O, tineri, vă rugăm pe voi,
Să aveţi milă şi de noi,
Ca ieri am fost tineri şi eroi,
Azi murim de griji şi de nevoi.
Viaţa ne-a trecut iute ca gândul,
În timp ce pentru voi munceam pământul,
Prin soare, ploi şi mult noroi,
Cu drag să vă creştem pe voi
Să n-aveți de noi ruşine
Că cerem un colţ de pâine,
Cui oare, i-ar fi trecut prin gând
Că ne-om ruga s-ajungem în mormânt…
Să aşteptăm ca viaţa să ne treacă,
S-ajungem la Domnul pe lumea cealaltă,
Să nu mai suferim aici din greu,
Să fim îmbrăţişaţi de îngeri şi de Dumnezeu.
Sursa foto: teologie.net
Profund și din păcate multe cazuri de acest gen! Felicitări Stelique! Îmi place!
Mulțumesc Cezar!
Ma plec in fata sensibilitatii dumneavoastra, domnule profesor. Toata stima si respectul! Atat de multa emotie, adevar si realitate in atat de putine cuvinte. Va felicit!
Mulțumesc!
Frumos spus… dar àsta e cazul extrem caci o mare parte din cei bàtrîni au parte si de multe împliniri, bucurii si liniste. Roata vietii aduce tot felul de intîmplàri si aventuri …
Mulțumesc Radu!
Emotionante versuri, triste dar adevarate …din pacate :'( <3 !!! Felicitari pentru sensibilitatea dincolo de cuvinte si usurinta de a transpune in versuri stari, idei, sentimente, emotii, trairi…(y) Stelian !!!
Multumesc Irina!