În primul pelerinaj efectuat la Ierusalim, după ce am vizitat bisericile de pe Muntele Eleon, am coborât înspre Grădina Ghetsimani trecând printr-un cimitir evreiesc.

Ne-am oprit la „Biserica Dominus Flevit – Domnul a plâns” aflată în custodia franciscanilor. Am admirat panorama Ierusalimului și ne-am continuat drumul înspre Biserica Sfintei Maria Magdalena de origine rusească, Biserica Tuturor Națiunilor (locul unde Iisus s-a rugat înainte de fi prins și vândut), grădina cu măslini de pe timpul lui Iisus și Biserica Mormântului Maicii Domnului îngrijită de ortodocși.

Biserica arată ca o peșteră în care trebuie să cobori mai multe trepte, pe o parte si pe cealaltă, fiind două paraclise. Pe bolta bisericii sunt prinse foarte multe candele. În funcție de credința și evlavia fiecăruia se pot petrece minuni, trăiri sufletești unice, descoperiri și emoții nemaintâlnite. Se intră în sfântul mormânt al Maicii Domnului pe care se află și altarul de slujire a sfintei liturghii. La ieșire din mormânt, în spatele acestuia se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ierusalimiteanca”.

La Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului am ajuns de fiecare dată după ce făceam drumul crucii. De la sfântul mormânt la această biserica drumul este lin în comparație cu alte trasee făcute în pelerinaj.

Biserica Adormirii Maicii Domnului este construită pe locul unde a fost casa ei și în care a trăit timp de 12 ani după răstignirea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos și unde a revenit spre sfârșitul vieții când a fost aleasă ca apostol la Pogorârea Sfântului Duh, primind și țara în care trebuia să propovăduiască evanghelia la fel ca și ceilalți apostoli, în zona Georgiei de astăzi.

Acolo a reușit să-și cumpere o casă cu banii pe care i-a primit din vânzarea unei părți din moștenirea de la Nazaret și, de asemenea, cu banii primiți de pe moștenirea pe care a avut-o Sfântul Ioan Evanghelistul odată cu înfierea pe care a primit-o la răstignirea lui Iisus Hristos, atunci când i-a spus „iată fiul tău” devenind astfel fiu al Maicii Domnului.

În virtutea acestui act public, în dreptul roman există contractul prin strigare, el a avut dreptul să-și vândă casa, locuința lui din partea părinților și așa cu banii primiți a putut să cumpere locuința din Sion, din apropierea locului unde a fost Cina cea de Taină și Pogorârea Sfântului Duh.

Casa este locul unde s-au adunat apostolii la momentul despărțirii de Maica Domnului la adormirea sa, așa cum au fost în preajma lui Iisus Hristos în diferite ocazii. După cum știm, Sfântul Apostol Toma ajunge mai târziu. Motiv pentru care lumea ii spune zăbavnicul. Doar că în evanghelie se spune clar că apostolii au fost aduși pe norii cerului din toate colțurile lumii de unde se aflau la propovăduit. Desigur că am putea spune că ei aveau puterea să conducă și să direcționeze norul după propria voință, și că sfântul apostol Toma leneș fiind, a ales să ajungă mai târziu.

Dar nu este așa, ci de la Dumnezeu a fost pentru că el credea în înviere și știa că și Maica Domnului o să urce la cer. Dumnezeu a orânduit ca el să ajungă mai târziu și să le spună sfinților apostoli că a văzut-o deasupra Ierusalimului înălțându-se la cer și, că de la ea a primit cinstitul omofor. Apostolii n-au crezut.

Spre mângâierea și spre încredințarea lor s-a deschis mormântul și l-au aflat gol. Au lăsat în mormânt braul Maicii Domnului până în timpul împărătesei Pulheria.

Casa Maicii Domnului a fost nelocuită o perioada destul de lungă de timp, deoarece Maica Domnului l-a însoțit pe Sfântul Apostol Ioan în toate călătoriile lui, locuind o bună perioada de timp în Cipru la Lazăr (cel a 4-a zi înviat) până la moartea lui, când a fost îngropat lângă Arnaca. Spre sfârșitul vieții revine la Ierusalim, trăind în casa de pe Sion în jur de 8 ani. Aici există o biserica construită identic după proiectele făcute de împărăteasa Elena, încercând să reproducă pe absida altarului mozaicul care exista în acea zona în aceea perioadă. Biserica a fost sfințită la 14 septembrie în anul 326, cu puțin timp înaintea sfințirii bisericii celei mari din Ierusalim. Biserica este deosebită nu neapărat prin arhitectură, ci și prin acustică pe care o are. Ne-am convins de acest lucru intr-un pelerinaj în care toți pelerinii am cântat „Îngerul a strigat”.

La subsolul ei este de fapt nivelul străzii și nivelul casei din timpul lui Iisus Hristos. Dacă vă întrebați de ce nu se mai păstrează ruine din vremea lui Iisus Hristos și a Maicii Domnului, explicația este una simplă. Maică Domnului a murit cu puțin timp înainte de dărâmarea Ierusalimului in anul 77. Știm că Maica Domnului nu a împlinit 70 de ani. Casa a rămas in proprietatea altcuiva și a fost dărâmată odată cu Ierusalimul când a fost arat cu plugul de către romani.

[Best_Wordpress_Gallery id=”71″ gal_title=”Adormirea Maicii Domnului”]