi-ai pus sufletul pentru oile tale, Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta şi noi smeriţii te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cela ce eşti adevărat arhiereu al lui Hristos;
      Bucură-te, că tuturor credincioşilor le eşti de mare folos;
      Bucură-te, că în necazuri ca un diamant te-ai dovedit;
      Bucură-te, că viclenia papistaşilor ai vădit;
      Bucură-te, că de către dânşii cu cruzime ai fost schingiuit;
      Bucură-te, că răutatea lor întru nimic o ai socotit;
      Bucură-te, că după bătăi şi în tot felul de necazuri mai strălucit ai ieşit;
      Bucură-te, că la Piatra Neamţ până la moarte ai fost bătut;
      Bucură-te, că după bătaie la Bucureşti în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, că femeia ministrului de interne te-a hrănit şi te-a adăpat;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşească pe toate le-ai răbdat;
      Bucură-te, că puternicii timpului te-au persecutat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 9

      Cu multă grijă ai privegheat asupra duhovniceştii tale turme în vreme de furtună, Preasfinţite Ierarhe Glicherie, şi pe toţi i-ai îmbărbătat să nu se abată de la dreapta credinţă, ci lui Hristos Dumnezeu laudă să-i aducă strigând: Aliluia!

      Icosul 9

      Ca o mlădiţă odrăslită din tulpina neamului nostru, preafericite Glicherie, pentru credinţa ta şi pentru a păzi pe credincioşi în dreapta credinţă, ai fost aruncat în temniţă multe bătăi suferind,
      de cununa cea neveştejită a mărturisitorilor te-ai învrednicit; pentru aceasta şi noi cu dragoste strigăm ţie:
      Bucură-te, Ierarhe Glicherie că adevărul ai slujit;
      Bucură-te, că pentru popor şi dreapta credinţă mult ai pătimit;
      Bucură-te, că pentru predaniile sfinţilor mult te-ai ostenit;
      Bucura-te, cel ce cu bărbăţie pe potrivnici i-ai biruit;
      Bucură-te, cel ce în noianul pătimirilor te-ai arătat iscusit;
      Bucură-te, că pe fraţii cei mincinoşi prin înţelepciune i-ai biruit;
      Bucură-te, căci conducerea Sfântului Munte te-a blagoslovit;
      Bucură-te, că Patriarhul Ierusalimului te-a întărit;
      Bucură-te, că pe poporul cel credincios cu frica lui Dumnezeu l-ai îngrădit;
      Bucură-te că te-ai aflat neamului nostru stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 10

      Minunatele tale fapte bune, Ierarhe Glicherie, nu s-au măsurat cu lungimea vremii ci cu inima ta cea aprinsă pentru dreapta credinţă. Dar îndelunga ta păstorie a turmei lui Hristos, mai puternică a făcut inima ta; pentru aceasta te-ai învrednicit a fi împreună cu sfinţii şi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 10

      Ca un zid puternic te-ai arătat în faţa vrăjmaşilor credinţei strămoşeşti, Ierarhe Glicherie, că prin tot felul de chinuri au căutat să te slăbească în credinţa ta şi minciuna să o mărturiseşti. Dar tu ca un stâlp de foc ai rămas, până departe luminând şi pildă vie păstoriţilor tăi făcându-te. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm zicând ţie:
      Bucură-te, cel pe care jandarmii cu patul armei te-au lovit;
      Bucură-te, căci cu cizmele ai fost călcat şi strivit;
      Bucură-te, că prin gard de sârmă ghimpată ai fost trecut;
      Bucură-te, că până la moarte urmele rănilor le-ai purtat;
      Bucură-te, că prin suferinţe lui Hristos ai bineplăcut;
      Bucură-te, că din sângele tău pământul ţării s-a adăpat;
      Bucură-te, că adevărul cu viaţa ta l-ai pecetluit;
      Bucură-te, că în dreaptă credinţă ai rămas neclintit;
      Bucură-te, că dureri nesuferite ai răbdat;
      Bucură-te, că pilda sfinţilor mucenici ai răbdat;
      Bucură-te, că Ţara Moldovei prinos lui Dumnezeu te-a dat;
      Bucură-te, al Bisericii strămoşeşti stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 11

      De multe ori ai fost arestat, la ani grei de temniţă, ai fost osândit şi la moarte ai fost condamnat, sfinte Ierarhe Glicherie; dar tu răbdând asemeni celor de demult care mărturiseau adevărul, ai rămas neclintit în credinţă şi lui Dumnezeu laudă aducând cântai cu evlavie: Aliluia!

      Icosul 11

      Saizeci de ani ai păstorit biserica lui Hristos ca preot, arhiereu şi mitropolit îngrijindu-te de oile turmei tale duhovniceşti cu multă sârguinţă. Pentru aceasta, după cuviinţă te lăudăm pe tine şi zicem:
      Bucură-te, neobosit Păstor al turmei duhovniceşti;
      Bucură-te, că predaniile Sfinţilor Părinţi cu râvnă mucenicească le-ai păzit;
      Bucură-te, că pe fiii tăi în chinuri fiind nu i-ai părăsit;
      Bucură-te, că dreapta credinţă pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te cel ce cu osârdie pildele sfinţilor ai urmat;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate le-ai reconstruit;
      Bucură-te, cel ce Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că şi alte mănăstiri cu viaţă duhovnicească ai împodobit;
      Bucură-te, cel ce smerenia cea adâncă pe preoţii tăi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că marilor cuvioşi cu adevărat ai urmat;
      Bucură-te, că şi în Sfântul Munte multora le-ai fost folositor;
      Bucură-te, că şi la mormântul Domnului cu râvnă te-ai închinat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 12

      Dărâmat-au necredincioşii papistaşi toate sfintele biserici zidite de tine dar prin credinţa ta iarăşi le-ai ridicat şi ai slujit cu vrednicie în ele; iar acum, în ceruri fiind şi asupra bisericii tale veghind, mai mândre lăcaşuri s-au înălţat spre slava întregii ortodoxii. Pentru aceasta cu credinţa cântăm cu toţii lui Dumnezeu Cel ce pe toate spre bine le orânduieşte Aliluia!

      Icosul 12

       

      In vremea când s-a ridicat furtuna asupra Bisericii, te-a ales pe tine Dumnezeu, sfinte Ierarhe Glicherie, ca pe o corabie salvatoare a neamului românesc, pentru păstrarea dreptei credinţe. Iar după plecarea ta la cele cereşti ne-a dăruit Dumnezeu sfintele tale moaşte ca o comoară de mult preţ care se odihneşte în Mănăstirea Slătioara; pentru aceasta zicem către tine:
      Bucură-te, apărător neînfricat al turmei lui Hristos;
      Bucură-te, că te-ai arătat fiilor tăi adevărat păstor cuvios;
      Bucură-te, cel ce ai cinstit slujba cea încredinţată ţie;
      Bucură-te, că nu te-ai abătut de la Sfânta Ortodoxie;
      Bucură-te, că înainte de adormire îngerii ţi-au slujit Sfânta liturghie;
      Bucură-te, că acum cu sfinţii în ceruri ai mângâiere;
      Bucură-te, căci credinţa cea bună până la sfârşit o ai păzit;
      Bucură-te, căci împreună cu Sfinţii Apostoli lupta cea bună ai luptat;
      Bucură-te, căci cununa biruinţei şi a dreptăţii de la Hristos ai luat;
      Bucură-te, că pildă de viaţă înaltă pentru toţi ai lăsat;
      Bucură-te, fierbinte mărturisitor al credinţei strămoşeşti;
      Bucură-te, că şi acum din ceruri de noi te îngrijeşti;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 13

      O, preafericite Ierarhe Glicherie, care cu vrednicie lui Hristos ai slujit şi prin strădaniile şi pătimirile tale din această viată te-ai învrednicit să dobândeşti partea cea de-a dreapta Tatălui Ceresc, primind smeritele noastre rugăciuni de acum, cere de la bunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii Sale tărie iar ţării noastre pace, întru toate bună sporire, nouă credincioşilor iertare de păcate şi mare milă ca să cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

      Apoi se zice Icosul 1 şi condacul 1.

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Rugăciune către Sfântul Ierarh Glicherie

      Sfinte Ierarhe Glicherie cel ce ai fost cu adevărat trăitor cu multă smerenie al vieţii călugăreşti şi purtător al darurilor celor cereşti, ai pus credinţa cea dreptslăvitoare mai presus de toate cele vremelnice şi ai îndurat chinuri si condamnare la moarte pentru apărarea legii noastre strămoşeşti şi pentru poporul cel dreptcredincios pe care l-ai întărit şi legea cea sfântă l-ai învăţat. Datori suntem cu toţii să te cinstim pe tine care ai fost odrăslit în ţara Moldovei şi cu credinţa cea sfântă a Ortodoxiei ai fost împodobit iar acum te bucuri de slava mucenicilor şi a mărturisitorilor lui Hristos; primeşte rugăciunea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea Bunului şi Preamilostivului Dumnezeu cel în Treime lăudat. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe toata lumea care te cinsteşte pe tine ca pe un stâlp neclintit al dreptei credinţe. Roagă-te Domnului să se întărească unitatea şi dragostea de credinţă între fraţi, să se reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma dreptcredincioşilor de toată reaua întâmplare ca într-un cuget şi într-un glas să-L preaslăvim pe Dătătorul darurilor şi Mântuitorul nostru. Priveghează şi te roagă pentru noi, ca izbăviţi fiind prin mijlocirile tale de cursele celui rău, lupta cea bună a mântuirii să o ducem în toate clipele vieţii noastre rămânând neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilor noştri. Roagă-te Domnului să trimită grabnicul Său ajutor tuturor dreptcredincioşilor care aleargă la sprijinul şi ajutorul tău, să asculte toate cererile de mântuire şi de folos în viaţa de acum şi cea viitoare. Dă dar sfintelor tale moaşte ca toţi cei ce ţi se vor închina cu credinţă să primească ajutorul tău pentru cererea pe care fiecare din noi o facem, dobândind cele de folos spre binele nostru şi să preamărim pe Preabunul Dumnezeu, cel Întreit închinat în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

  • Citeste mai mult
    • Cum sa ne rugam
    • Cum să ne rugăm

      „Mie mi se pare că cel mai important pentru săvârșirea rugăciunii este concentrarea duhovnicească, sinceritatea sufletească, lepădarea de deșertăciunea lumească și de ispitele care te apasă în timpul rugăciunii, să se îndrepte în grabă către Dumnezeu. Nu la tot omul acest lucru este accesibil în măsuri egale.

      Rugăciunea către Domnul Dumnezeu se poate împărți, condiționat de starea sufletească a celui ce se roagă, în trei forme:

      1. Rugăciunea de cerere, când persoana care se roagă cere ajutorul lui Dumnezeu să-l izbăvească de nenorociri, pentru ajutorul aproapelui, pentru vindecarea de boli, pentru liniștire în scârbe, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru iertarea de păcate sau pentru adormiți. Rugăciunea de cerere pentru majoritatea credincioșilor se arată a fi cea mai principală. Chiar omul care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în deplinătate, se poate ruga într-un moment dificil Atotțiitorului cu rugămintea de scăpare. Venind in biserică și rugându-ne întotdeauna cerem ceva de la Dumnezeu.
      2. Rugăciunea de mulțumire este rugăciunea înălțată cu mulțumire pentru sprijinul dat omului în lucrările sale, pentru împlinirea dorințelor mai înainte cerute în rugăciune. Cu părere de rău, nu toți credincioșii se adresează lui Dumnezeu cu mulțumire; adică Dumnezeu mi-a dat, dar eu, la timpul potrivit, I-am mulțumit?
      3. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu este cea mai înaltă rugăciune către Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Este o preaslăvire adusă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate: pentru mâhnire, durere, nenorociri, pentru scăpare și izbăvire, pentru că trăim, pentru bucurie și scârbe și, încă o dată repet, pentru tot și pentru toate. Dumnezeu este Creatorul nostru, toate izvorăsc de la El, El ne-a creat pe noi și cu a Lui mare milostivire ne-a dat posibilitatea să ne mântuim sufletele noastre prin viața noastră cuvioasă, ca astfel să putem intra în Împărăția Sa. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu se aude în biserică întotdeauna, mai ales în timpul cel mai important din slujba bisericească: Sfânta Liturghie.

      Venind în Biserică, rugați-vă pentru prietenii dumneavoastră ca Domnul să le ajute să trăiască, să păzească și să înmulțească credința. Rugați-vă pentru vrăjmași și pentru cei ce vă necăjesc ca să vă împăcați cu ei. Niciodată să nu uitați să vă rugați pentru cei adormiți, rugăciunea voastră ajută sufletele plecate din viață. Luați aminte că întotdeauna trebuie să ajutăm oamenilor.”

      Părintele Arsenie, Amintirile Ludmilei Sergheievna, volumul III, Editura Bunavestire.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Cugetari

Pelerinaje

    • P1110868
    • La Mănăstirea Diveevo

      În vara anului 2013 am mers în Rusia pentru a face Inelul de Aur. În acest fel am ajuns și la Mănăstirea Diveevo.

      La fel ca multe alte obiective și acesta era unul dintre visele mele. Cu doi ani înainte de a ajunge aici, primisem în dar de la o doamnă, prietenă foarte bună, o iconiță cu Sfântul Serafim de Sarov. Doamna avea icoana de la Ierusalim. O pusesem în casă lângă celelalte icoane și mă rugam cu credință Sfântului Serafim să mă ajute să ajung la el. Luasem blagoslovenie de la duhovnic (să nu-mi fie spre laudă) de a citi 40 de acatiste la Sfântul Serafim de Sarov. De câte ori mergeam la Biserica Sfântului Nectarie din Iași, pe unul dintre pereții bisericii, mai exact în strana din stânga era o icoană mare a Sfântului Serafim și printre alte rugăminți îi ceream să mă ajute să ajung la el. Simțeam puterea sfântului și mă asiguram că voi ajunge.

      Dorința s-a îndeplinit după doi ani. Am ajuns în satul Diveevo în jurul prânzului. Sincer mă așteptam să găsesc mănăstirea în pădure, însă, Mănăstirea Diveevo se află în centrul satului. Am mers și ne-am cazat și după ce ne-am primenit, ne-am îndreptat pașii înspre mănăstire. Nu ne venea să credem ochilor, 4 catedrale mari și o clopotniță înalta de 78 de metri. Peste tot erau flori și lumea mișuna precum albinele. Ardeam de nerăbdare să ajung la racla Sfântului Serafim, la Icoana Umilenie, și la celelalte sfinte. Auzisem că în curtea mănăstirii în tulpina unui mesteacăn a crescut un cap de urs, îmi doream să-l văd și să-l ating așa după cum veți vedea în fotografii.

      Am mers la Catedrala Sfintei Treimi și ne-am așezat la una dintre intrări. Erau grupuri mai multe. Fiecare intra pe ce ușa dorea, dar totul se făcea în deplină liniște și ordine. Mai puțin noi românii… Odată intrați în biserică ne-am închinat cu evlavie la Moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Aveai impresia că timpul stă pe loc. Simțeai o pace nemaiîntâlnită. Alături la câțiva metri se găseau 4 cutii de sticlă în care se găseau lucrurile Sfântului Serafim de la papuci până la sapă și topor. În partea dreaptă a catedralei se află Icoana Maicii Domnului Umilenie. Nu puteai să nu plângi privind la duioșenia Maicii Domnului. În acest timp era slujba Vecerniei.

      După slujba Vecerniei, am ieșit cu toții pentru a merge pe drumul Maicii Domnului Kanavka. Despre acest drum se spune că Sfântul Serafim de Sarov le-a poruncit călugărițelor să-l sape. Însă ele s-au lenevit, părându-li-se greu. Dar, într-o zi una din călugărițe vede un călugăr bătrân care săpa șanțul, ea s-a apropiat și îl vede pe Sfântul Serafim care a dispărut, ramanandu-i doar târnăcopul și lopata. Maica le-a povestit celorlalte din mănăstire după care au decis să împlinească voința sfântului. Săparea drumului a durat 3 ani. Pe acest drum călugărițele cu pelerinii merg zilnic după Vecernie cu icoana Maicii Domnului, spunând în gând de 150 de ori rugăciunea Borogodisnaia: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

      Drumul are 800 de metri și toți reușesc să spună de 150 de ori rugăciunea. La capătul drumului toți pelerinii se închină la icoana Maicii Domnului după care este dusă în biserică. Pe acest drum Maica Domnului trece zilnic și în funcție de credința fiecărui pelerin îi împlinește dorința. Au fost cazuri de oameni foarte bolnavi care s-au vindecat pe loc sau de alte probleme.

      În grupul nostru era o doamnă din Republica Moldova care a cunoscut o călugăriță și astfel am putut intra să vizităm prima mănăstire Kazanskaya cât și celelalte două biserici care i-au urmat cu hramurile Nașterea Domnului și Nașterea Maicii Domnului unde erau moaștele sfintelor adormite. Sfânta Alexandra prima stareță și fondatoarea întregului ansamblu de la Diveevo. În aceste biserici se citește Psaltirea neîncetat. În Biserica Nașterea Domnului arde veșnic o lumânare, iar în Biserica Nașterea Maicii Domnului arde o candelă, nestinsă niciodată.

      Istoria spune că fondatoarea mănăstirii este monahia Alexandra care era de neam nobil cu numele inițial Agatha Semenovna Melgunova. Ea i-a încredințat mănăstirea și obștea în grija starețului de la Mănăstirea Sarov care l-a rândul său i-a încredințat-o Sfântului Serafim de Sarov.

      Prima minune care a făcut-o Sfântul Serafim la această mănăstire a fost cu vindecarea lui Mihai Vasilievici Manturov, un om bogat care nu putea să meargă. După ce a fost uns cu untdelemn din candela Maicii Domnului de către Sfântul Serafim a putut să meargă. Atunci el și-a vândut averile și a devenit unul dintre ctitorii acestui sfânt lăcăș. Sfântul Serafim a prevestit că după moartea sa moaștele sale vor ajunge din nou la Diveevo. Fapt ce s-a întâmplat în anul 1991. Desigur că sunt foarte multe de scris, dar mă voi rezuma la atât. În viața Sfântului Serafim de Sarov putem afla multe lucruri frumoase despre acest sfânt lăcăș.

      Tot aici se găsesc și catedralele cu hramul Schimbarea la Față și Buna Vestire. După ce ne-am închinat la sfintele moaște ale sfintelor Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia am mers la masă. În incinta mănăstirii este o cantină de unde pelerinii își pot cumpăra mâncare. Odată cu lăsarea serii ne-am îndreptat spre hotel.

      Dimineață am revenit pentru a lua micul dejun. Părintele a constatat că șoferii lipseau. M-a rugat să merg în biserică să văd dacă îi găsesc. Însă din milostivirea Maicii Domnului și a Sfântului Serafim nu i-am găsit. Am profitat de aceasta și am mers să mă mai închin încă o dată la moaștele sfântului. I-am rugat pe pelerini să-mi dea voie, au înțeles că eram străin și nu s-au împotrivit. Bucuros că reușisem să mă închin pentru a doua oară am fugit să-l anunț pe părinte că nu i-am găsit. Mi-a spus să mai merg o dată. La fel, s-a întâmplat același lucru. Am trecut pentru a 3-a oară pe la Sfântul Serafim de Sarov. Undeva în spate la pancar niște doamne împărțeau pelerinilor câte 4 prescuri mici pe care erau inscripționate Maica Domnului Umilenie, Sfântul Serafim de Sarov, sau Sfânta Cruce. Am înțeles că este o tradiție lăsată de Sfântul Serafim, deoarece el împărțea de fiecare dată pesmeți pelerinilor care îl vizitau când era în viață. Între timp au venit alți colegi de grup după care ne-am îndreptat înspre Izvorul Sfântului Serafim de Sarov.

  • Citeste mai mult
    • Izvor Sarov
    • Izvorul Sfântului Serafim de Sarov

      În luna iunie a anului 2013 după ce am vizitat Mănăstirea Diveevo am mers și la Izvorul tămăduitor al Sfântului Serafim de Sarov.

      Purtam încă în suflet bucuria primită după închinarea la sfintele moaște ale Sfântului Serafim de Sarov și la Icoana Umilenia. De la mănăstire am luat autocarul și ne-am îndreptat înspre pădure la izvorul sfântului ce se află la o distanță de un kilometru. Odată coborâți din autocar am mers pe o cărare până la izvor. Spre binele nostru nu era aglomerat. Am putut să admirăm priveliștea în tihnă.

      Se spune că acest izvor face mai multe minuni decât scăldătoarea Vitezda din Ierusalim. Izvorul a apărut printr-o minune după ce Sfântul Serafim de Sarov a întâlnit-o pe Maica Domnului însoțită de Sfântul Apostol Petru și Sfântul Ioan Teologul. Atunci Maica Domnului a dat cu toiagul în pământ și a țâșnit acest miraculos izvor. Apa este foarte rece, își menține temperatura de 4 grade pe tot parcursul anului.

      Pe lac este un ponton de lemn unde sunt amplasate câteva cabine în care oamenii se bagă și coboară în lac. Personal am vrut să înot. Am intrat într-o cabină pentru a mă schimba și am mers pe o margine a lacului după care am coborât pe o scară în apă. Mi s-a spus că trebuie să-mi fac cruce înainte de intrare. Am simțit apa rece până în vârful capului. Am înotat până la o altă scară de pe alt mal. Am repetat operațiunea încă de două ori. După ce am băut agheasmă, luându-ne și în sticle, ne-am îndreptat spre autocar, unde o pelerină din grup ne-a servit cu palincă pentru a ne încălzi. Sunt oameni care fac baie și iarna și nu pățesc nimic, din contra sunt nenumărate cazurile în care oamenii s-au vindecat chiar și de boli incurabile.

      Se spune că împărăteasa Alexandra Feodorovna avea 4 fete și suferea că nu avea un moștenitor. Își dorea foarte mult acest lucru. În anul 1903 a mers la canonizarea Sfântul Serafim de Sarov. După slujba de canonizarea a mers la izvor, a făcut baie și s-a rugat să nască un copil de parte bărbătească. Minunea s-a întâmplat născându-l pe țareviciul Alexei.

      Pe timpul bolșevicilor, izvorul a fost astupat cu ciment, dar Sfântul Serafim s-a arătat de mai multe ori soldaților. Odată a lovit cu toiagul precum odinioară Maica Domnului și a țâșnit apă. Lumea a aflat și a început să vină iarăși la izvor. Comuniștii au încercat să astupe izvorul cu un buldozer, dar nu au reușit; utilajele se stricau de fiecare dată. Odată chiar i s-a arătat Sfântul Serafim unei persoane care conducea utilajul și i-a spus că nu va reuși. Izvorul va rămâne pentru totdeauna pentru vindecarea oamenilor.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Pelerinaje

Fotografii

    • IMG_2170
    • Locul și Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul

      La începutul lunii februarie, în 2017, am fost în pelerinaj în Israel. În una dintre zile am mers și în localitatea Ein Karem.

      Aici s-a născut Sfântul Proroc Ioan Înaintemergător. Din milostivirea Bunului Dumnezeu ajungeam pentru a 3-a oară în acest loc. De fiecare datăam avut alt ghid. Am fost mai întâi să vizităm Izvorul Sfântului Ioan Botezătorul, locul unde Sfânta Elisabeta a intrat în piatră pentru a nu fi prinsă de soldații lui Irod. În zona izvorului, la aproximativ 200 de metri, a fost descoperit și mormântul Sfintei Elisabeta. Pe mormânt a fost construită o capelă.

      După vizitarea peșterii Sfântului Ioan Botezătorul și a mormântului Sfintei Elisabeta, ne-am întors în centrul Ein Karemului. Am parcat autocarul și ne-am îndreptat înspre Biserica Nașterii Sfântului Ioan. În drum spre biserică erau terase care ne făceau cu ochiul, însă ne-am continuat drumul pe o străduță îngustă plină de magazine cu suveniruri. Vânzătorii de aici vorbeau și limba română. Am ajuns și la biserică. Odată intrați în curte, pe un zid din partea stângă se aflau inscripții în mai multe limbi printre care și în limba română. Părintele ghid ne-a explicat semnificațiile lor. Pe partea dreaptă se află biserica care a suferit de-a lungul timpului mai multe transformări. Biserica este compusă din mai multe încăperi. De menționat că este catolică. Am intrat în biserică și undeva în pardoseală era o gaură prin care se vedea la subsol locul casei Sfântului Zaharia și a Sfintei Elisabeta. Undeva în partea stângă se află locul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Am coborât pe scări și am ajuns în față unui mic altar. Sub acest altar era o piatră de marmură albă pe care era inscripționat: HIC PRECURSORI DOMINI NATUS EST. Deasupra acestei pietre veghează mereu două candele aprinse.

      Ne-am închinat cu emoție, am sărutat și am atins piatra, după care am vizitat cealaltă parte din biserică.

  • Citeste mai mult
Vezi toata categoria Fotografii