Măicuţă cu chipul blând,
Ai plecat de pe pământ.
La Domnul şi Dumnezeu,…
La copil şi soţul tău,
La ginere şi nepoţel,
La fraţi şi rudele din cer.
Noi cu toţi ne-am adunat,
Cu rude şi întregul sat
Şi la mormânt te-am purtat.
La ceruri te-ai înălţat,
La Iisus Marele Împărat,
Cu drag Lui să te închini,
Să aibă grijă de-ai tăi copii.
De acolo să ne veghezi
Cu drag să ne îmbrăţişezi.
Mai mare durere nu există ca atunci cind iti pierzi stilpul sustinator! Am trecut prin aceste momente si te inteleg foarte bine.Roagate neincetat ptr sufletul ei si cind ai nevoie spunei durerea! De acolo de Sus te va ajuta!
Va multumesc pentru ganduri!
Mamă este un cuvânt sfânt,nici eu nu mai am cui spune ce mă doare dar….Asta este legea firii si cu totii mergem spre cer .Frumoasă poezie .Felicitări !
Mulțumesc!
M-ai facut sa plang!!!
Ce frumos!!! Mai compun copii ruga pentru mama!!!!!
Dumnezeu sa o aseze in lumea celor drepti!
Mulțumesc!