De sărbători

În ajun de sărbatori
Să-i primiți pe urători,
Un colăcuț să le dați
La ai noștrii micuți frați.

Iar pe cei ce vă colindă,
La ferești urcați pe tindă
Să le dați câte-un bănuț
Un vin fiert din păhăruț;

Din coșuri mândre împletite
Mere, nuci și trei plăcinte,
Să vină iar să vă colinde
Ca străbunii dinainte.

Să nu-i utați nici pe săraci,
Ce visează la cârnați,
Spre ei să vă milostiviți
Și în casă să-i primiți,

Precum oile în staulul lor
L-au primit pe Mântuitor,
Din gura caldă răsuflau,
Pe Iisus îl încălzeau.

Pe Sfânta Maică o bucurau
Păstorii ce la ei veneau
Magii de la rasărit,
Ce cu daruri au venit,

Lui Iisus să se închine
Ce-a venit în astă lume
Pe toți să ne izbăvească
Cu drag să ne mântuiască.

Prieten drag

Prieten drag, Dumnezeu mi te-a dat
Să mă asculţi, să-mi dai un sfat,
Pe umerii tăi să-mi plâng durerea
Din suflet să-mi dai alinarea.

Să mă primeşti cu drag şi dor,
Ca un creştin in orice locuşor
Să vii la mine, să vin la tine
Să ne primim cu sare şi cu pâine

Cum e tradiţia strămoşească,
La români în fiecare casă
Să schimbăm între noi vorbe,
Să bem un vin la gura sobei

Să împarţim ş-un colţ de pâine
Să ne fie la amândoi de bine
Să mergem la cosit de fân
La clacă cum face un creştin,

În drumeţii umblând prin ţara noastră,
Cu cei dragi şi gaşca noastră,
La munte, la cules de mure
Cu armonie şi gânduri bune.

Cu drag să mergem şi la mare,
Să innotăm sub caldul soare,
Să povestim şi zi şi noapte,
Trăirea sufletelor noastre.

Fetiţă cu pălărie

Fetiţă cu pălărie…
Crezi că-mi faci in ciudă mie?
Oare singură ai uitat
Când cu tine m-am jucat?

Şi raţuşca ţi-am furat,
Şi-am aruncat-o în lac
Ea tot mândră înnota
Şi spre mal se îndrepta.

O broscuţă după ea,
Din gură tot ocăia,
A venit ş-un ursuleţ
Şi griveiul din coteţ.

Şi-au făcut un comitet
Să mă ducă la judeţ,
Pedeapsă mare să-mi dea
Că ţi-am furat răţuşca.

Răţuşca nevinovată,
A vorbit la lumea toată,
Că sunt un copil cuminte,
Și mă pune președinte.

Diana

Te-am văzut pentru prima oară
Îmbrăcată în soprană,
Rezemată de pian
Sorbind vin dintr-un pahar.

Cu durere povestea îți cântai
De toată sala lăcrima
Vrut-am să-ți alin durerea
Dar nu-mi arătai măcar privirea.

Tu pozele le aruncai,
Scrisori de dragoste rupeai,
Cu doliu fața îți umbreai
Durerea în versuri o spuneai.

Simțeam că mor
De-al sufletului fior,
Lacrimi multe îți curgeau
Al tău spectacol îl traiam.

Din plans ți-ai revenit
Când totul a luat sfârșit
Cu fericire ne-ai privit
Flori și aplauze ai primit.

Mama

Mamă dragă, dulce grai,
Tu în braţe mă luai,
Şi la sân tu mă hrăneai,
Şi pe poale mă culcai.

Odihnă… nu mai aveai.
Toată ziua alergai,
La fel şi fel de munci,
Nu mai ştiai de ce s-apuci,

De sapă sau de furci
Alergai în Cornu-Luncii,
Pe câmpuri te osteneai
Şi acasa te întorceai

Istovită … arsă de soare,
Fără apă în ulcioare
Tu pe toate le îndurai
Doar la noi tu te gândeai.

Oare ce-mi fac copilaşii,
În livadă drăgălaşii,
Oare apă au băut
Sau mâncat-au din iaurt?

Temele şi le-au făcut,
Cărţile în genţi le-au pus,
Poezii au învăţat,
Şi la Domnul s-au rugat?

Flori de iasomie

Mândruţo vreau să te îmbrac,
Toată în flori de liliac,
La urechi să-ţi pun cercei,
Făcuţi din flori de bobocei.

Pe cap să-ţi pun o coroniţă,
Din flori vii de lămâiţă
Papucul Doamnei in picioare
Cum le place la fecioare.

La gât o salbă de bujori
Cum le place la feciori,
La mâna stângă flori de tei
Şi la dreapta ghiocei.

Ţi-aş mai lua şi-o pălărie
Aşa cum îmi place mie,
Toată în flori de iasomie
Culese-n zori de pe câmpie.

Şi te-aş duce la izvor
Să dai apă florilor,
Și să vadă lumea toată
Iubirea noastr-adevărată.

Să ne întoarcem înspre casă,
Traşi de cai intr-o caleaşcă,
Să vadă toţi cum ne iubim,
Pe drum, sub umbra de salcâm.

Şi vreau să-mi dăruieşti copii
Să-i văd zburdând pe deal şi pe câmpii,
Şi iubirea noastră mare
Sa o ducă-n depărtare.

Gelozie

 

Lună dragă, de ce-mi săruți iubirea?
Văzut-am cum cu ochii inchiși iți căuta privirea,
Și spui că nu ai nicio vină
Că mândra vine în grădină
Alergând pe potecuță
Cu păru-n vânt și tot desculță.

Pe iarba ea se tolănește
Și la tine lung privește,
De bluză-ncet se dezgolește
Cu al său chip te-ademenește.

O duc în casă și tu vii
Cu ondulaţii străvezii,
Trecând prin albe draperii
La fereastră iar o-mbii.

Și tu, în loc să fugi în nori,
Preferi pe mine să m-omori,
Să-mi săruți din nou iubirea,
Să-ți dăruiască fericirea.

La mine nu te gândești
Cât de mult mă chinuiești,
Sperând să nu o mai privești,
De lacrimi să mă scutești.

O duc în pat și adorm plângând,
Istovit de acest gând
De parc-aș fi singur pe pământ.
Mă trezesc și mândra nu-i
Încep să umblu iar haihui.

Alerg din nou pe potecuță
Și-o găsesc la fel desculță,
Tolănită-n flori cu rouă
În poale și cu bluză nouă
De-ai fi zis că afară plouă.

Și privește cum te stingi
Printre stele a tale slugi
Și, una mai îndrăzneață
Luceafărul de dimineață,

Îi dă de știre că eu vin
Plângând din suflet cu suspin
Cuprins de spaimă și mult dor
De-mi vine, lună, să te omor.