Pe Muntele Tabor am ajuns pentru prima dată în anul 2009.
Era primăvară, în aprilie. Odată ajunși la poalele muntelui a trebuit să parcăm autocarul și să așteptăm să ne vină rândul pentru a fi preluați de niște microbuze mici pentru a ajunge la mănăstirea din vârful muntelui. Noi i-am spus “deal” pentru că nu are o înălțime mare, în jur de 570 metri. În parcare erau câteva zeci de autocare. Tot aici erau și magazine cu suveniruri și produse alimentare/bar. Eram nerăbdători să ajungem și să atingem locul unde Domnul nostru Iisus Hristos s-a urcat cu cei trei apostoli, Petru, Iacov și Ioan, și li s-a arătat lor împreună cu proorocii Moise și Ilie schimbându-și fața, arătându-și în acest fel Dumnezeirea. Am fost informați că în biserica ne vom închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – “Trandafirul neveștejit”. Această icoană este o copie, o xilogravură după icoana originală din Grecia care a fost pusă într-o sticlă și aruncată în mare și după o perioada de timp a ajuns la malul marii lângă portul Haifa unde a fost găsită de un creștin din Nazaret, acesta predându-o mănăstirii. La această icoană sunt foarte multe fotografii, mărturii ale părinților care nu puteau să facă copii, sau ale persoanelor care s-au vindecat de diferite boli grave. Îmi amintesc că în primul pelerinaj era un băiat care și-a pus dorința să se căsătorească. A cumpărat o tăbliță pe care erau imprimate două verighete și a agățat-o la Icoana Trandafirul neveștejit. În vara aceluiași an a cunoscut-o pe viitoare soție și au făcut nuntă.
În alt an, mai exact în 2012, am mers din nou pe Muntele Tabor, de data aceasta special pentru a vedea minunea arătării norului sfânt. Am decis împreună cu alți pelerini să urcăm muntele pe jos. Priveliștea era foarte frumoasă. Ajunși la mănăstire, ne-am închinat și am încercat să prindem un loc în curtea mănăstirii pentru a participa la slujba. Aproape de miezul nopții am fost serviți cu cafea și dulciuri de post. Cu toate acestea simțeam că picăm jos din picioare din cauza oboselii. Ne fura pe toți somnul. Orele treceau și se apropia dimineața. După orele 4 spre 5 așteptam să-și facă apariția norul. La un moment dat simțeam o boare, o briza care începea să ne răcorească și un miros puternic de mir, o mireasmă nemaiîntâlnită. Toți creștinii au început să țipe, fiecare în limba lui, erau creștini din foarte multe țări, unii plângeau de bucurie, alții îi mulțumeau și-i dădeau slavă lui Dumnezeu. După petrecerea minunii și încheierea slujbei, ne-am închinat încă o dată la sfânta icoană și am coborât spre autocar. Nu se poate descrie în cuvinte ceea ce simțea fiecare creștin care a participat la minune. Îmi aminteam de când eram în țară și mă întorceam de la Sfânta Înviere, dimineața, în ciripitul păsărilor cu sufletul împlinit.
Ajunși la autocar ne-am îmbarcat și am plecat spre hotel pentru a ne odihni.
În anul 2017, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns iarăși pe Muntele Tabor, de data aceasta împreună cu părintele duhovnic, două dintre surorile mele, unul dintre cumnați și mai mulți creștini din biserica. A fost din nou un prilej de bucurie și împlinire.
[Best_Wordpress_Gallery id=”65″ gal_title=”Tabor”]