• Maica Domnului Portarita
    • Minunile Maicii Domnului-Portărița

      Istoria acestei icoane este următoarea:

      Pe timpul împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, se afla în una din cetățile Niceei o văduvă care avea o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, mare și frumoasă. Icoana era păstrată într-un mic paraclis în care, zilnic, împreună cu fiul ei, înălța rugăciuni către Mântuitorul și Născătoarea de Dumnezeu. Înștiințându-se ostașii trimiși de împărat că văduva are o icoană în paraclis, au venit la ea și i-au zis:
      – Am venit să împlinim porunca împăratului, care a spus să distrugem toate icoanele. Dacă vrei să nu-ți luăm icoana, atunci să ne dai bani și nu te vom mai supăra.
      Atunci văduva i-a rugat să vină în ziua următoare și le va da bani. După plecarea ostașilor, văduva împreună cu fiul ei au luat icoana Maicii Domnului și au dus-o la malul mării, care se afla în apropiere și, cu lacrimi în ochi, au zis către Maica lui Dumnezeu: „Să nu te superi pe noi, Preabună Stăpână, dar fără voia noastră trebuie să ne despărțim de preasfânta ta icoană, ca să nu fie batjocorită de ostașii împăratului”.
      Apoi luând icoana, au pus-o pe apă dar icoana a rămas dreaptă și a pornit pe mare ca și cum ar fi fost purtată de o mână nevăzută. Atunci văduva a zis către fiul ei:
      – Eu sunt bătrână și nu mai am mult de trăit. De aceea, cu dragoste primesc să mor pentru dragostea Maicii Domnului și a lui Hristos. Iar tu, fiul meu, du-te la Sfântul Munte și slujește Maicii Domnului!”. Ascultând de îndemnul mamei sale, a plecat spre Sfântul Munte, după ce s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi.
      A doua zi venind ostașii și văzând că icoana nu mai este iar bătrâna nu are de unde să le dea bani, au ucis-o fără milă, iar fiul ei a venit la Sfântul Munte unde s-a călugărit și s-a nevoit, spunând părinților cele despre icoană. După ani de nevoință și-a dat sufletul în mâinile Maicii Domnului.
      Într-una din zile, părinții mănăstirii au văzut un stâlp de lumină care se înălța din mare până la cer. Adunându-se cu toții, s-au dus la malul mării să vadă această preaslăvită minune. Atunci au cunoscut că era o icoană care stătea în picioare pe mare. Urcându-se într-o barcă au încercat să se apropie de ea, dar icoana se depărta, nevoind să fie luată de ei. Încercând de mai multe ori și neputând reuși nimic, s-au întors în mănăstire și au început să se roage Maicii Domnului, ca să le dea în mâinile lor preasfânta ei icoană. După multe rugăciuni, Maica Domnului s-a arătat unui pustnic care locuia mai sus de mănăstire, cu numele Gavriil și i-a zis: „Să cobori la malul mării și să iei icoana mea, că vreau să mă dăruiesc vouă”. Ascultând de porunca Maicii Domnului, pustnicul a coborât la malul mării. Însemnându-se cu semnul crucii, a pășit pe mare ca pe uscat, iar icoana a venit pe apă în întâmpinarea lui. Luând-o în brațe și sărutând-o cu mare evlavie, a adus-o pe uscat. Când a pus piciorul pe pământ, în locul acela a izvorât un izvor, care curge și astăzi și care este numit „Agheasma Maicii Domnului”. Izvorul este la nivelul mării, dar are apă dulce, iar celor care o iau cu credință, le este vindecătoare de boli.
      Ieșindu-i înainte toți preoții îmbrăcați în veșminte, au dus-o cu mare cinste în biserică, unde au făcut Priveghere în cinstea Maicii Domnului. După terminarea slujbei, au încuiat biserica și s-au retras cu toții la chilii, preaslăvind pe Preacurata Stăpână. A doua zi, când a intrat paracliserul pentru a aprinde candelele, a văzut cu mirare că icoana Maicii Domnului dispăruse. Plin de spaimă, a plecat și a spus starețului de acest lucru. Căutând-o cu toții, au aflat-o că stătea în aer deasupra porților mănăstirii. Făcând rugăciuni, au luat-o și au dus-o din nou în biserică, dar a doua și a treia zi s-a repetat același lucru. Părinții, fiind în nedumerire, se rugau cu lacrimi Maicii Domnului să le arate ce trebuie să facă. Atunci, Maica Domnului s-a arătat din nou pustnicului Gavriil și i-a zis: „Spune părinților că am venit aici să îi păzesc eu pe ei, nu ei să mă păzească pe mine; de aceea, să nu mă mai supere ducând icoana mea în biserică”.
      Aflând starețul de toate acestea, a poruncit să se facă un paraclis la poarta mănăstirii, unde au așezat icoana și unde se află până în ziua de astăzi.

      Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, fiica țarului Rusiei, Alexei, s-a îmbolnăvit foarte grav. După nenumărate încercări pe la mulți doctori din acea vreme și-a întors nădejdea către Maica Domnului, rugând-o cu credință. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit că, dacă se va aduce din Sfântul Munte o copie a icoanei ei de la Mănăstirea Iviru, se va vindeca. La rugămintea țarului, au venit doi monahi de la mănăstire aducând o copie a icoanei Maicii Domnului. Când au ajuns cu icoana la curtea împărătească și s-au închinat cu toții, fiica țarului s-a făcut imediat sănătoasă. Drept mulțumire, țarul a dăruit Mănăstirii Iviru o mănăstire din Moscova, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care a devenit metocul Ivirului.

      Altădată, a venit la mănăstire un orb din naștere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, făgăduind că dacă îl va vindeca, primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii, îl va face din argint și-l va dărui mănăstirii. Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea și i-a deschis ochii, care nu văzuseră niciodată lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a văzut, a fost un lămâi. Mulțumind cu lacrimi Maicii Domnului și-a împlinit făgăduința, aducând un lămâi, destul de mare, făcut din argint și l-a pus în fața icoanei. De atunci, în fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate și acest lămâi și se pune în fața icoanei, pentru amintirea minunii și spre slava Prea-sfintei Fecioare.

      Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
      – Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!
      Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
      – De ce plângi, omule?
      Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
      Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
      – Nu mai fi necăjit, omule! Ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
      Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
      – Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
      Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
      Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

      Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru. Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând. Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta”. Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?”. Apoi au cântat Apărătoare Doamnă…
      Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea. A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei”.

      Altădată, venind pirații, un arab dintre ei cu numele Varvaros a lovit cu cuțitul în chipul Maicii Domnului, din care a început să curgă sânge. Văzând Varvaros aceasta, s-a căit pentru fapta sa și, părăsind faptele lui cele dintâi, a rămas în mănăstire, unde s-a botezat și s-a călugărit, făcând multă pocăință. Ajungând la înalte măsuri duhovnicești s-a sfințit, cunoscându-se sub numele de Sfântul Varvaros.

      Într-una din zile, terminându-se vinul, s-a arătat Preasfânta Stăpână umplând toate butoaiele. La fel s-a întâmplat cu uleiul și cu celelalte alimente, care se sfârșiseră. Același lucru se întâmplă până în ziua de astăzi, păstrându-se nemincinoasă făgăduința Maicii Domnului de a ocroti mănăstirea.

      De multe ori, venind turcii și cerând aur de la călugări, aceștia le ziceau: „Noi nu avem de unde să vă dăm. Mergeți, dacă vreți și luați din podoabele care sunt agățate la icoana Maicii Domnului”. Atunci turcii, privind cu frică la icoana Maicii Domnului, ziceau: „De acolo nu îndrăznim să luăm, căci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne îngrozește”. Și așa plecau, fără să ia nimic.
      Se spune că, aproape de sfârșitul lumii, va pleca icoana Preasfintei Fecioare din nou pe apă, precum a venit și atunci, călugării vor avea binecuvântarea să plece fiecare unde va voi, căci se va lua acoperământul Maicii Domnului de pe Sfântul Munte. Proorociile spun că, atunci când vor intra femeile în Sfântul Munte, va pleca și icoana.

      Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: „Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului – Editura Buna Vestire”.

  • Citeste mai mult
    • Sfantul Glicherie
    • Acatistul Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul

      După obișnuitul început se citesc:

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 2

      Ca o rază de lumină din părinţi credincioşi ai strălucit Sfinte Ierarhe Glicherie, şi cu dumnezeieştile cuvinte Biserica lui Hristos Dumnezeu ai împodobit, iar acum în ceruri în Biserica cea biruitoare, cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 2

      De la Sfântul Botez arvuna dreptei credinţe ai primit Sfinte Ierarhe Glicherie şi la vreme potrivită Dumnezeu te-a ridicat ca să curăţeşti Biserica Lui de neghina relei credinţe papistăşeşti. Pentru aceasta te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel de din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
      Bucură-te, cel ce cu dreapta credinţă te-ai împodobit;
      Bucură-te, că strămoşii tăi pentru credinţă au suferit;
      Bucură-te, că tu absenţa lor ai suplinit;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşilor ai pătimit;
      Bucură-te, că înnoirile papistaşilor ai ruşinat;
      Bucură-te, că adevărata credinţă prin răbdare şi pătimire ai demonstrat;
      Bucură-te, că din Suceava la laşi ai plecat;
      Bucură-te, că în Mănăstirea Cetăţuia ai intrat;
      Bucură-te, că viaţa călugărească acolo ai învăţat;
      Bucură-te, cel ce mintea cu dumnezeieşti cugetări ţi-ai luminat;
      Bucură-te, căci cu focul dragostei dumnezeieşti te-ai adăpat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 3

      După ce viaţa călugărească desăvârşit ai învăţat, la treapta diaconiei şi preoţiei ai fost ridicat Sfinţite Ierarhe Glicherie, slujind un an la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Paraschiva şi cu totul lui Dumnezeu dăruindu-te ai cântat: Aliluia!

      Icosul 3

      Dorind o viaţă mai aleasă, la Sfânta Mănăstire a Neamţului te-ai sălăşluit, unde pildă de viaţă sfântă tuturor arătându-te, preot slujitor ai fost rânduit şi întru toate credincios te-ai arătat Sfinte Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cel ce pe toţi din Mănăstirea Cetăţuia viata sfântă i-ai învăţat;
      Bucura-te, cel ce în Mitropolia Moldovei ca preot ai slujit;
      Bucură-te, cel ce şi Cuvioasei Paraschiva cu credinţă i-ai slujit;
      Bucură-te, cel ce frica de Dumnezeu pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că tuturor pildă de viaţă sfântă te-ai arătat;
      Bucură-te, că pe Hristos în inima ta l-ai purtat;
      Bucură-te, că lui Dumnezeu cu smerenie şi credinţă te-ai rugat;
      Bucură-te, căci cu cuvântul şi fapta pe Hristos l-ai mărturisit;
      Bucură-te, că pe mulţi la dreapta credinţă i-ai povăţuit;
      Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai trăit;
      Bucură-te, că în ispite şi in pătimiri ca un diamant ai strălucit;
      Bucură-te, mărgăritar al credinţei, nebiruit de vrăjmaşi;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 4

      Cu răutate pornindu-se oarecând nou calendariştii asupra binecredincioşilor creştini ortodocşi, toţi fiii cei adevăraţi ai Bisericii noastre s-au bucurat nespus de mult de alegerea ta ca păstor al lor, Sfinte Ierarhe Glicherie, şi văzând în tine un puternic apărător al legii strămoşeşti au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 4

      Strălucind ca un luceafăr al Ortodoxiei, chemat ai fost de Mântuitorul Hristos la treapta preoţiei pe care ai slujit-o cu vrednicie jertfindu-te pentru dreapta credinţă; Domnul Iisus te-a ridicat pe tine în scaunul arhieresc, sfinţit fiind de Mitropolitul Galaction. Pentru aceasta, bucurându-ne de iconomia lui Dumnezeu te lăudăm pe tine cântând:
      Bucură-te, că preoţia la care ai fost chemat cu sfinţenie ţi-ai plinit;
      Bucura-te, că slujind Domnului cu frică, la treaptă mai înaltă ai fost chemat;
      Bucură-te, că Domnul cu cinstea arhierească te-a îmbrăcat;
      Bucură-te că Arhiereu vrednic lui Hristos te-ai arătat;
      Bucură-te, ca Mitropolit vrednic tuturor creştinilor ortodocşi te-ai dovedit;
      Bucură-te, căci cu toate virtuţile arhiereşti ai fost împodobit;
      Bucură-te, că spre păstorire mitropolia binecredincioşilor ţi s-a încredinţat;
      Bucură-te că ajutat fiind de popor Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că pe fiii tăi frica de Dumnezeu i-ai învăţat;
      Bucură-te, că prin post şi rugăciune pe toţi vrăjmaşii i-ai ruşinat;
      Bucură-te, cel ce întru ajutorul tuturor cu sârguinţă ai stat;
      Bucură-te, cel ce pe cei săraci totdeauna i-ai miluit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 5

      Vestea despre vieţuirea ta cu mare sfinţenie, sfinţite Ierarhe Glicherie, a ajuns până departe peste hotarele ţării noastre, şi, toţi auzind lăudau pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

      Icosul 5

      Şezut-ai pe scaunul Mitropoliei tuturor binecredincioşilor din toată România ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii lui Hristos, luminând pe toţi cu învăţăturile cele drepte ale credinţei strămoşeşti. Pentru aceasta şi noi cu umilinţă te lăudăm zicând:
      Bucură-te, că scaunul Mitropoliei în Slătioara Hristos ţi-a rânduit;
      Bucură-te, cel ce ca un fulger al turmei, ţara ai strălucit;
      Bucură-te, că ales păstor al turmei lui Hristos te-ai numit;
      Bucură-te, că de mâinile papistaşilor oile cuvântătoare le-ai ferit;
      Bucură-te, că ademenirile noilor calendarişti le-ai biruit;
      Bucură-te, că de ameninţările duşmanilor nicidecum nu te-ai înfricoşat;
      Bucură-te, căci cu arma adevărului te-ai înarmat;
      Bucură-te, căci pe popii cei mincinoşi cu mult curaj i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că împreună cu Părintele David pe vrăjmaşi ai biruit;
      Bucură-te, căci ca Sfântul Marcu Efeseanul ai fost legat;
      Bucură-te, că pentru adevăr în lanţuri ai fost legat;
      Bucură-te, că prin aceasta Sfinţilor Apostoli ai urmat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie !

      Condacul 6

      Propovăduind cu mare râvnă si îndrăzneală cuvântul Dumnezeului celui adevărat, Ierarhe Glicherie ţi-ai ferit credincioşii de uneltirile răilor prigonitori, întărindu-i pe toţi să rabde cu vitejie pentru Hristos care va da biruinţă. Drept aceea să-i cântăm toţi: Aliluia!

      Icosul 6

      Fiind hirotonit arhiereu după rânduiala Sfintelor Canoane la Moara Domnească din Bucureşti şi întorcându-te în Moldova la Mănăstirea Slătioara, cu mare bucurie ai fost primit de preoţi şi de poporul cel drept credincios pe toţi mângâindu-i în dreapta credinţă; pentru aceasta, cinstindu-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel plin de dumnezeiască râvnă care la ai tăi te-ai întors;
      Bucură-te, Ierarhe fericite al Domnului nostru Iisus Hristos;
      Bucură-te, cela ce de fiii duhovniceşti cu dragoste ai fost aşteptat;
      Bucură-te, că pe toţi fiii tăi ca arhiereu i-ai binecuvântat;
      Bucură-te, că din închisoare şi exil la SIătioara ai venit;
      Bucură-te, că iarăşi cu mare bucurie Părintele David te-a primit;
      Bucură-te, că Dumnezeu întru toate te-a întărit;
      Bucura-te, că pe toţi la dreapta credinţă i-ai îndreptat;
      Bucură-te, că pe cei rătăciţi cu mare îndrăzneală i-ai înfruntat;
      Bucură-te, că de momeli şi daruri nu te-ai lăsat înşelat;
      Bucură-te, căci cu înfricoşări nu te-au înspăimântat;
      Bucură-te, că defăimare şi necinste ai răbdat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 7

      Mai înainte de hirotonisirea ta ca arhiereu, în ziua de Sfântul Grigorie al Neochesareei, de la Răchitoasa din exil ai fost răpit noaptea şi adus în Bucureşti, de frica noilor papistaşi, Ierarhe Glicherie, sfinţit fiind arhiereu ai luat crucea lui Hristos cântându-i cu credinţă: Aliluia!

      Icosul 7

      Hristos Mântuitorul nostru căutând spre sfintele tale rugăciuni te-a scos din temniţă şi din exil, preafericite Ierarhe Glicherie, spre folosul Bisericii tale, ca cel ce erai încercat prin toate greutăţile marilor mărturisitori ai adevărului; pentru aceasta şi noi lăudându-te îţi zicem ţie:
      Bucură-te, cel ce pentru adevăr în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, cel ce şi acolo ca în mănăstire cu tot sufletul te-ai rugat;
      Bucură-te, că Hristos a primit rugăciunea ta şi nu te-ai ruşinat;
      Bucură-te, că prin voia Lui din închisoare ai fost slobozit;
      Bucură-te, că pe toţi credincioşii în credinţă i-ai întărit;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate toate le-ai reclădit;
      Bucură-te, că lui Hristos Dumnezeu i-ai mulţumit;
      Bucură-te, că râvna ta pentru Ortodoxie Dumnezeu ţi-a răsplătit;
      Bucură-te, căci cu cunună cerească te-a încununat;
      Bucură-te, că mărturisitorilor celor de demult te-ai asemănat;
      Bucură-te, că împreună cu dânşii ai fost numărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 8

      Apărător celor dosădiţi şi puternic luptător împotriva noilor calendarişti care au stricat tradiţia frumoaselor aşezăminte ale Sfinţilor Părinţi te-ai arătat Ierarhe Glicherie, călăuzind turma ta cu strălucirea minunatelor tale nevoinţe prin pustietatea cea sălbatică a patimilor, către pământul făgăduinţei cereşti, al lui Hristos căruia împreună să-i cântăm: Aliluia!

      Icosul 8

      Cei ce iubeau minciuna şi inovaţiile papistăşeşti căutau asupra ta felurite pricini şi acuzaţii nedrepte pentru ca din nou să fii arestat şi izgonit din mijlocul turmei tale. Dar tu ca un adevărat păstor ai stat până la moarte şi ţi-ai pus sufletul pentru oile tale, Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta şi noi smeriţii te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, cela ce eşti adevărat arhiereu al lui Hristos;
      Bucură-te, că tuturor credincioşilor le eşti de mare folos;
      Bucură-te, că în necazuri ca un diamant te-ai dovedit;
      Bucură-te, că viclenia papistaşilor ai vădit;
      Bucură-te, că de către dânşii cu cruzime ai fost schingiuit;
      Bucură-te, că răutatea lor întru nimic o ai socotit;
      Bucură-te, că după bătăi şi în tot felul de necazuri mai strălucit ai ieşit;
      Bucură-te, că la Piatra Neamţ până la moarte ai fost bătut;
      Bucură-te, că după bătaie la Bucureşti în temniţă ai fost aruncat;
      Bucură-te, că femeia ministrului de interne te-a hrănit şi te-a adăpat;
      Bucură-te, că pentru credinţa strămoşească pe toate le-ai răbdat;
      Bucură-te, că puternicii timpului te-au persecutat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 9

      Cu multă grijă ai privegheat asupra duhovniceştii tale turme în vreme de furtună, Preasfinţite Ierarhe Glicherie, şi pe toţi i-ai îmbărbătat să nu se abată de la dreapta credinţă, ci lui Hristos Dumnezeu laudă să-i aducă strigând: Aliluia!

      Icosul 9

      Ca o mlădiţă odrăslită din tulpina neamului nostru, preafericite Glicherie, pentru credinţa ta şi pentru a păzi pe credincioşi în dreapta credinţă, ai fost aruncat în temniţă multe bătăi suferind,
      de cununa cea neveştejită a mărturisitorilor te-ai învrednicit; pentru aceasta şi noi cu dragoste strigăm ţie:
      Bucură-te, Ierarhe Glicherie că adevărul ai slujit;
      Bucură-te, că pentru popor şi dreapta credinţă mult ai pătimit;
      Bucură-te, că pentru predaniile sfinţilor mult te-ai ostenit;
      Bucura-te, cel ce cu bărbăţie pe potrivnici i-ai biruit;
      Bucură-te, cel ce în noianul pătimirilor te-ai arătat iscusit;
      Bucură-te, că pe fraţii cei mincinoşi prin înţelepciune i-ai biruit;
      Bucură-te, căci conducerea Sfântului Munte te-a blagoslovit;
      Bucură-te, că Patriarhul Ierusalimului te-a întărit;
      Bucură-te, că pe poporul cel credincios cu frica lui Dumnezeu l-ai îngrădit;
      Bucură-te că te-ai aflat neamului nostru stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 10

      Minunatele tale fapte bune, Ierarhe Glicherie, nu s-au măsurat cu lungimea vremii ci cu inima ta cea aprinsă pentru dreapta credinţă. Dar îndelunga ta păstorie a turmei lui Hristos, mai puternică a făcut inima ta; pentru aceasta te-ai învrednicit a fi împreună cu sfinţii şi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

      Icosul 10

      Ca un zid puternic te-ai arătat în faţa vrăjmaşilor credinţei strămoşeşti, Ierarhe Glicherie, că prin tot felul de chinuri au căutat să te slăbească în credinţa ta şi minciuna să o mărturiseşti. Dar tu ca un stâlp de foc ai rămas, până departe luminând şi pildă vie păstoriţilor tăi făcându-te. Pentru aceasta cu evlavie te lăudăm zicând ţie:
      Bucură-te, cel pe care jandarmii cu patul armei te-au lovit;
      Bucură-te, căci cu cizmele ai fost călcat şi strivit;
      Bucură-te, că prin gard de sârmă ghimpată ai fost trecut;
      Bucură-te, că până la moarte urmele rănilor le-ai purtat;
      Bucură-te, că prin suferinţe lui Hristos ai bineplăcut;
      Bucură-te, că din sângele tău pământul ţării s-a adăpat;
      Bucură-te, că adevărul cu viaţa ta l-ai pecetluit;
      Bucură-te, că în dreaptă credinţă ai rămas neclintit;
      Bucură-te, că dureri nesuferite ai răbdat;
      Bucură-te, că pilda sfinţilor mucenici ai răbdat;
      Bucură-te, că Ţara Moldovei prinos lui Dumnezeu te-a dat;
      Bucură-te, al Bisericii strămoşeşti stâlp nebiruit;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 11

      De multe ori ai fost arestat, la ani grei de temniţă, ai fost osândit şi la moarte ai fost condamnat, sfinte Ierarhe Glicherie; dar tu răbdând asemeni celor de demult care mărturiseau adevărul, ai rămas neclintit în credinţă şi lui Dumnezeu laudă aducând cântai cu evlavie: Aliluia!

      Icosul 11

      Saizeci de ani ai păstorit biserica lui Hristos ca preot, arhiereu şi mitropolit îngrijindu-te de oile turmei tale duhovniceşti cu multă sârguinţă. Pentru aceasta, după cuviinţă te lăudăm pe tine şi zicem:
      Bucură-te, neobosit Păstor al turmei duhovniceşti;
      Bucură-te, că predaniile Sfinţilor Părinţi cu râvnă mucenicească le-ai păzit;
      Bucură-te, că pe fiii tăi în chinuri fiind nu i-ai părăsit;
      Bucură-te, că dreapta credinţă pe toţi i-ai învăţat;
      Bucură-te cel ce cu osârdie pildele sfinţilor ai urmat;
      Bucură-te, că bisericile dărâmate le-ai reconstruit;
      Bucură-te, cel ce Mănăstirea Slătioara ai întemeiat;
      Bucură-te, că şi alte mănăstiri cu viaţă duhovnicească ai împodobit;
      Bucură-te, cel ce smerenia cea adâncă pe preoţii tăi i-ai învăţat;
      Bucură-te, că marilor cuvioşi cu adevărat ai urmat;
      Bucură-te, că şi în Sfântul Munte multora le-ai fost folositor;
      Bucură-te, că şi la mormântul Domnului cu râvnă te-ai închinat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 12

      Dărâmat-au necredincioşii papistaşi toate sfintele biserici zidite de tine dar prin credinţa ta iarăşi le-ai ridicat şi ai slujit cu vrednicie în ele; iar acum, în ceruri fiind şi asupra bisericii tale veghind, mai mândre lăcaşuri s-au înălţat spre slava întregii ortodoxii. Pentru aceasta cu credinţa cântăm cu toţii lui Dumnezeu Cel ce pe toate spre bine le orânduieşte Aliluia!

      Icosul 12

       

      In vremea când s-a ridicat furtuna asupra Bisericii, te-a ales pe tine Dumnezeu, sfinte Ierarhe Glicherie, ca pe o corabie salvatoare a neamului românesc, pentru păstrarea dreptei credinţe. Iar după plecarea ta la cele cereşti ne-a dăruit Dumnezeu sfintele tale moaşte ca o comoară de mult preţ care se odihneşte în Mănăstirea Slătioara; pentru aceasta zicem către tine:
      Bucură-te, apărător neînfricat al turmei lui Hristos;
      Bucură-te, că te-ai arătat fiilor tăi adevărat păstor cuvios;
      Bucură-te, cel ce ai cinstit slujba cea încredinţată ţie;
      Bucură-te, că nu te-ai abătut de la Sfânta Ortodoxie;
      Bucură-te, că înainte de adormire îngerii ţi-au slujit Sfânta liturghie;
      Bucură-te, că acum cu sfinţii în ceruri ai mângâiere;
      Bucură-te, căci credinţa cea bună până la sfârşit o ai păzit;
      Bucură-te, căci împreună cu Sfinţii Apostoli lupta cea bună ai luptat;
      Bucură-te, căci cununa biruinţei şi a dreptăţii de la Hristos ai luat;
      Bucură-te, că pildă de viaţă înaltă pentru toţi ai lăsat;
      Bucură-te, fierbinte mărturisitor al credinţei strămoşeşti;
      Bucură-te, că şi acum din ceruri de noi te îngrijeşti;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 13

      O, preafericite Ierarhe Glicherie, care cu vrednicie lui Hristos ai slujit şi prin strădaniile şi pătimirile tale din această viată te-ai învrednicit să dobândeşti partea cea de-a dreapta Tatălui Ceresc, primind smeritele noastre rugăciuni de acum, cere de la bunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii Sale tărie iar ţării noastre pace, întru toate bună sporire, nouă credincioşilor iertare de păcate şi mare milă ca să cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

      Apoi se zice Icosul 1 şi condacul 1.

      Icosul 1

      Cel ce din pruncie ai fost ales de Dumnezeu pentru a păstori oile Sale cele cuvântătoare la păşunea dreptei credinţe, Sfinte Ierarhe Glicherie, fără frică ai propovăduit păstoriţilor tăi Ortodoxia cea curată şi ai întors la credinţă pe cei rătăciţi, pentru care te lăudăm pe tine zicând:
      Bucură-te, că din pruncie credinţa cea dreaptă ai păzit;
      Bucură-te, că pentru Ortodoxie mult te-ai ostenit;
      Bucură-te, că la botez numele Sfântului Gheorghe ai primit;
      Bucură-te, că vieţii lui ai urmat;
      Bucură-te, că pentru credinţa cea dreaptă mucenic te-ai arătat;
      Bucura-te, că pentru ortodocşi până la moarte ai răbdat;
      Bucură-te, că pentru dreapta credinţă la moarte ai fost condamnat;
      Bucură-te, căci cu dumnezeiască minune de la moarte ai fost salvat;
      Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi alţii de moarte au scăpat;
      Bucura-te, că pentru Biserică prin tine Dumnezeu a lucrat;
      Bucură-te, că pe credincioşi cu apa dreptei credinţe i-ai adăpat;
      Bucura-te, că oile turmei tale de reaua credinţă papistăşească le-ai apărat;
      Bucură-te, preafericite Ierarhe Glicherie!

      Condacul 1

      Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei!

      Rugăciune către Sfântul Ierarh Glicherie

      Sfinte Ierarhe Glicherie cel ce ai fost cu adevărat trăitor cu multă smerenie al vieţii călugăreşti şi purtător al darurilor celor cereşti, ai pus credinţa cea dreptslăvitoare mai presus de toate cele vremelnice şi ai îndurat chinuri si condamnare la moarte pentru apărarea legii noastre strămoşeşti şi pentru poporul cel dreptcredincios pe care l-ai întărit şi legea cea sfântă l-ai învăţat. Datori suntem cu toţii să te cinstim pe tine care ai fost odrăslit în ţara Moldovei şi cu credinţa cea sfântă a Ortodoxiei ai fost împodobit iar acum te bucuri de slava mucenicilor şi a mărturisitorilor lui Hristos; primeşte rugăciunea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea Bunului şi Preamilostivului Dumnezeu cel în Treime lăudat. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe toata lumea care te cinsteşte pe tine ca pe un stâlp neclintit al dreptei credinţe. Roagă-te Domnului să se întărească unitatea şi dragostea de credinţă între fraţi, să se reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma dreptcredincioşilor de toată reaua întâmplare ca într-un cuget şi într-un glas să-L preaslăvim pe Dătătorul darurilor şi Mântuitorul nostru. Priveghează şi te roagă pentru noi, ca izbăviţi fiind prin mijlocirile tale de cursele celui rău, lupta cea bună a mântuirii să o ducem în toate clipele vieţii noastre rămânând neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilor noştri. Roagă-te Domnului să trimită grabnicul Său ajutor tuturor dreptcredincioşilor care aleargă la sprijinul şi ajutorul tău, să asculte toate cererile de mântuire şi de folos în viaţa de acum şi cea viitoare. Dă dar sfintelor tale moaşte ca toţi cei ce ţi se vor închina cu credinţă să primească ajutorul tău pentru cererea pe care fiecare din noi o facem, dobândind cele de folos spre binele nostru şi să preamărim pe Preabunul Dumnezeu, cel Întreit închinat în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

  • Citeste mai mult
    • Cum sa ne rugam
    • Cum să ne rugăm

      „Mie mi se pare că cel mai important pentru săvârșirea rugăciunii este concentrarea duhovnicească, sinceritatea sufletească, lepădarea de deșertăciunea lumească și de ispitele care te apasă în timpul rugăciunii, să se îndrepte în grabă către Dumnezeu. Nu la tot omul acest lucru este accesibil în măsuri egale.

      Rugăciunea către Domnul Dumnezeu se poate împărți, condiționat de starea sufletească a celui ce se roagă, în trei forme:

      1. Rugăciunea de cerere, când persoana care se roagă cere ajutorul lui Dumnezeu să-l izbăvească de nenorociri, pentru ajutorul aproapelui, pentru vindecarea de boli, pentru liniștire în scârbe, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru iertarea de păcate sau pentru adormiți. Rugăciunea de cerere pentru majoritatea credincioșilor se arată a fi cea mai principală. Chiar omul care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în deplinătate, se poate ruga într-un moment dificil Atotțiitorului cu rugămintea de scăpare. Venind in biserică și rugându-ne întotdeauna cerem ceva de la Dumnezeu.
      2. Rugăciunea de mulțumire este rugăciunea înălțată cu mulțumire pentru sprijinul dat omului în lucrările sale, pentru împlinirea dorințelor mai înainte cerute în rugăciune. Cu părere de rău, nu toți credincioșii se adresează lui Dumnezeu cu mulțumire; adică Dumnezeu mi-a dat, dar eu, la timpul potrivit, I-am mulțumit?
      3. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu este cea mai înaltă rugăciune către Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Este o preaslăvire adusă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate: pentru mâhnire, durere, nenorociri, pentru scăpare și izbăvire, pentru că trăim, pentru bucurie și scârbe și, încă o dată repet, pentru tot și pentru toate. Dumnezeu este Creatorul nostru, toate izvorăsc de la El, El ne-a creat pe noi și cu a Lui mare milostivire ne-a dat posibilitatea să ne mântuim sufletele noastre prin viața noastră cuvioasă, ca astfel să putem intra în Împărăția Sa. Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu se aude în biserică întotdeauna, mai ales în timpul cel mai important din slujba bisericească: Sfânta Liturghie.

      Venind în Biserică, rugați-vă pentru prietenii dumneavoastră ca Domnul să le ajute să trăiască, să păzească și să înmulțească credința. Rugați-vă pentru vrăjmași și pentru cei ce vă necăjesc ca să vă împăcați cu ei. Niciodată să nu uitați să vă rugați pentru cei adormiți, rugăciunea voastră ajută sufletele plecate din viață. Luați aminte că întotdeauna trebuie să ajutăm oamenilor.”

      Părintele Arsenie, Amintirile Ludmilei Sergheievna, volumul III, Editura Bunavestire.

  • Citeste mai mult
    • Maica Domnului_Izbavitoarea de necazuri
    • Laudă Maicii Domnului

      „O Marie, cea preadulce și după faptă și după nume,

      ce dor este acesta pe care îl simt înlăuntrul meu?

      Nu mă pot sătura a lăuda mărețiile tale!

      Cu cât mai mult le laud, cu atât mai mult le doresc,

      și dorul meu crește către nemărginire,

      iar dorirea mea nu-și găsește saț.

      Pentru aceea iarăși doresc a le lăuda!”

      (Sfântul Nicodim Aghioritul)

  • Citeste mai mult
    • Adormirea Maicii Domnului
    • Binecuvântarea Sfintei Fecioare către Fiul ei, Iisus Hristos, înainte de adormire

      Înainte de adormire Sfânta Fecioară i-a binecuvântat pe apostoli și i-a înștiințat despre plecarea ei din această lume. Ea le-a povestit despre moartea ei, ce-i fusese vestită de către un înger si le-a arătat semnul morții ei, o ramură de finic dată ei de către înger, după care i-a binecuvântat și le-a spus: „Bucurați-vă, copii, tovarăși și ucenici ai Fiului și Dumnezeului meu. Fericiți sunteți voi care a-ți fost socotiți vrednici să fiți ucenicii Milostivului și Slăvitului Domn și Învățător, și El v-a încredințat slujirea atâtor taine și v-a ales pentru a avea părtășie la prigoanele și patima Sa, pentru a vă face vrednici să fiți uniți cu Slava și Impărăția Sa, după cum v-a făgăduit și v-a poruncit Însuși Domnul Slavei.”
      După aceasta Preasfânta Fecioară și-a ridicat mâinile și a început să-I mulțumească Domnului Iisus Hristos și să spună:
      „Te binecuvântez, Împărate şi Fiule Cel Unul al Tatălui Celui fără de început, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care ai socotit bun să placi Tatălui printr-o nemăsurată iubire de oameni şi să Te întrupezi din mine, roaba Ta, cu ajutorul Duhului Sfânt!
      Te binecuvântez pe Tine, Dătătorule a toată binecuvântarea, şi pe Tine Cel ce reverşi lumina!
      Te binecuvântez pe Tine, Pricină a toată viaţa de bine şi pace, care ne-ai adus cunoaşterea Ta şi a Tatălui Tău Cel fără de început şi a Duhului Sfânt Celui împreună veşnic şi de viaţă făcător!
      Te binecuvântez pe Tine, Care ai binevoit să sălăşluieşti în pântecele meu mai înalt decât cuvântul!
      Te binecuvântez pe Tine, Care ai iubit atât de mult firea omenească, încât ai îndurat pentru noi răstignirea şi moartea, iar prin Învierea Ta ai înviat firea noastră din adâncurile iadului şi ai adus-o la cer şi ai slăvit-o cu o slavă neînchipuită!
      Te binecuvântez şi laud cuvintele Tale, pe care ni le-ai dat cu adevărat, şi cred în împlinirea tuturor cuvintelor care ne-au fost spuse!”
      Atunci s-a întâmplat o măreață și minunată minune, venirea lui Iisus Hristos împreună cu toate oștile cerești când apostolii au tremurat și au căzut la pământ ca niște morți, iar Domnul le-a spus: „Pace vouă”.
      Acum Maica Domnului și-a cerut ea binecuvântare de la Fiul ei spunând:
      Binecuvântează-mă, Doamne, cu dreapta Ta şi binecuvântează pe toţi cei ce Te slăvesc şi pomenesc Numele Tău şi Îţi aduc toate rugăciunile şi cererile lor!”
      Atunci Domnul a întins dreapta Sa, a binecuvântat-o pe Maica Sa şi i-a zis:
      „Fericită fii şi să se bucure inima ta, binecuvântată între femei, Marie, căci tot harul şi tot darul ţi-a fost dat de către Tatăl Meu din ceruri, şi, de aceea, tot sufletul ce va chema numele tău cu sfinţenie nu va fi lepădat, ci va afla milostivire şi mângâiere în această viaţă şi în veacul viitor. Iar tu, intră în sălaşurile cele veşnice cu pace, bucurie şi in comorile nesfârşite ale Tatălui Meu, ca să vezi slava Mea şi să te bucuri prin harul Duhului Sfânt!”
      Astfel Maica Domnului și-a încredințat fericitul și curatul ei suflet Împăratului si Fiului ei și a adormit în pace.
      (După Sfântul Maxim Mărturisitorul)

  • Citeste mai mult
    • Maica Domnului - Rosiori
    • Gând despre Maica Domnului

      „Oare ce cuvânt ar putea descrie, Maică a Lui Dumnezeu Fecioară, frumusețea ta dumnezeiască-strălucitoare? Căci nu e cu putință a cuprinde toate ale tale în cuget sau cuvânt, mai presus de minte și cuvânt fiind toate. Dar a te lăuda ne este cu putință, pe tine, cea care pentru iubirea de oameni la tine ne primești. Tu ești locașul tuturor darurilor și plinătatea a toată frumusețea și a tot binele, icoană însuflețită a virtuții și a toată bunătatea, singura învrednicită a cuprinde toate darurile Duhului.”

      Sfântul Grigorie Palama

  • Citeste mai mult
    • Minunea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu împotriva măscăriciului Gaian care a hulit-o la teatru

      În Fenicia Libanului este un oraș cu numele Heliopoli. În el era un actor cu numele Gaian, care pe scenă hulea pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului i s-a arătat lui și-i spuse:

      – Ce rău ți-am făcut de mă batjocorești și mă hulești față de atâta lume?

      El când s-a deșteptat, nu numai că nu s-a îndreptat, dar o hulea și mai mult. Maica Domnului i s-a arătat din nou, îi spuse aceleași cuvinte și-l sfătuiește. Cum el nu s-a îndreptat, ci dimpotrivă o batjocorea și mai mult, într-o după amiază pe când dormea, i s-a arătat fără să spună un cuvânt ci numai i-a însemnat mâinile și picioarele. Când s-a deșteptat a văzut că mâinile și picioarele îi erau tăiate, zăcând că un trunchi de copac. După această nenorocitul se spovedea tuturor făcând cunoscut ce fel de răsplată a primit pentru hula sa; și asta fiindu-i dată de Maica Domnului cu multă îndurare.

      Extras din cartea Limonariu.

  • Citeste mai mult
    • Sfantul Macarie
    • Descoperire făcută de Îngerul Domnului Sfântului Macarie

      Sfântul Macarie mergând odată prin pustie, l-a ajuns din urmă Îngerul Domnului, zicând către bătrân: „Blagosloveşte, Părinte Sfinte”.
      Iar bătrânul gândind că e un călugăr din pustie, întorcându-se către dânsul, a zis: „Dumnezeu să te ierte, fiule”. Călătorind puţină distanţă, se uita la faţa şi la chipul monahului cu mirare. „Te văd, fiule, şi mă mir cum de eşti la faţă şi la chip aşa împodobit; căci în lume n-am văzut această frumuseţe la oameni şi gândesc că nu eşti om şi de aceea te jur în numele Dumnezeului Cerului să-mi spui adevărul”. Atunci Îngerul a făcut închinăciune monahului şi a zis: „Blagosloveşte părinte. După cum mă vezi nu sunt om, ci Înger şi am venit să te învăţ tainele pe care nu le ştii şi doreşti să le înveţi. Deci întreabă-mă ce voeşti şi eu îţi voi răspunde”. Atunci, bătrânul a făcut metanie îngerului zicând: „Mulţumesc Ţie, Doamne, că mi-ai trimis conducător ca să mă înveţe acelea pe care nu le ştiu, căci doresc să învăţ tainele cele neştiute şi negrăite”. Aunci, răspunzând Îngerul, a zis: „Deci întreabă-mă, Sfinte Părinte”. „Spune-mi, Sfinte Îngere, dacă se cunosc între dânşii oamenii cei adormiţi care au trecut din această viaţă în lumea veşniciei”. „Ascultă, Sfinte Părinte, după cum în această lume oamenii dorm până dimineaţa şi se scoală şi pe cei de ieri îi cunosc şi se felicitează şi vorbesc şi stând de multe ori împreună se bucură şi întreabă unul de altul, tot aşa este şi în lumea cealaltă, se cunosc şi se bucură împreună şi vorbesc unul cu altul, după cum se află cineva în piaţă şi acolo vede boieri şi săraci şi întreabă cine este acesta şi cine este acela, şi aşa învaţă acelea de care n-a ştiut niciodată. Într-acest chip se face şi acolo pentru cei drepţi, iar cei păcătoşi şi de asta se lipsesc”.

      Atunci zice bătrânul: „Te rog spune-mi şi acestea, după despărţirea sufletului de trup ce se face, şi de ce se face pomenirea morţilor?”. Şi răspunzând Îngerul, zice: „Ascultă, Sfinte Părinte, după despărţirea sufletului de trup, îl iau Sfinţii Îngeri după trei zile, şi se suie la cer ca să se închine Domnului Nostru Iisus Hristos. De la pământ până la cer se află o scară şi la fiecare treaptă, este o ceată de diavoli la care le zice vameşi, şi-l întâmpină pe acel suflet duhurile cele necurate, şi aduc o carte scrisă de dânşii Îngerilor, acestea zicând: În cutare zi la atâtea ale lunii cutare, a făcut acest suflet aceasta, a furat, a curvit, a preacurvit, a făcut malahie, a spus minciuni, a sfătuit pe cineva de lucru rău, şi orice alt rău a făcut, toate le arată Îngerilor.

      Atunci arată şi Îngerii orice bine a făcut acel suflet, milostenii, rugăciuni, a plătit liturghii, post, şi orice altă faptă bună a făcut. Şi le pun în cumpănă (cântar) Îngerii şi diavolii şi dacă atârnă ceva mai mult faptele cele bune îl iau Îngerii îndată şi se suie la altă treaptă, iar diavolii scrâşnesc din dinţi ca nişte câini sălbatici şi se silesc să răpească necăjitul suflet din mâinile Îngerilor, iar sufletul fiind cuprins de frică şi cutremur caută cum să se ascundă în sânul Îngerilor şi se face mare întrebare şi mare tulburare până când îl scapă din mâinile acelor diavoli. Şi iarăşi se suie la altă treaptă şi acolo găsesc altă vamă mai puternică şi mai sălbatică. Şi aici se face iarăşi multă cercetare şi tulburare mare şi nepovestită, cine să ia acel suflet necăjit. Şi strigă diavolii, mustrând acel suflet, făcându-i mare frică, şi zicând: unde te duci? Nu eşti tu acela care ai curvit şi ai spurcat sfântul Botez, nu eşti tu acela care ai spurcat chipul cel Îngeresc? Acum unde vrei să te duci? Întoarce-te înapoi, întoarce-te în cele de dedesupt, întoarce-te în iadul cel întunecos, întoarce-te în focul cel mai dinafară, întoarce-te la viermele cel neadormit. Şi dacă acel suflet este osândit, îl întorc viclenii diavoli întru cele mai de jos ale pământului, în loc întunecos şi cu multe chinuri, şi vai acelui suflet, şi vai de ceasul în care s-a născut acel om. Şi cine poate povesti, Sfinte Părinte, nevoia aceea care o au sufletele cele osândite ale locului acela. Iar dacă se găseşte sufletul curat şi fără de păcat, se suie la cer cu atâta bucurie şi îl întâmpină Îngerii cu lumini şi tămâieri şi îl sărută şi îl duc la Stăpânescul tron şi se închină Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Şi atunci vede cetele Sf. Apostoli, ale Sf. Mucenici, a Sf. Părinţi, cele nouă cete ale Sf. Îngeri, luminaţia cea negrăită, şi aude melodia cea Îngerească şi frumuseţea cea negrăită şi nepovestită.

      Despre pomenirile morţilor ascultă, Sfinte Părinte: până la trei zile nu se suie sufletul spre închinare, iar cele trei zile se fac ca un dar trimis Domnului pentru acel suflet. Şi după ce se închină îl întorc Sf. Îngeri pe pământ şi îi arată locurile pe unde a petrecut această viaţă. Şi îi aduc aminte de faptele lui cele rele şi de cele bune: aici ai furat, acolo ai curvit, aici ai clevetit, acolo ai făcut malahie, aici ai făcut omor, acolo ai jurat strâmb, aici ai făcut nedreptate, acolo ai înjurat, aici ai dat cu dobândă, acolo te-ai îmbătat, aici te-ai sfădit, acolo ai smintit. Pe urmă îi arată cele bune: aici ai făcut milostenie, acolo ai postit, aici te-ai pocăit, acolo ai făcut liturghii, aici paraclis, acolo priveghere, aici rugăciuni, acolo ai făcut metanii, aici stare de toată noaptea, acolo înfrânare. Şi aşa îi arată până la a noua zi. Şi în ziua aceea se suie iarăşi la închinare ca a treia zi. Iar pomenirile se trimit ca o aducere aminte, ca un dar pentru suflet Domnului ca să-l primească cu ochi milostivi. Şi pe toate astea scrie: „ai ceva de folos”, pentru că mult folosesc sufletului milosteniile şi liturghiile şi pomenirile (parastase), căci acestea pot scăpa sufletul de la munci.

      După a doua închinare, iar îl aduc Îngerii în lume arătându-i Raiul, Grădina cu măslini, sânul lui Avraam, corturile şi odihna drepţilor. Şi când vede bucuria aceea nespusă, se mângâie, se bucură şi se roagă Îngerilor ca să-l aşeze şi pe el cu drepţii. Pe urmă îi arată şi muncile celor păcătoşi şi zicând: acesta este răul cel de foc, acesta e viermele cel neadormit, acesta este întunericul cel mai din afară şi acesta cel mai dinăuntru, aceasta este scrâşnirea dinţilor, şi, după cum urmează, toate muncile păcătoşilor. Nu este, sfinte Părinte, mai chinuitoare muncă şi mai înfricoşată ca a curvarului şi a hoţului, şi mai cu seamă a monahului şi călugăriţei celor preacurvari, a preotului şi a preotesei curvari.

      După ce i-a arătat şi a văzut acestea toate îl aduc iarăşi la închinare la 40 de zile, şi de aceea se fac pomenirile morţilor, pentru că la 40 de zile se ia hotărâre de a merge sufletul unde voieşte Dumnezeu, după lucrurile şi faptele care le-a făcut în lumea asta. Şi îl aşează până la învierea morţilor, ca să învieze cu trupul şi să dobândească după lucrurile lui”.

      Atunci suspinând bătrânul şi plângând cu amar, zice: „Vai de ziua în care s-a născut omul acela”. Îi zice Îngerul: „Aşa, cinstite Părinte, pentru cel păcătos, iar pentru cel drept fericită e ziua în care s-a născut”. Atunci zice bătrânul: „Te rog spune-mi dacă păcătoşii au vreo mângâiere sau un sfârşit muncile lor?” Şi răspunzând, Îngerul a zis: „Nu, Sfinte Părinte, nici împărăţia drepţilor nu are sfârşit, nici munca celor păcătoşi. Dacă ar lua cineva la o mie de ani un bob de nisip din mare în altă parte, ar avea nădejdea că s-ar termina vreodată. Dar munca păcătoşilor nu are niciodată sfârşit”. Zice bătrânul: ‘Te rog spune-mi şi aceasta. Care din sfinţi sunt mai milostivi către om, ca să se roage necăjitul om către dânşii?”. Şi răspunzând, Îngerul zice: „Toţi sfinţii sunt milostivi către oameni şi făcători de bine. Dar voi oamenii sunteţi nerecunoscători şi nemulţumitori; îi faceţi de se mânie pe voi. Că şi Sfinţii Îngeri au mare compătimire către oameni, că pentru mântuirea oamenilor, au văzut şi ei cele prea minunate ale lui Dumnezeu. Dar mai cu seamă Doamna noastră şi Stăpâna Născătoare de Dumnezeu are milă mai mult de neamul omenesc. Sfinte Părinte, neamul omenesc trebuie necontenit să aibă numele ei în gura lor, dar diavolul i-a înşelat şi ei nemulţumitori şi nevrednici s-au făcut. Numai pentru rugăciunile şi mijlocirea ei se află lumea până astăzi. Au dispreţuit oamenii pe Dumnezeu şi pe sfinţi. Şi i-a dispreţuit şi Dumnezeu cu sfinţii pe ei”.

      Iarăşi zice bătrânul: „Spune-mi, Sfinte Îngere, care păcat este mai mare decât toate păcatele?”. Şi răspunzând Îngerul zice: „Orice păcat, cinstite Părinte, desparte pe om de Dumnezeu, dar pomenirea de rău şi hula (înjurăturile) sunt mai presus de toate păcatele, că şi singure pot să arunce pe om în iadul cel întunecos, în cele mai de dedesupt ale pământului şi mării”.

      Şi iarăşi zice bătrânul: „Care păcat mai mult decât toate Îl urăşte Dumnezeu?”. Şi zice Îngerul: „Slava deşartă, că aceasta singură a pierdut toată lumea, că pentru slava deşartă Adam cel întâi zidit a fost izgonit din Rai. Din pricina ei cel mai mare al diavolilor şi-a găsit pierzarea. Din pricina ei Fariseul şi-a pierdut osteneala, căci când omul va cade în această patimă, greu se mai poate ridica”.

      Atunci, zice bătrânul: „Care dintre oameni se osândesc mai mult ca alţii?”. Zice Îngerul: „Ţi-am spus că curvarul şi hulitorul de cele sfinte, dar îţi spun ţie şi aceasta, că dedesuptul tuturor muncilor se află muncă grea şi înfricoşată, care se cheamă afania (nevăzută). Acolo se muncesc preoţii cei curvari şi călugării şi călugăriţele care curvesc. Pentru că, cinstite Părinte, ceata Îngerilor care a căzut din Cer, are să se reînnoiască din preoţii cei buni şi din călugări şi la mare cinste vor fi. Iar călugării cei vicleni şi păcătoşi la mare necinste şi muncă se vor trimite, ca şi preoţii care calcă dumnezeieştile porunci. Şi cei cari se fac cu daruri şi acei care nu împlinesc slujba lor pentru grijile lumii acesteia.Că numai pentru o slujbă au să dea seamă înaintea lui Dumnezeu. Iar despre preoţii cei beţivi ce să spun şi ce să grăiesc? Vai de ei că înfricoşată muncă îi aşteaptă”.

      Atunci zice bătrânul: „Te rog, spune-mi şi aceasta, cei cari defaimă sfânta Duminică au vreo odihnă acolo?”. Şi răspunzând, Îngerul zice: „Vai de ei, bătrânule, că înfricoşată muncă îi aşteaptă, căci cei care defaimă Sf. Duminică pe Domnul defaimă, şi Domnul îi va defăima pe ei, că ziua Duminicii Domnul este. Şi cine cinsteşte Duminica pe Domnul cinsteşte. Şi iarăşi cine cinsteşte ziua pomenirii Sfinţilor şi sărbătoreşte întru pomenirea Sfinţilor are mult ajutor de la dânşii, că au mare îndrăzneală către Dumnezeu, şi orice vor cere le va dărui Domnul. Dar oamenii au lepădat frica lui Dumnezeu de la dânşii şi nici pe Dumnezeu n-au prieten, nici pe careva dintre sfinţi. Ci s-au lipit numai de lucrurile lumii acesteia pierzătoare şi stricătoare şi va fi vai de ei. Cunoaşte, Bătrânule cinstite, că fiecare om, preot, monah sau mirean simplu care nu cinsteşte sfânta Duminică, faţa lui Dumnezeu nu o va vedea, nici nu va avea nădejde de mântuire. Acum, cinstite Bătrân, ce mai voieşti întreabă-mă, că e vremea să mă sui la ceruri ca să fiu înaintea Domnului meu”.

      Atunci, suspinând Bătrânul şi amar plângând, a zis: „Vai de mine, iată robul cel bun al Domnului meu, Înger fiind fără de trup şi fără de păcat, se grăbeşte să slavoslovească pe Dumnezeu. Iar noi cei pământeşti şi păcătoşi nu ne grijim, ci defăimăm mântuirea noastră. Te rog, spune-mi ce rugăciune se potriveşte monahului?” Şi i-a zis lui: „dacă omul este cu ştiinţă de carte, să zică Psalmii lui David (Psaltirea) sau Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Această rugăciune e cea mai puternică şi cea mai uşoară de zis. Căci mulţi din cei cu ştiinţă de carte au părăsit pe toate şi numai această rugăciune zicând s-au mântuit. Căci această rugăciune pot s-o zică şi tinerii şi bătrânii, şi bărbaţii şi femeile, şi monahii şi monahiile, şi cei învăţaţi şi cei fără ştiinţă de carte, şi cei isteţi şi cei simpli. Cine vrea să se mântuiască, aceasta să zică şi ziua şi noaptea, şi în casă şi pe drum, şi stând şi mergând; de călătoreşte ori lucrează aceasta să zică cu dorinţă şi cu râvnă. E de-ajuns pentru toţi cei care voiesc să se mântuiască”.

      Şi iarăşi zice bătrânul: „Pentru că ai venit să mă înveţi pe mine, păcătosul, mă rog spune-mi şi aceasta. Dacă se găseşte cineva om păcătos şi învaţă pe altul şi îl scapă din păcate şi-i arată calea cu fapte bune, are vreo plată?”. Îi zice lui Îngerul: „Oricine învaţă pe altul şi îl scoate din păcate şi-i arată lui calea cu fapte bune, s-a mântuit pe el însuşi şi sufletul aceluia l-a scos de la munci. Tot aşa e şi cel care învaţă pe cineva rău, nu numai acela se pierde dar şi sufletul lui îl dă în mâinile diavolului. Deci nu este mai mare păcat decât a îndemna pe cineva la lucru rău”.

      Aceasta zicând Îngerul plecând capul către Bătrân, i-a zis: „Binecuvântează, Sfinte Părinte, şi mă iartă”. Atunci, căzând bătrânul în genunchi s-a închinat, zicând: „Mergi în pace, şi stând în faţa Sfintei Treimi, roagă-te pentru mine!” Şi depărtându-se Îngerul s-a suit la ceruri, iar Sf. Macarie mulţumind lui Dumnezeu s-a dus la chilia lui şi le-a povestit toate la un oarecare frate împreună vieţuitor în pustie, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeuîn vecii vecilor. Amin.

      Sursa articol: https://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea4_cuprins/p4_009_descoperire/

  • Citeste mai mult
    • Stareti Optina
    • Rugăciunea stareților de la Optina împotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist

      Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, in tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să primim semnul spurcatului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi. Amin.

       

  • Citeste mai mult
    • Sfantul-Ierarh-Nicolae-Stavronichita
    • Minunea Sfântului Nicolae – Mănăstirea Stavronichita

      În biserica Mănăstirii Stavronichita din Sfantul Munte Athos se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, care a fost găsită în mare.
      Odată, părinții mănăstirii au ieșit la pescuit și, aruncând mreaja în mare, când au tras-o la mal au văzut că în loc de pește, în mreajă se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, având pe frunte o scoică. Când au dezlipit scoica de pe locul unde fusese lipită, a început să curgă sânge, după cum se poate vedea până astăzi, iar pe mal, pe locul unde au ieșit din mare, a izvorât un izvor cu apă dulce.

      Doresc să-i mulţumesc Părintelui Vlad Pimen pentru îngăduinţa de a posta pe blog fragmente din cartea Sfinţiei Sale: ” Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului – Editura Buna Vestire”.

  • Citeste mai mult