Moş Stelică s-a gândit
Să mă ducă la cosit,
Unde-o fi iarba mai deasă,
Să învăţ să trag la coasă.

Şi la amiază-n ziua mare,
Când soarele arde mai tare,
La umbră ne-om pune
Sub frunzișul de alune.

Sus pe crengi sunt păsărele
Ce ne cânta cântecele,
Eu cu drag privesc la ele
Şi le aduc şi floricele

Ce din brazde le-am cules
Pentru al lor gingaş vers,
Împletesc câte-o cunună
La gât să şi le pună.