Pe umerii lui moș Stelică

Pe umerii lui moş Stelică,
De nimica nu mi-e frică:
Nici de câine, nici pisică,
Nici de harnica furnică.

Nu mi-e frică nici de arici
Din grădină la bunici,
Nici de scumpii fluturaşi
Ce zboară-n cercuri pe imaş.

Nici de vulpea cea şireată
Ce dă târcoale la poiată,
Nici de broaştele din lac
Ce cânta mereu „oac oac”.

Nici de Rilă Iepurilă
Ce se sperie de şopârlă,
Nici de micuţii bursuci
Ce dansează pe butuci.

Moş Stelică le alungă
Şi pe umeri mă ridică
El mă ia de subsuori,
Şi m-aruncă pan’ la nori.

Ruga bătrânilor

O, tineri, vă rugăm pe voi,
Să aveţi milă şi de noi,
Ca ieri am fost tineri şi eroi,
Azi murim de griji şi de nevoi.

Viaţa ne-a trecut iute ca gândul,
În timp ce pentru voi munceam pământul,
Prin soare, ploi şi mult noroi,
Cu drag să vă creştem pe voi

Să n-aveți de noi ruşine
Că cerem un colţ de pâine,
Cui oare, i-ar fi trecut prin gând
Că ne-om ruga s-ajungem în mormânt…

Să aşteptăm ca viaţa să ne treacă,
S-ajungem la Domnul pe lumea cealaltă,
Să nu mai suferim aici din greu,
Să fim îmbrăţişaţi de îngeri şi de Dumnezeu.

 

Sursa foto: teologie.net

Despre muncă

„Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor. Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.”

Pildele lui Solomon (Cap. 6, 6-8)

Puf de păpădie

Jos în iarbă pe câmpie
Am găsit o păpădie,
O rup cu mânuţa mea
Şi-ncep a o studia.

O fi floare sau pisică
Sau vreun pui de rândunică,
O întreb, dar ea nu-mi spune
Care-i rostul ei pe lume.

Îl întreb pe moş Stelică
Cine-i pufoşenia mică?
El îmi spune c-a fost floare
Şi de-acuma vrea să zboare.

El cu drag mă ia în braţe
Şi începe să-mi arate
Cum să suflu-n păpădie
Ca să zboare pe câmpie.