În al 2-lea pelerinaj efectuat în Țara Sfântă am ajuns și la locul botezării lui Iisus Hristos.
Cu toate că era vara, în luna august, mai exact, nu m-am băgat în Iordan. Îmi amintesc că mergeam prin pustiu și la un moment dat a trebuit să o luăm pe un drum împrejmuit cu un gard de sârmă. Am aflat de la ghid că înainte a fost zona militarizată și nimeni nu putea să intre. Și acum sunt echipe de militari înarmați care păzesc zona. După acordul de pace încheiat între Iordania și Israel a fost posibilă vizitarea acestui loc. Pe malul celălalt al Iordanului erau alți pelerini și câteva familii care asistau la botezul unui prunc.
În alt pelerinaj efectuat iarna, la începutul lui februarie, am ajuns din nou la locul botezării lui Iisus. De data aceasta am îmbrăcat o cămașă cumpărată de la șoferul autocarului și am intrat în Iordan, cu toate că apa este tulbure, chiar mâloasă, de o culoare verzuie. Erau mai multe grupuri de pelerini. Citeai pe chipul fiecăruia bucuria și împlinirea visului de a ajunge în acest loc sfânt. După ce ne-am scufundat de 3 ori, am ieșit din Iordan și la mal ne aștepta preasfințitul Dionisie care ne stropea și ne binecuvânta cu apă din Iordan, având niște vlăstare de stuf. Părintele ghid ne-a spus că știe cazuri de pelerini care au avut boli grele și s-au vindecat după baia din râu. De altfel, cunosc un caz care după întoarcerea în România, având o criză de dureri, s-a îmbrăcat cu cămașa și a scăpat.
După vizitarea acestui loc ne-am îndreptat spre alt obiectiv mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru ajutorul dat.
