Sub greutatea sfintei cruci
Ale noastre păcate le duci,
Cu toţii am contribuit
Pe cruce să fii răstignit.
Prin ura ce avem către vecini
Ţi-am pus pe cap cununa de spini
Şi sângele îţi curge pe chip în jos,
Faţa de la tine noi ne-am întors.
Noi mereu păcătuim,
La Tine nu ne gândim,
Nu-i vedem pe cei săraci,
Îi ponegrim pe-ai noştri fraţi.
În multe păcate şi desfrâu
Copiii noştri ni-i omorâm,
De la un capăt la celălalt,
Nu ne mai înţelegem unul cu alt’
Te rog Doamne să ne ierţi,
În casa Ta să ne primeşti,
Ca pe tâlharul ce striga
Să-l pomeneşti întru împărăţia Ta.
Bunà Stelicà,
Multumiri incà odatà pentru poeziile tale. Ma întreb citeodatà cind o sa ne si bucuràm de invierea Domnului si de mesajul sau de pace si iubire ? Parcà prea predominà in rindul crediciosilor o simtire de vinà, greutate si complex de inferioritate ceea ce e contrar cu mesajul de speranta si impartasire a valorilor duhovnicesti ce ni s-au transmis in crestinism. Doamne ajutà si Luminà.
Radu, Bruxelles
Adevărat ai spus, cred că sentimentul de vinovăție, greutate și complexul de inferioritate vin de la multitudinea păcatelor pe care le face fiecare in parte!