Porumbeii din parc

Părinţii mei m-au luat cu ei
Să dau mâncare la porumbei,
Îi privesc cu drag cum zboară
Şi în cete mă-nconjoară.

Ei nu văd că punga-i goală
Şi se pun la mine-n poală
Şi aşteaptă aliniaţi
Că să fie mângâiaţi.

Eu îi mângâi pe căpușor
Şi le spun poveşti de dor,
Ei se fac că mă ascultă
Şi dansează că la nuntă.

Turturica

Turturico, ce să-ţi fac
Că te-ai suit în copac?
Eu te ascult cu mare drag
Şi de-acasă stând pe prag.

Privesc uimit la mama mea,
Cum începe a te-ngâna
Şi din buze a şuiera
Pe note cântarea ta.

Şi vă-ntreceți în viu grai
Ca sopranele-n sarai,
Privesc şi mă uimesc,
Pe amândouă vă iubesc.

Te înşeli dacă mai crezi
Că pe-aici n-o să mă vezi;
De cobori şi vii la mine,
Îţi promit că vin şi mâine.

La cosit

Moş Stelică s-a gândit
Să mă ducă la cosit,
Unde-o fi iarba mai deasă,
Să învăţ să trag la coasă.

Şi la amiază-n ziua mare,
Când soarele arde mai tare,
La umbră ne-om pune
Sub frunzișul de alune.

Sus pe crengi sunt păsărele
Ce ne cânta cântecele,
Eu cu drag privesc la ele
Şi le aduc şi floricele

Ce din brazde le-am cules
Pentru al lor gingaş vers,
Împletesc câte-o cunună
La gât să şi le pună.

Privirea ta

În zadar mă lupt cu nemurirea,
Tu şi cu ochii închişi, mă seduci cu privirea.
Încerc s-alerg pe căi neştiute,
Privirea ta din spate mă ajunge.

Ţi-aud în noapte ţopăitul din mers
Acompaniat în sunet de pian în univers,
Şoaptele tale cum clipocesc…
Le aud în suflet şi înnebunesc.

În timp ce spre luceafăr te îndrepţi,
M-ascund în noapte şi sper să nu mă vezi;
Luceafărul îţi luminează a ta cale,
Te văd cum cobori la cascada din vale.

Şi mor sedus de-al tău chip,
Cuprins de spaimă încep să strig
Şi valea toată urlă şi răsună..
Durerea din suflet ajunge până la lună.

Model foto – Xenia Ilie