Pe o stradă din Ierusalim,
Întâlnii un pelerin
Ce-şi ducea cu greu în spate
A lui desagă cu păcate.

Îl privesc şi-i dau bineţe
Şi-ncepu că să mă întrebe
De n-am să-i dau un colţ de pâine,
Că n-a mâncat de două zile.

Lumea cu milă îl privea
Cum îşi ducea desaga sa;
Plângând din greu viaţa sa,
Lacrimi multe el vărsa.

Şi-ncep uşor să-l iscodesc
Despre Tatăl Cel ceresc..
Îmi spune cum de mic a visat
Să ajungă la Împărat;

Dorea să ajungă la mormânt,
Să-l întâlnească pe Cel Blând,
Cu drag să-l îmbrățișeze
De păcate să-l dezlege;

Să meargă şi la liturghie
Domnului să I se închine,
Să vadă şi el cu bucurie
Cum lumina din cer vine.

Dorea să mai ajungă la un altar,
La stâlpul de care Domnul a fost legat;
Cuprins de milă şi de frici,
Să audă bătăile de bici.

Să sărute şi locul crucii,
Unde Preasfânta cu ucenicii
Pe Iisus l-au coborât
Că să-l coboare în mormânt.