După ce-am vizitat Mănăstirea Dionisiu, a doua zi am pornit pe jos înspre Mănăstirea Sfântul Pavel. Am mers pe o cărare îngustă printre stânci şi buruieni pe deasupra mării. Recunosc că îmi era un pic frică să nu mă duc în prăpastie. La un moment dat am ajuns pe un tapșan pe malul mării unde era un turn vechi, după care ne-am îndreptat spre mănăstire. Am ajuns la locul unde Maica Domnului i-a poruncit împărătesei Maro să se oprească şi să nu mai înainteze întrucât de acolo începe împărăţia ei.
În această mănăstire se păstrează darurile care au fost aduse de Magi la Naşterea Mântuitorului Hristos: aur, smirnă şi tămâie. Ele au fost aduse la mănăstire de împărăteasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit să-i dea de soţie sultanului Murad al II-lea pe fiica lui, Maro. Sultanul i-a îngăduit să trăiască în credinţa creştinească. Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima soţie, ca pe copilul ei. Mai târziu, acest Mahomed va cuceri Constantinopolul.
Evlavioasa Maro, gândindu-se şi la moartea sa, a cerut voie sultanului să se retragă undeva la linişte. Sultanul i-a îngăduit să meargă la Seres, în Grecia. În 1470, Maro a venit cu corabia la Sfântul Munte, la limanul Mănăstirii Sfântul Pavel. Adusese cu ea darurile Magilor (aur 14 bucăţi, smirnă 62 bucăţi şi tămâie înşirată pe sîrmă), pe care voia să le dăruiască mănăstirii. A coborât din corabie şi se îndrepta spre mănăstire ducând în braţele sale acele daruri. I-au ieşit în întâmpinare stareţul împreună cu preoţii, îmbrăcaţi în veşminte. La jumătatea drumului care duce spre mănăstire şi unde astăzi se află un paraclis, s-a auzit deodată o voce femeiască venind din înălţimea cerului şi zicând: „Maro, opreşte-te! Să nu mergi mai departe! De aici începe împărăţia altei Regine, a Împărătesei cerurilor, a Doamnei Născătoare de Dumnezeu, îngrijitoarea, acoperitoarea, doctorul şi păzitoarea Sfântului Munte”.
Auzind aceste cuvinte împărăteasa Maro s-a oprit înspăimântată. Apoi, dăruind sfintele daruri şi celelalte odoare pe care le adusese stareţului şi părinţilor, s-a întors la corabie, nevrând să o mai supere pe Maica Domnului, Stăpâna acestui loc sfânt.
În biserica mănăstirii se află moaşte de la 98 de sfinţi, dintre care amintim: capul Sfintei Muceniţe Nimfodora şi o parte din mâna dreaptă a Sfintei Muceniţe Mitrodora; o parte din capul Sfântului Antim, episcopul Nicomidiei; părticele de la: Sfântul Ioan Cucuzel, Sfântul Lazăr cel a patra zi înviat, Sfântul Luca Evanghelistul, Sfântul Mucenic Artemie, Sfântul Gherasim Kefalonitul, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Evanghelist Matei, Sfânta Teofana Împărăteasa, Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul Ioan Rusu, Sfântul Ioasaf al Indiei, Sfântul Petru Atonitul, Sfânta Mucenița Fevronia, Sfânta Mucenița Marina, Cuvioasa Macrina.
Se mai află şi două bucăţi mari din Lemnul Sfintei Cruci, precum şi icoana Maicii Domnului numită «Oglinda», pe care împărăteasa Teodora, soţia lui Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, o păstra în camera ei; pe o parte era icoana Maicii Domnului, iar pe spate era oglindă. Noaptea o întorcea şi se ruga la Maică Domnului, iar ziua o folosea ca oglindă, ca să nu fie cunoscută de soţul ei.
Din păcate în primul pelerinaj n-am putut să ne închinăm decât în biserica la Icoana Maicii Domnului numită Mirovlitisa (Izvorâtoarea de Mir), după care a trebuit să aşteptăm o maşină de la Schitul Lacu care să ne preia. Într-un alt pelerinaj pe care l-am avut la Mănăstirea Sfântul Pavel, am avut ocazia să particip la toate slujbele din zi (Vecernia, Pavecerniţa, Utrenia şi Sfânta Liturghie care se fac împreună după miezul nopţii. Un lucru foarte interesant care mi s-a întâmplat în toate pelerinajele din Sfântul Munte Athos a fost faptul că deşi uneori simţeam oboseala de peste zi, noaptea mă trezeam înainte de a suna telefonul, indiferent că era miezul nopţii, ora 2.00 sau 4.00 dimineața, trăiam slujbele la o intensitate foarte mare. În primul pelerinaj nu-mi dădeam seama dacă întâlnesc oameni (mă refer la călugări, sau preoţi) sau dacă erau îngeri în chip omenesc. Aici la această mănăstire stareţul are obiceiul ca în timpul utreniei să meargă o dată sau de câteva ori cu o lumânare aprinsă în mâna, prin faţa fiecărui călugăr sau pelerin care stă în strană (scaun). N-am aflat motivul, cineva spunea că verifică dacă nu doarme careva, sau poate este un mod de a binecuvânta.
O minune legată de Mănăstirea Sfântul Pavel care m-a impresionat foarte mult (am plâns în timp ce o citeam) este următoarea: părintele Andrei, care mai târziu a ajuns stareţ, se afla la metocul mănăstirii, la Monoxiliti, care se află mai la o margine a Sfântului Munte, aproape de Uranopolis. Într-una din zile, coborând la mare să aducă câteva lemne pe care le avea adunate, a văzut o femeie îmbrăcată în negru stand pe o piatră, în mâna femeia avea trei cărţi. Când a văzut-o, părintele Andrei a rămas nedumerit. S-a apropiat de ea şi a întrebat-o: „Cine eşti şi ce faci aici? Poate ai nevoie să te ajut cu ceva!”. Atunci femeia i-a zis: „Eu sunt Stăpâna acestor locuri. Într-o carte îi scriu pe cei care vin în Sfântul Munte şi rămân pentru totdeauna, în a doua pe cei care vin şi se nevoiesc un timp, apoi pleacă, iar în a treia pe cei care doar vizitează şi pleacă”.
Părintele Andrei a privit-o nedumerit şi luându-şi lemnele a plecat spre casa unde locuia. S-a dus apoi în bisericuţă să-şi facă Vecernia. Când s-a uitat la icoana Maicii Domnului a tresărit: avea acelaşi chip ca femeia pe care o întâlnise. A ieşit în grabă din biserica şi a plecat spre mare. Când a ajuns, nu a mai găsit-o. Atunci, cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să i se arate din nou. Pe când se ruga a simţit o mireasma foarte plăcută, dar pe Maica Domnului nu a mai văzut-o.
Trag nădejde că Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu se va milostivi şi de mine păcătosul şi mă va scrie în cartea vieţii şi îmi va fi mijlocitoare la dreapta judecată.
Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: ” Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului”.
[Best_Wordpress_Gallery id=”10″ gal_title=”Pavel”]