Bucuria de a dărui

Copil cu cadou

În acest articol vreau să scriu despre bucuria de a dărui, despre bucuria din ochii și sufletul copiilor când primesc daruri de la Moș Crăciun.

Și anul acesta, ca în anii precedenți, am răspuns invitației Georgianei Vieru de la Fundația Bethany de a lua scrisori de la Moș Crăciun pentru copiii din satele județului Iași.

În primul an, mai exact în urmă cu trei ani, Georgiana a făcut propunerea colegei noastre de la HR, care ne-a transmis-o, la rândul ei, nouă. În câteva secunde au fost deja colegi care au acceptat provocarea. Scrisorile erau scrise și desenate chiar de copiii care așteptau darurile de la Moș Crăciun.

Fiecare copil cu dorința lui: unii doreau mai mult, alții mai puțin. În primul an majoritatea doreau ghetuțe, abia după ce am ajuns la ei am înțeles de ce. Era un sătuc destul de sărăcăcios, din care aproape că nu reușeam să ne scoatem picioarele din noroi. Unul dintre copii dorea 2 portocale; desigur, colegul care a tras scrisoarea i-a cumpărat și haine, ghetuțe, dulciuri și jucării. Copilul nu putea să-și care cutia pentru că era mai mare decât el. O fetiță încerca să-și care singură cadoul primit, dar nu se vedea decât cadoul care se mișca. Unii nici măcar nu voiau să-i lase pe părinți să-i ajute. Retrăiesc și acum emoțiile puternice din acel an. Era o bucurie și emoție în jur! O parte dintre noi nu-și puteau stăpâni lacrimile.

Anul acesta am mers la școala din localitatea Comarna. Ca de fiecare dată, colegii de la Fire Credit s-au mobilizat și au cumpărat cadouri pentru toți copiii de la grădiniță până în clasa a V-a inclusiv. În ultima săptămâna era un freamăt la noi în firmă: fiecare coleg aducea cadoul și-l preda la depozitul lui Moș Crăciun (una din sălile de la formare). În fiecare an am avut sprijinul colegului nostru Irinel, care s-a sacrificat pentru câteva ore să facă „saună” în hainele lui Moș Crăciun, jucându-și foarte bine rolul.

În această dimineață ne-am mobilizat o parte din colegi la cărat cadourile în mașini. Nu era persoană care să nu fie emoționată. Odată ajunși la școală am descărcat cadourile pe clase. În prima clasă se găseau cei de la grădiniță care ne intâmpinau cu „bună ziua” de fiecare dată când intram cu cadourile.

Moș Crăciun a mers în cancelarie să se îmbrace. Am mers și l-am luat de braț împreună cu un învățător și l-am dus în clasa unde așteptau copiii foarte emoționați. Toți strigau cât îi țineau plămânii: „Moș Crăciun, Moș Căciun”. Odată intrați în clasă ne-au cântat un cântecel. Aveau și felicitări pentru Moș Crăciun. Unii au spus și poezii. Desigur că Moș Crăciun avea ajutoare care și-au făcut foarte bine treaba. La copiii de grădiniță veniseră și o parte din părinți. La unul venise bunica lui, care s-a lăsat fotografiată cu cadoul.

După ce am terminat de împărțit cadourile celor micuți, am mers în celelalte săli.

La clasa a IV-a un copil ne-a recitat o poezie ce ne-a făcut să plângem toți. La clasa a V-a două fete ne-au încântat auzul cu un colind foarte frumos. Una dintre fete avea o voce care ne-a mișcat profund pe toți.

Personal, fiind o persoană religioasă nu mi-a scăpat din vedere o machetă cu o biserică făcută de unul dintre copii. Pe holul mare, pe lângă multe alte tablouri cu motive didactice am văzut și un tablou cu iconițe pe care va rog să-l vedeți în galerie.

În acel moment mi-au venit în minte câteva versete din Biblie: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu”, „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”. Mintea mi-a fugit la copiii care au cerut în scrisori și au așteptat vreme de o lună venirea lui Moș Crăciun.

Se spune că fericirea este a celui care dăruiește. Am convingerea că așa este analizând încă o dată emoțiile și bucuria pe care fiecare coleg o afișa de la ridicarea scrisorii până la cumpărarea cadourilor și dăruirea către copii.

Dăruind vei dobândi!