În vara anului 2013 am mers în Rusia pentru a face Inelul de Aur. În acest fel am ajuns și la Mănăstirea Diveevo.

La fel ca multe alte obiective și acesta era unul dintre visele mele. Cu doi ani înainte de a ajunge aici, primisem în dar de la o doamnă, prietenă foarte bună, o iconiță cu Sfântul Serafim de Sarov. Doamna avea icoana de la Ierusalim. O pusesem în casă lângă celelalte icoane și mă rugam cu credință Sfântului Serafim să mă ajute să ajung la el. Luasem blagoslovenie de la duhovnic (să nu-mi fie spre laudă) de a citi 40 de acatiste la Sfântul Serafim de Sarov. De câte ori mergeam la Biserica Sfântului Nectarie din Iași, pe unul dintre pereții bisericii, mai exact în strana din stânga era o icoană mare a Sfântului Serafim și printre alte rugăminți îi ceream să mă ajute să ajung la el. Simțeam puterea sfântului și mă asiguram că voi ajunge.

Dorința s-a îndeplinit după doi ani. Am ajuns în satul Diveevo în jurul prânzului. Sincer mă așteptam să găsesc mănăstirea în pădure, însă, Mănăstirea Diveevo se află în centrul satului. Am mers și ne-am cazat și după ce ne-am primenit, ne-am îndreptat pașii înspre mănăstire. Nu ne venea să credem ochilor, 4 catedrale mari și o clopotniță înalta de 78 de metri. Peste tot erau flori și lumea mișuna precum albinele. Ardeam de nerăbdare să ajung la racla Sfântului Serafim, la Icoana Umilenie, și la celelalte sfinte. Auzisem că în curtea mănăstirii în tulpina unui mesteacăn a crescut un cap de urs, îmi doream să-l văd și să-l ating așa după cum veți vedea în fotografii.

Am mers la Catedrala Sfintei Treimi și ne-am așezat la una dintre intrări. Erau grupuri mai multe. Fiecare intra pe ce ușa dorea, dar totul se făcea în deplină liniște și ordine. Mai puțin noi românii… Odată intrați în biserică ne-am închinat cu evlavie la Moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Aveai impresia că timpul stă pe loc. Simțeai o pace nemaiîntâlnită. Alături la câțiva metri se găseau 4 cutii de sticlă în care se găseau lucrurile Sfântului Serafim de la papuci până la sapă și topor. În partea dreaptă a catedralei se află Icoana Maicii Domnului Umilenie. Nu puteai să nu plângi privind la duioșenia Maicii Domnului. În acest timp era slujba Vecerniei.

După slujba Vecerniei, am ieșit cu toții pentru a merge pe drumul Maicii Domnului Kanavka. Despre acest drum se spune că Sfântul Serafim de Sarov le-a poruncit călugărițelor să-l sape. Însă ele s-au lenevit, părându-li-se greu. Dar, într-o zi una din călugărițe vede un călugăr bătrân care săpa șanțul, ea s-a apropiat și îl vede pe Sfântul Serafim care a dispărut, ramanandu-i doar târnăcopul și lopata. Maica le-a povestit celorlalte din mănăstire după care au decis să împlinească voința sfântului. Săparea drumului a durat 3 ani. Pe acest drum călugărițele cu pelerinii merg zilnic după Vecernie cu icoana Maicii Domnului, spunând în gând de 150 de ori rugăciunea Borogodisnaia: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Drumul are 800 de metri și toți reușesc să spună de 150 de ori rugăciunea. La capătul drumului toți pelerinii se închină la icoana Maicii Domnului după care este dusă în biserică. Pe acest drum Maica Domnului trece zilnic și în funcție de credința fiecărui pelerin îi împlinește dorința. Au fost cazuri de oameni foarte bolnavi care s-au vindecat pe loc sau de alte probleme.

În grupul nostru era o doamnă din Republica Moldova care a cunoscut o călugăriță și astfel am putut intra să vizităm prima mănăstire Kazanskaya cât și celelalte două biserici care i-au urmat cu hramurile Nașterea Domnului și Nașterea Maicii Domnului unde erau moaștele sfintelor adormite. Sfânta Alexandra prima stareță și fondatoarea întregului ansamblu de la Diveevo. În aceste biserici se citește Psaltirea neîncetat. În Biserica Nașterea Domnului arde veșnic o lumânare, iar în Biserica Nașterea Maicii Domnului arde o candelă, nestinsă niciodată.

Istoria spune că fondatoarea mănăstirii este monahia Alexandra care era de neam nobil cu numele inițial Agatha Semenovna Melgunova. Ea i-a încredințat mănăstirea și obștea în grija starețului de la Mănăstirea Sarov care l-a rândul său i-a încredințat-o Sfântului Serafim de Sarov.

Prima minune care a făcut-o Sfântul Serafim la această mănăstire a fost cu vindecarea lui Mihai Vasilievici Manturov, un om bogat care nu putea să meargă. După ce a fost uns cu untdelemn din candela Maicii Domnului de către Sfântul Serafim a putut să meargă. Atunci el și-a vândut averile și a devenit unul dintre ctitorii acestui sfânt lăcăș. Sfântul Serafim a prevestit că după moartea sa moaștele sale vor ajunge din nou la Diveevo. Fapt ce s-a întâmplat în anul 1991. Desigur că sunt foarte multe de scris, dar mă voi rezuma la atât. În viața Sfântului Serafim de Sarov putem afla multe lucruri frumoase despre acest sfânt lăcăș.

Tot aici se găsesc și catedralele cu hramul Schimbarea la Față și Buna Vestire. După ce ne-am închinat la sfintele moaște ale sfintelor Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia am mers la masă. În incinta mănăstirii este o cantină de unde pelerinii își pot cumpăra mâncare. Odată cu lăsarea serii ne-am îndreptat spre hotel.

Dimineață am revenit pentru a lua micul dejun. Părintele a constatat că șoferii lipseau. M-a rugat să merg în biserică să văd dacă îi găsesc. Însă din milostivirea Maicii Domnului și a Sfântului Serafim nu i-am găsit. Am profitat de aceasta și am mers să mă mai închin încă o dată la moaștele sfântului. I-am rugat pe pelerini să-mi dea voie, au înțeles că eram străin și nu s-au împotrivit. Bucuros că reușisem să mă închin pentru a doua oară am fugit să-l anunț pe părinte că nu i-am găsit. Mi-a spus să mai merg o dată. La fel, s-a întâmplat același lucru. Am trecut pentru a 3-a oară pe la Sfântul Serafim de Sarov. Undeva în spate la pancar niște doamne împărțeau pelerinilor câte 4 prescuri mici pe care erau inscripționate Maica Domnului Umilenie, Sfântul Serafim de Sarov, sau Sfânta Cruce. Am înțeles că este o tradiție lăsată de Sfântul Serafim, deoarece el împărțea de fiecare dată pesmeți pelerinilor care îl vizitau când era în viață. Între timp au venit alți colegi de grup după care ne-am îndreptat înspre Izvorul Sfântului Serafim de Sarov.