După cum am scris în articolul “Pelerinaj la Mănăstirea Sfântul Pavel – Sfântul Munte Athos”, după ce am vizitat şi ne-am închinat la Mănăstirea Sfântul Pavel a trebuit să aşteptăm o maşină de la Schitul Pavel care să ne preia. A durat câteva ore şi noi cei mai tineri am luat-o pe jos urcând muntele pe drumul pe care circulau maşinile.Panorama era superbă, era o pădurice de stejărei şi pini (la coborâre erau şi alte specii de arbori printre care şi dafini); la un moment dat ne-am oprit şi am îmbucat nişte zacuscă şi dulceaţă pe care au avut-o colegii de drum. După un timp a venit şi maşina de la Schitul Lacu, ne-am urcat şi am făcut în jur de 2 ore prin pădure; cu toate că era primăvară, sus pe munte mai era încă zăpadă.

Ajunşi la schit, am fost primiţi de către călugării români, care ne-au cazat şi ne-au pus la masă. Am vizitat un pic împrejurimile şi chilia principală unde ne-am închinat la Icoana Sfântului Dimitrie şi a Maicii Domnului numită Lacuschitiotisa, după care am mers la magazin pentru cumpărături, aici călugării fac tămâie cu diverse arome, cea mai căutată fiind Sparta, au şi sticluţe cu mir, sau esenţe de parfum, toate fiind făcute de călugării schitului, plus icoane şi cărţi şi alte obiecte religioase, vin natural, săpun natural cu diverse arome, plante medicinale, etc.

Dimineaţa am participat la Sfânta Liturghie după care am stat la masă, am primit 2-3 kg de măsline murate pentru drum (erau foarte bune, ne-a spus ghidul că erau un pic sparte cu piatra şi puse la murat în apă de mare). A venit un microbuz să ne preia şi ne-am îndreptat spre celelalte mănăstiri din Sfântul Munte. Am vizitat în jur de 8 mănăstiri în acea zi, după care seara ne-am cazat la Mănăstirea Sfântului Andrei.

Acest schit mai este cunoscut şi sub numele de Schitul Sfântul Mucenic Dimitrie. Se află în partea centrală a Peninsulei, între Turnul Amalfino şi Mănăstirea Sfântul Pavel. Schitul este locuit de călugări români şi aparţine Mănăstirii Sfântul Pavel.

«Lako» (cu litere grecești) în traducere înseamnă «groapă», adică «Schitul din groapă». Într-adevăr, este înconjurat din trei părți de munți, cu o singură ieșire spre mare, pe valea pârâului.
Chiliile Schitului Lacu sunt: Chilia Buna Vestire, Chilia Sfântului Mare Mucenic Artemie, Chilia Sfântului Ierarh Nicolae, Chilia Acoperământul Maicii Domnului, Chilia înălțarea Domnului, Chilia întâmpinarea Domnului, Chilia Sfântului Prooroc Ilie, Chilia Cuviosului Antonie cel Mare.

Fiecare chilie are câte un stareț sub ascultarea căruia se nevoiesc cei care fac parte din obștea lui. În timpul săptămânii, fiecare chilie își are programul ei, iar duminica și în sărbători se întâlnesc cu toții la biserica mare a schitului, numită Kiriacou (adică biserica de duminică), unde săvârșesc slujbele împreună. La sărbătorile mari se fac privegheri de toată noaptea. După privegheri se retrag din nou la chilii, unde petrec în liniște și rugăciuni restul săptămânii.

Starețul schitului se schimbă anual, adică fiecare chilie are un an conducerea schitului. Starețul schitului poartă numele de Dicheu – adică cel care este drept și face dreptate.

O mare mângâiere a părinților din schit este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită «Lacuschitiotisa». Icoana este de o rară frumusețe, fiind pictată după modelul icoanei «Prodromița».
Spunea unul din părinții schitului că, mergând odată în Cipru, a trecut pe la o familie cunoscută. Aceștia aveau o fetiță în spital, grav bolnavă, urmând să fie operată. Călugărul a fost rugat să meargă la spital și să le binecuvânteze fetița. La spital, monahul a scos o iconiță cu Maica Domnului «Lacuschitiotisa», a binecuvântat pe bolnavă făcându-i semnul crucii pe cap și i-a dat să sărute iconița. Imediat fetița s-a ridicat din pat și a zis mamei sale:
– Mamă, nu mai sunt bolnavă! Nu mai am nevoie de operație! Să mergem acasă, că m-a vindecat Maica Domnului.

Altădată, un creștin cunoscut unui părinte din schit mergea cu mașina, având toată familia cu el. Conducând cu viteză mare, la o intersecție i-a ieșit o mașină în față. Neavând altă soluție a călcat brusc frâna și a răsucit volanul. Mașina a ieșit de pe șosea, fiind gata să se răstoarne. Atunci au văzut o mână de femeie care a apucat mașina și a îndreptat-o pe drumul ei. Mașina și-a continuat mersul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Aceasta s-a petrecut în timpul nopții. După această minunată izbăvire de la moarte, omul a tras mașina pe dreapta și a zis soției: „Maica Domnului ne-a salvat!”. Și căutând în buzunar a găsit că avea cu el o copie după icoana Maicii Domnului «Lacuschitiotisa». Chiar în noaptea aceea a sunat la părintele cunoscut din Schitul Lacu și i-a zis: „Părinte, Maica Domnului «Lacuschitiotisa» ne-a salvat de la moarte sigură”. Apoi a făgăduit că va contribui cu o sumă de bani pentru a fi îmbrăcată icoana în argint.

La biserica mare a schitului se află o părticică din Lemnul Sfintei Cruci și câte o părticică din moaștele Sfântului Haralambie și a Sfinților Mucenici de la schitul Ivirului: Eftimie, Ignatie și Acachie. De asemenea, la Chilia Sfântului Mare Mucenic Artemie se găsește o părticică din Lemnul Sfintei Cruci și părticele din moaștele mai multor sfinți: Sfântul Mare Mucenic Artemie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Cuviosul Siluan Atonitul, Cuviosul Sofronie Caliga (care a fost stareț al Mănăstirii Sfântul Pavel) ș.a.
Multe mici părticele de sfinte moaște sunt și la celelalte chilii ale Schitului Lacu.

Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: ” Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului”.

[Best_Wordpress_Gallery id=”12″ gal_title=”Lacu”]