La fragi

În copilărie, obişnuiam, în fiecare vară, să merg la cules de fragi, zmeură, mure sau bureţi, cu fraţii, surorile şi vecinii noştrii.
Cunoşteam foarte bine pădurile din împrejurimile satului care se învecina cu izlazul din Sasca Mare, Şinca, Bogata, Slătioara, şi o parte din satele comunei Mălini.

Multe locuri sau pârăiaşe aveau denumiri care se mai păstrează şi în zilele de astăzi cum ar fi: Mielușoaia, Prisos (unul din locurile de inspiraţie ale lui Nicolae Labiş), Săscuţa Nicorici, Săscuţa, Fagan, Bogațica, Piciorul Lupului, Căsoi, La Cabană, Piciorul lui Vasile Rariţa, La Toacă, etc. sau cele 7 poieni: Poiana la Maici, Poiana Fântânii, Poiana Bourii, Poiana cu Ferigă, Poiana cu Mesteceni, Vârful Poienii, Groapa Poienii.

De multe ori mergeam în locuri mai indepartate, cum ar fi în Vârful Poienii (a şasea poiana) sau Groapa Poienii sau chiar mai departe. De fiecare dată ne era frică să nu ne întâlnim cu câinii de la stână; nu aveam frică de animalele sălbatice cum aveam de ei.
Întâmplarea a făcut că odată, pe când ne apropiam de un parchet din Groapa Poienii, să auzim lătrând câinii de la stână; am luat-o cu toţii la fugă şi în Vârful Poienii  am găsit un măr pădureţ şi ne zgripțuram cu toţii să ne urcăm în el, fiecare în legea lui; nu se mai gândea nimeni la celălalt, important era să fii urcat în copac.

Îmi amintesc cum o vecină s-a prins de o creangă uscată a mărului care a cedat şi s-a rupt cu tot cu ea, căzând pe spate cu creanga îmbrăţişată la piept, fiind foarte convinsă că este în copac. Sora ei mai mică o întreabă ce face jos, iar ea a răspuns că se ţine de creangă să nu cadă s-o mănânce câinii, la care sora sa îi spune: vezi că eşti pe pământ.
În grupul nostru mai erau alte două vecine surori, cea mai mare reuşind să se urce în copac, iar cealaltă mai mică s-a îndepărtat câţiva metrii de copac, aşezându-se pe iarbă şi strigând în gura mare: “aşa o să stau să mă mănânce câinii”.
După vreo jumătate de oră, ne-am dus într-un alt copac, de data asta un carpen, unde de frică mă apucase un tremurat de picoare şi mă ţineau ceilalţi să nu cad din copac.
La scurt timp am coborât şi am venit în locurile mai apropiate de sat pentru a culege măcar o cană de fragi. Ajunşi aici cele patru vecine s-au luat la bătaie între ele de la fragi, dându-şi cu cănile de fragi peste cap. Într-un final, ne-am întors acasă dezamăgiţi de cantitatea de fragi culeasă, și experiența avută in acea zi.

Monah pribeag

În pădure, lângă un brad,
Şade un monah pribeag;
În timp ce vitele păştea,
La Domnul ruga-şi înălţa.

Să-i ierte orice faptă rea
Făcută în viaţa sa,
Să-i ierte şi pe copiii săi,
Pe rude şi duşmanii săi,

Să-i ajute familia lui
Să meargă-n împărăţia cerului,
În raiul cel ceresc
Unde drepţii sălăşluiesc.

Şi cum stătea şi se ruga,
Din vale zgomot auzea;
Pe cărare încet urcau,
Ai săi copii la el veneau

În deal, spre vârful de la toacă,
Să poposească şi ei oleacă
Şi mare bucurie a fost
Când s-au văzut în acel loc.

Şi-au dat îmbrăţişarea părintească,
Cum e tradiţia strămoşească
La creştinii adevăraţi,
Ce vețuiesc ca între fraţi.

Îşi aminteau cum, de fiecare dată,
Se opreau să bată în toacă,
La sfânta cruce să se închine,
Să le fie pe drum bine.

Nătăfleaţă

 

Mă dusei astăzi la piaţă
Să cumpăr nişte verdeaţă;
La intrare fu Nătăfleaţă
Ce-nvârtea încet o traistă.

Aştepta din cer să cadă
Un baton cu marmeladă,
Cum din cer nimic nu pica
Îi dau ceva din traista mea.

Cu mâna repede a luat
Pomana ce eu i-am dat
Şi sărea de bucurie
Poate îi mai dau o mie.

Să pună la pălărie,
Să nu mai spună lumea toată:
Uitaţi-l pe Nătăfleaţă
Cu para mălăiaţă,
Cum cerşeşte pe la piaţă.

Banca din parc

În fiecare zi trec prin parc,
La banca unde ne îmbrăţişam cu drag
Şi încet ne căutam privirea
Până ne întâlneam fericirea

În ochii tăi îmi vedeam viața,
Precum soarele dimineaţa;
De pe buze-ţi luam dulceaţă,
Precum florile apă din ceaţă

Aşa în braţe am fi stat,
De nu venea al tău bărbat…
Îmbrăţişaţi sub clar de lună,
Am vrut să-ţi pun inel de cunună

Vin aici pentru a câta oară?
Găsesc mereu banca goală.
Şi mă cuprinde de tine un dor,
De-mi este frică să nu mor.